— Mă străduiesc să ţin pasul cu dumneavoastră. Stephen ridică apoi capul şi-l studie pe magnatul media. Acestuia nu-i convenea aparent deloc prezenţa preoţilor. Şi în nici un caz nu-i aşteptase. Ce se petrecea aici?

Poate mai era o speranţă.

— Nimeni nu ştie că sunt aici, spuse Kaun suspicios. Nimeni în afara oamenilor mei. Cum m-aţi găsit?

— Nu a fost prea uşor, replică Scarfaro, ocolind aproape bătător la ochi întrebarea. Am venit să vă spun că banii sunt pregătiţi. Un cuvânt de-al meu e suficient şi banii curg în conturile dumneavoastră. Scarfaro înclină din nou capul. Şi aceasta n-ar trebui să fie o problemă, de îndată ce am văzut marfa şi am constatat că este ceea ce promitea.

Kaun părea nemulţumit.

— Trebuie să mai vorbim despre asta, spuse el în sfârşit. Situaţia s-a schimbat. Oferta era valabilă la acel moment şi pentru preluarea situaţiei de atunci a săpăturilor.

Scarfaro întinse mâna.

— Cum vreţi. Îmi permiteţi cu siguranţă să arunc totuşi o privire?

Kaun şovăi. Privi camera zgâriată din mâna sa, privi trimişii Vaticanului. Stephen îşi ţinu respiraţia. Ceva nu era în regulă aici.

— Vă rog, spuse Scarfaro cu o voce ciudată, blândă, aproape hipnotizatoare.

Kaun îi întinse aparatul. Părea că nu se simţea bine făcând asta, dar i-l întinse. Arăta aşa de fals totul, că fiecare fibră în Stephen se revoltă.

Scarfaro luă micul aparat, ce era doar un pic mai mare decât un pachet de ţigări şi-l cântări gânditor în mână.

— Biserica, spuse el, pentru a vorbi în limbajul dumneavoastră, domnule Kaun, este un concern multinaţional, care produce sens - sensul vieţii pentru un miliard de oameni. Acesta este un produs important, poate cel mai important. Şi unul foarte căutat, pentru că altfel nu am mai fi existat de mult. Recunoaşteţi faptul că, adăugă el cu un zâmbet fără bucurie, nu putem tolera nimic ce ar periclita acest produs?

De scena petrecută în momentul următor, Stephen Foxx avea să-şi amintească tot restul vieţii de parcă s-ar fi derulat cu încetinitorul. În nenumărate vise retrăia această secundă iar şi iar, văzu mereu şi mereu cum bărbatul din Roma ridică mâna cu camera, apoi o duse în jos, pentru a-şi lua avânt, într-o mişcare circulară, din umăr, fâlfâind-o înainte şi înapoi pentru a trânti în final camera video cu o forţă imensă de podea, unde se sparse în o sută de bucăţele.

Cineva ţipă, Kaun. În secunda următoare, cei doi preoţi la stânga şi la dreapta lui Scarfaro ţineau revolvere în mâini şi nu mai semănau deloc a preoţi, ci a pistolari, îmbrăcaţi în sutane preoţeşti, gata să facă orice. O împuşcătură latră atât de tare prin spaţiul interior al tirului, încât aproape că producea durere şi Kaun fii aruncat înapoi, ţinându-se de mână, iar sângele curse printre degetele sale.

— Ce faceţi aici? urlă el. Scarfaro, ce faceţi?

Preotul cu nasul acvilin nu se mulţumi cu spargerea aparatului, el ridică piciorul şi calcă cu pantoful bucăţile rămase. Scrâşniră de parcă se rupeau oase, se făcu ţăndări pocnind, metalul zgârie metalul cu un zgomot ca de urlet, fragmente săriră cu putere şi ricoşară în pereţi. Apoi se aplecă şi ridică ce părea să fie inima casetei video, un disc subţire, dintr-un material transparent, strălucitor - era oare siliciu? - o ridică şi o rupse în două, cu o expresie nemiloasă a feţei.

— Scriptura Sfântă e perfectă, zise el. Aceasta i-am învăţat pe oameni de sute de ani, atât de mult timp încât au început să creadă, pentru binele lor şi pentru pacea lor sufletească. Putem să permitem ca acum să se adauge ceva? Nu putem. Avem voie să permitem să se constate că Isus a spus altceva decât s-a transmis? Nu avem voie. Dacă am face-o, totul s-ar încurca, s-ar deschide toate uşile şi porţile îndoielii, ar fi distrusă credinţa. Dar fără credinţă nu există pace sufletească. Este datoria noastră să le permitem oamenilor să-şi păstreze credinţa - chiar cu preţul ca noi înşine să o pierdem.

Kaun alunecă încet, cu faţa desfigurată de durere, pe peretele despărţitor. Mâneca de la cămaşă i se făcu roşie. Nimic nu mai amintea de statura bogatului şi puternicului stăpân al imperiului de firme.

— Nu ştiţi ce aţi făcut, se vaită el. Aţi distrus un document care ar fi putut dirija istoria omenirii în direcţii noi şi de nebănuit. Ucideţi Adevărul. Asta a făcut Biserica dintotdeauna, nu-i aşa? A vânat Adevărul şi l-a ucis.

Scarfaro sfărâma bucăţile mai departe până când lăsă să cadă din mâinile sale mici aşchii strălucitoare pe podea.

— Adevărul? zise el şi-l privi provocator pe milionarul care sângera. Adevărul este că Adevărul este neimportant. Creştinismul a funcţionat două mii de ani şi ce a funcţionat atât de mult va funcţiona în eternitate. Adevărul este că adevărata persoană a întemeietorului nu joacă nici un rol. Din contră, este foarte bine că el, la care se referă totul, este atât de necunoscut, atât de neatins - cum altfel ar fi putut deveni acest simbol suprauman? Chiar dacă acest film video al dumneavoastră L-ar fi arătat pe adevăratul, istoricul Isus din Nazareth: ce fiinţă umană ar putea să concureze cu imaginea pe care i-am construit-o noi? Nu, nu avem nevoie de acest document. Nu poate face decât rău.

Kaun alunecă într-o parte. Sora medicală se grăbi spre el. Nimeni nu trase asupra ei, dar Stephen văzu cum tresări degetul unuia dintre bărbaţi.

Scarfaro îi luă pistolul. După cum îl apucă şi-l ţinea, nu era pentru prima dată în viaţa sa când manevra o armă. Făcu însoţitorului său un semn cu ochiul. Preotul se lăsă în genunchi şi scoase o lopăţică la iveală, cu care adună grăbit resturile camerei, pentru a pune apoi totul într-un săculeţ de plastic, pe care-l scoase dintr-o cută a sutanei sale închise la culoare.

— Vă e frică de El! gâfâi Kaun consternat. Vă e frică de cel pe care afirmaţi că-l veneraţi!

Scarfaro îl privi cu ochi scăpărători.

— Să nu ne îmbătăm cu apă rece, spuse el în final. Adevăratul Isus ar fi şi astăzi un răsculat, o ameninţare pentru ordinea publică, duşmanul statului numărul unu. Ochii săi deveniseră nişte fante subţiri. Dar astăzi am fi noi cei care ar trebui să-L judece.

38