anumită, şi cu deosebire neamurile cele mai de aproape, unde petrec apoi împreună mâncând, bând şi veselindu-se până într-un târziu de noapte. în urmă, după ce au mâncat, s-au veselit şi s-au petrecut de ajuns, adică după ce au făcut Lăsatul secului, toţi cei de casă îndătinează a mânca câte un ou de găină, fiert sau copt, anume ca să le pară postul ce urmează scurt, mic şi uşor ca un ou, apoi să fie tari şi sănătoşi ca oul în tot decursul postului, şi cum mănâncă oul de iute, aşa să treacă şi postul de iute.

  Iar când îl mănâncă zic:

  Quşor, ouşor

  Să-mi pară postul uşor!

  În unele sate însă e datină ca toţi cei de casă să mănânce din unul şi acelaşi ou.

  Tot aşa fac şi românii din Moldova.

  (S. FLMarian – „Sărbătorile la români")

  TURTĂ CU CHIMEN

  3 ouă

  • 200 g urdă • 200 ml iaurt

  2 linguri muştar * 2 linguri de chimen • 1 lingură de făină

  * piper

  * 300 g brânză telemea uşor desărată

  Se încălzeşte cuptorul la foc potrivit un sfert de oră

  Se amestecă toate; piper, după gust

  * Se toarnă amestecul într-un vas care merge la cuptor, foc mic, 30 minute

  Excelent aperitiv sau garnitură la o carne albă {de curcan mai ales)! Iar brânza şi curcanul se înţeleg perfect cu un vin demisec de clasă. Aşa că – suntem în Ardeal! – aş încerca, într-o de toamnă, înainte să cadă frunzele nucului, un vin de Jidvei ori de Blaj, un Riesling, o perlă albă, unică.

  Când bei vinul acesta elegant şi sec, pătrunzi într-o castă, Gustul bogat şi subtil îţi tatuează gura, tecu bucuria de a fi fost îmbăiat ori cu suc viril de flori de măceş, ori cu miez ud de migdală verde.

  Ricsling-ul e una dintre puţinele viţe intrate în România acum mai bine de un secol – chiar înainte de tragedia născută de filoxeră – pe poarta din faţă.

  E un vin care nu s-a ancorat, penibil de epigonic, la carul triumfal al oenologiei europene, ci a performat, uneori strălucitor, în toată ţara!

  CIORBĂ DE LINTE

  * 400 g linte (roşie, verde) * 200 g afumătură (ceafă, cârnaţi)

  * 1 morcov • 5 căţei usturoi

  * sare, piper, oţet, după gust * 1 legătură pătrunjel

  Seara:

  •Se grijeşte (se spală, alege etc.) lintea, se lasă o noapte în multă apă rece

  Dimineaţa:

  Se fierbe în aceeaşi apă în care s-a umflat – circa 1,5 litri – împreună cu morcovul, usturoiul şi afumătură tăiate felii

  După 1 oră, dacă s-a muiat lintea, se adaugăb sarea şi piperul, oţet, verdeaţă. Aşa se şi oferă

  Nu ştiu dacă e neapărat ardelenească ciorba nemţească, dar o întâlnesc des la Cluj, la Huedin şi deloc în sud sau în Moldova. I se poate adăuga şi o lingură de smântână sau, dacă vreţi un pic de iz balcanic, zeama de lămâie. E o ciorbă groasă, cunoscută în întreaga Europă (dar ce nu cunoaşte Europa, ea, care i-a născut pe toţi, pe americani, pe reformaţi şi pe fotbalişti?)

  MUSACA DE CARTOFI

  Mereu diferită de cea turco-greacă {liniuţa o fi de unire sau e de despărţire?) prin carne, grăsime, smântână, ierburi, înfăţişare (la greci e mult mai uscată, la turci e mult mai lichidă) musacaua asta, din simplă cum era în Balcani, a devenit o găteală complicată, cu variante chiar, care corespunde perfect bucătăriei şi firii noastre, făcută din amestecuri contradictorii şi inutile şi o coacere-fierbere molcomită şi periculoasă.

  De asemenea, conduce şi la ideea frumoasă că mulţi români harnici şi cinstiţi n-au ce face şi atunci, în lipsă de altceva, ard gazul şi păzesc oalele.

  * 1,5 kg cartofi 500 g carne viţel

  300 g carne porc 200 g carne miel * 3 roşii mari răscoapte l morcov l supă carne 2 linguri pesmet

  2 cepe l pahar vin alb parfumat * 1 pahar bulion roşii l lingură

  2 ouă l pahar smântână l pahar untură (ulei, unt) sare, piper, cimbru – după chef

  • Se curăţă cartofii, se taie felii rotunde şi potrivit de groase, se prăjesc puţin pe ambele părţi în untură (şa prindă coajă)

  * Se rade morcovul, se amestecă cu carnea

  • Ceapa se toacă şi se pune la prăjit în grăsime

  * Când s-a rumenit, se adaugă carnea să se prăjească şi ea un pic

  • Se înăbuşă cu apa caldă şi se lasa să se prăjească-fiarbă mocnit, c-aşa trebuie, o jumătate de oră

  * Se scoate carnea la răcit

  Se unge o cratiţă cu grăsime, se tapetează cu pesmet, se aşează un strat de felii de cartof

  Carnea răcită se amestecă cu ou, smântână, se sărează-piperează-cimbrează

  * Se clădeşte strat de carne peste strat de cartofi, încet şi cu grijă

  * Ultimul strat să fie de cartofi

  * Se taie roşiile felii groase şi se aşează capac zemos peste musaca

  • Se toarnă supa şi vinul în care e dizolvat zahărul

  * Se pune musacaua în cuptor ia foc mic, o jumate de oră cel puţin, să fiarbă zemurile, să scadă cât să nu mai rămână decât de-un degeţel şi atunci e gata, e bună

  La Ciumbrud, lângă Aiud (şi mai am rime: ud, nud, zălud etc.) se răscoace strugurele până târziu, când bobul s-a ros şi s-a nimicit, de te miri că mai iese zeamă din el. Dar uite că iese, şi încă atât de dulce încât vinul lui ori e tare, atât de tare, încât se bea cu pipeta, măcar că e sec, ori e o licoare de miere care nu acum se începe, că e minoră, ci în ani, când s-a împlinit peste tot şi s-a rotunjit de n-o mai cunoşti.

  Dar nu Muscat Ottonel sau Traminer Roz sau Pinot