— Citeşte asta: „În politică trebuie să ştim să confiscăm proprietăţile fără nicio ezitare, dacă prin aceasta putem obţine supunerea altcuiva şi puterea pentru noi. Noi vom lua înfăţişarea de eliberatori ai muncitorului, prefăcându-ne că-l iubim potrivit principiilor de frăţietate invocate de masoneria noastră. Ne vom declara veniţi pentru a-l descătuşa de ceea ce îl apasă şi-i vom sugera să intre în rândurile armatelor noastre de socialişti, anarhişti şi comunişti. Însă aristocraţia, care exploata clasele muncitoare, se interesa totuşi ca acestea să fie bine hrănite, sănătoase şi robuste. Scopul nostru este însă opusul, noi suntem interesaţi de degenerarea neamurilor. Forţa noastră va consta în a ţine continuu muncitorul într-o stare de penurie şi neputinţă, deoarece, procedând astfel, îl ţinem supus voinţei noastre şi, în propriul mediu, el nu va găsi niciodată forţa şi energia de a se răscula împotriva noastră”. Şi adaugă asta: „Vom declanşa o criză economică universală prin toate mijloacele clandestine posibile cu ajutorul aurului, care este tot în mâinile noastre. Vom scoate în stradă mulţimi uriaşe de muncitori, în toată Europa. Atunci aceste mase se vor arunca bucuros asupra acelora pe care, în ignoranţa lor, au fost geloase încă din copilărie, le vor jefui averile şi le vor vărsa sângele. Nouă nu ne vor aduce pagube, pentru că momentul atacului ne va fi bine cunoscut şi vom lua măsurile necesare ca să ne protejăm interesele”.

— Nu ai ceva despre evrei şi masoni?

— Cum să nu. Iată aici un text foarte limpede: „Până când vom obţine puterea, vom căuta să întemeiem şi să înmulţim lojile masonice în toate părţile lumii. Aceste loji vor fi principala sursă din care vom obţine informaţii; vor fi chiar centrele noastre de propagandă. În aceste loji vom lega toate clasele socialiste şi revoluţionare ale societăţii. Aproape toţi agenţii poliţiei internaţionale secrete vor face parte din lojile noastre. Majoritatea indivizilor care intră în societăţile secrete sunt aventurieri, care doresc să-şi croiască drum într-un fel sau altul şi nu au intenţii serioase, cu asemenea oameni ne va fi uşor să ne atingem scopul. E firesc să fim singurii care conduc treburile masonice.”

— Fantastic!

— Aminteşte-ţi şi faptul că evreii bogaţi privesc cu interes către antisemitismul ce se îndreaptă spre evreii săraci, pentru că-i face pe creştinii cu inimă miloasă să aibă compasiune pentru toată stirpea lor. Citeşte aici: „Manifestările antisemite au fost şi foarte folositoare capilor evrei, pentru că au trezit în inima unor creştini compasiune faţă de un popor care, aparent, era maltratat. Aceasta a servit la a câştiga ulterior multe simpatii printre creştini pentru cauza Sionului. Antisemitismul, care s-a manifestat prin persecutarea evreilor din pătura de jos, i-a ajutat pe capi să-i controleze şi să-i menţină în supunere. Ei acceptau aceste persecuţii pentru că la momentul potrivit interveneau şi-şi salvau coreligionarii. Reţineţi că şefii evrei n-au suferit niciodată în ceea ce priveşte progresele sau poziţiile lor oficiale de administratori, în timpul agitaţiilor antisemite. Tocmai aceşti conducători au fost cei care i-au asmuţit pe câinii creştini împotriva evreilor umili. Dulăii păstrau ordinea în turmele lor şi astfel ajutau la consolidarea stabilităţii Sionului.”

Recuperasem şi multe pagini, exagerat de tehnice, pe care Joly le dedicase mecanismelor împrumuturilor şi cotelor de dobândă. Nu înţelegeam prea mult din ele, nici nu eram sigur că din vremea când scria Joly cotele nu se schimbaseră, însă dădeam credit sursei mele şi-i pasam lui Golovinski pagini întregi care probabil aveau să găsească un cititor atent în comerciantul sau meşteşugarul îndatorat sau căzut în vârtejul cametei.

În fine, în zilele acelea îmi erau proaspete în minte discuţiile ce aveau loc la Libre parole despre linia de metrou care trebuia construită la Paris. Era o poveste veche, se vorbea despre ea de decenii, dar abia în iulie '97 se aprobase un proiect oficial şi numai recent au început primele lucrări de săpături pentru o linie Porte de Vincennes — Porte de Maillot. Încă era puţin, dar deja s-a construit o companie a Metroului şi de mai bine de un an Libre parole a început o campanie împotriva numeroşilor acţionari evrei care apar în ea. Mi se părea deci util să leg complotul ebraic de metrouri şi de aceea propusesem: „În vremea aceea toate oraşele vor avea linii de metrou şi pasaje subterane: de aici vom face să sară în aer toate oraşele lumii, împreună cu instituţiile şi cu documentele lor”.

— Dar, întrebase Golovinski, dacă adunarea de la Praga a avut loc cu atâta timp în urmă, cum puteau rabinii să ştie de liniile de metrou?

— În primul rând, dacă te duci şi vezi ultima versiune a discursului rabinului apărută acum vreo zece ani în Contemporain, reuniunea din cimitirul din Praga s-ar fi petrecut în 1880, când mi se pare că exista deja un metrou la Londra. Şi apoi, e de-ajuns ca proiectul să aibă tonuri de profeţie.

Golovinski apreciase mult acest fragment, care i se părea bogat în promisiuni, cum se exprima el. Apoi observase: — Nu ţi se pare că multe dintre ideile exprimate de documentele astea se contrazic între ele? De exemplu, se doreşte pe de o parte să se interzică luxul şi plăcerile de prisos şi să se pedepsească beţia, iar pe de alta să se răspândească sportul şi distracţiile şi să fie alcoolizaţi muncitorii...

— Evreii spun întotdeauna un lucru şi contrariul lui, sunt mincinoşi de la natură. Însă dacă vei produce un document cu multe pagini, lumea n-o să-l citească pe tot dintr-o suflare. Trebuie să obţii reacţii de repulsie, câte una o dată, iar când cineva se scandalizează pentru o afirmaţie citită astăzi nu-şi mai aminteşte de cea care l-a scandalizat ieri. Şi apoi, dacă citeşti bine, vei vedea că rabinii de la Praga doresc să folosească luxul, distracţiile şi alcoolul pentru a reduce plebea la sclavie acum, însă când vor fi obţinut puterea o vor obliga la cuminţirea moravurilor.

— Aşa e, scuză-mă.

— Eh, la documentele astea eu am meditat zeci de ani, încă de copil, deci le cunosc toate nuanţele, am încheiat eu cu îndreptăţit orgoliu.

— Ai dreptate. Dar