faţa lui şi, din acest punct de vedere, relaţia mea cu el se afla la polul opus celei pe care o avusesem cu Kizuki. Când l-am văzut prima oară beat, chinuind o fată, mi-am propus să nu-mi deschid inima faţă de Naşasawa indiferent ce se întâmpla.

  În cămin circulau câteva legende legate de Nagasawa. Potrivit uneia dintre ele, Nagasawa a mâncat odată trei melci, iar conform alteia avea un penis mare şi s-a culcat cu mai bine de o sută de fete.

  Legenda cu melcii era adevărată. Mi-a povestit el însuşi ce i s-a întâmplat.

  — Am înghiţit trei melci.

  — De ce naiba ai făcut aşa ceva? l-am întrebat eu.

  — S-a întâmplat în anul în care m-am mutat la cămin. Erau tot felul de disensiuni între boboci şi studenţii mai mari şi au ţinut din aprilie până prin septembrie. Am început să discut cu studenţii mai mari ca repezentant al bobocilor. Erau extremişti de dreapta care voiau să pună lucrurile la punct cu săbii de kendô[9][10]

  — Cum au fost?

  — Cum au fost? Nu poate înţelege decât cine a trecut printr-o asemenea experienţă! Maaamă, cum alunecă pe gât şi cum fac poc în stomac! Sunt reeeeeci… şi-ţi rămâne apoi un gust în gură… Numai când îmi aduc aminte şi mă trec fiorii… Era cât pe-aci să-i vomit, dar am făcut eforturi disperate să mă abţin. Dacă i-aş fi vomitat, ar fi trebuit să-i înghit iar şi nu suportam ideea. Simţeam că o să mor, aşa că i-am ţinut bine în mine, pe toţi trei.

  — Şi ce s-a întâmplat după aia?

  — M-am dus în camera mea şi am băut apă sărată… câtă am suportat. Ce altceva puteam face?

  — Da, aşa-i, am aprobat eu.

  — De-atunci nu s-a mai luat nimeni de mine.

  Nici măcar cei din anii mai mari. Nu mai e nimeni în cămin care să fi putut înghiţi trei melci!

  — Te cred şi eu că nu e!

  Cât despre mărimea penisului, nu mi-a fost greu să aflu. Am fost amândoi la baia comună şi am văzut cu ochii mei. Era într-adevăr mare, dar oricum mi se părea exagerată povestea cu cele o sută de fete cu care se culcase.

  — Poate şaptezeci şi cinci, mi-a mărturisit el. Nu mi le amintesc pe toate, dar cu siguranţă au fost cel puţin şaptezeci.

  I-am spus că m-am culcat doar cu o singură fată şi Nagasawa mi-a promis că mă ia cu el data viitoare când merge la fete.

  Nu l-am crezut, dar s-a ţinut de cuvânt şi zău că a fost simplu. Mult prea simplu după ce m-am ameţit. Ne-am dus împreună la un bar din Shibuya sau Shinjuku (avea el barurile şi restaurantele favorite), am găsit o pereche de fete (lumea era plină de astfel de perechi), am băut cu ele, am stat de vorbă, ne-am dus la un hotel şi am făcut amor. Nagasawa nu spunea cine ştie ce, dar avea un fel de a vorbi care fermeca fetele, iar acestea se culcau cu el după ce se îmbătau. Cred că erau mândre să se afle în prezenţa unui băiat frumos, amabil şi deştept. Mi se pare teribil de ciudat, dar când eram cu el, parcă reuşeam şi eu să le fascinez. Nagasawa mă îndemna să le vorbesc şi fetele îmi răspundeau cu aceleaşi zâmbete admirative pe care i le adresau şi lui. Totul se datora şarmului pe care-l emana şi-l admiram mult pentru asta. În comparaţie cu el, talentul lui Kizuki de a întreţine o conversaţie îmi părea acum un simplu joc de copii, diferenţa de ţinută era ca de la cer la pământ, dar, oricât eram de prins în mrejele lui Nagasawa, îmi era dor de Kizuki. Abia acum realizam cât fusese de sincer. El întotdeauna împărtăşea tot ce ştia cu Naoko şi cu mine, pe când lui Nagasawa, forţa de atracţie pe care o exercita i se părea un simplu joc. Tot în joacă se culca şi cu fetele, neluând niciodată în serios vreo legătură sentimentală.

  Nu-mi prea plăcea să mă culc cu fete pe care nu le cunoşteam. Mărturisesc că era o modalitate simplă de a-mi satisface nevoile biologice şi nu mă deranja pentru moment să le îmbrăţişez, dar era cumplită senzaţia de a doua zi dimineaţa. Când mă trezeam, mahmur, şi o vedeam pe necunoscuta de lângă mine, sforăind, mi se făcea greaţă. Camera duhnea a alcool, luminile care sclipeau în jur, patul şi perdelele aveau iz de bordel. Fata se scula, îşi căuta chiloţii şi, în timp ce-şi trăgea ciorapii, îmi spunea: „Sper că ai folosit prezervativ aseară. E cea mai proastă perioadă a mea”. Apoi se aşeza în faţa oglinzii, bombănea că o doare capul şi se enerva pe machiaj, îşi dădea din nou cu ruj şi îşi lipea genele false. Asemenea gesturi îmi displăceau teribil. Aş fi preferat să nu-mi petrec o noapte întreagă cu asemenea fete, dar nu puteam trage semnalul la miezul nopţii, întrerupând aventura (ar fi fost imposibil şi din punct de vedere fizic), aşa că trebuia să rabd până dimineaţa şi să mă întorc la cămin dezamăgit şi scârbit. Soarele sclipea orbitor, aveam gura pungă şi capul îmi părea că nu-mi aparţine.

  După trei sau patru asemenea experienţe l-am întrebat pe Nagasawa:

  — Nu ţi se pare lipsit de orice haz să te mai culci cu fete necunoscute din moment ce ai deja vreo şaptezeci la activ?

  — Dacă ţi se par fără rost asemenea aventuri, asta dovedeşte că eşti un individ cu mult bun simţ. Felicitări! Nu ai nimic de câştigat dacă te culci cu femei necunoscute, una după alta. Nu faci decât să te epuizezi fizic şi să-ţi fie silă de tine însuţi. Am şi eu aceeaşi senzaţie.

  — Atunci de ce naiba mai continui?

  — Mi-e foarte greu să-ţi explic. Ştii ce spunea Dostoievski despre jocurile de noroc, nu? Aşa şi eu. Când te