spuse medicul primului orb, soţia mea vă poate conduce, ea se orientează mai bine decât mine, M-am răzgândit, prefer să rămân aici. Hoţul râse batjocoritor, Mititelul se teme să rămână singur, dacă apare baubaul pe care-1 ştiu eu, Gata, strigă medicul, nerăbdător, O, doctoraşule, bombăni hoţul, aici toţi suntem egali, mie nu-mi dai dumneata ordine, Nu-ţi dau ordine, nu-ţi spun decât să-1 laşi pe omul ăsta în pace, Sigur, sigur, dar aveţi grijă cu mine, că nu mă şterg când mi se urcă muştarul la nas, prieten sunt ca alţii, dar duşman ca puţini. Cu gesturi şi mişcări agresive, hoţul căută patul pe care se aşezase, îşi împinse valiza dedesubt, apoi anunţă, Mă duc la culcare, după ton parcă ar fi vrut să-i prevină, Întoarceţi-vă, să mă dezbrac. Fata cu ochelari negri îi spuse băiatului strabic, Şi tu te culci, stai aici, pe partea asta, dacă îţi trebuie ceva la noapte, mă strigi, Vreau să fac pipi, ceru băiatul. Au-zindu-1, toţi simţiră o nevoie subită şi urgentă de a urina, şi spuseră cu aceste cuvinte sau cu altele, Şi cum rezolvăm asta, primul orb băgă mâna sub pat, să vadă dacă era vreo oală de noapte, dar dorin-du-şi în acelaşi timp să nu fie, pentru că i-ar fi fost ruşine să urineze în prezenţa altor persoane, nu-1 puteau vedea, desigur, dar zgomotul pisatului e indiscret, de neascuns, bărbaţii, cel puţin, pot folosi un truc care nu e la îndemâna femeilor, sunt mai norocoşi. Hoţul se ridicase pe marginea patului, acum spunea, Rahat, unde ne pişăm în casa asta, Atenţie cum vorbeşti, e un copil aici, protestă tânăra cu ochelari negri, Da, da, drăguţă, ori găseşti un loc, ori copilaşul tău se va uda pe picioare. Soţia medicului rosti, Poate că am să găsesc eu closetele, cred că am simţit un miros pe undeva, Merg şi eu, spuse tânăra cu ochelari negri, luându-1 de mână pe băiat, Cred că e mai bine să mergem cu toţii, aşa vom recunoaşte drumul când vom avea nevoie, Ce bine te înţeleg, asta gândi hoţul maşinii, dar nu îndrăzni s-o spună cu glas tare, ce nu vrei tu e ca nevastă-ta să fie nevoită să mă ducă să mă piş de câte ori am chef. Gândul, prin cel de-al doilea sens, implicit, îi provocă o mică erecţie care îl surprinse, ca şi cum faptul că era orb ar fi trebuit să aibă ca urmare scăderea apetitului sexual, Bine, îşi spuse, în fond nu s-a pierdut chiar totul, printre morţi şi răniţi cineva o să scape, şi, înstrăinându-se de conversaţie, începu să-şi inventeze o fantasmă. Nu-i dădură timp, medicul spuse, Să facem un şir, soţia mea merge în frunte, fiecare pune mâna pe umărul celui din faţă, xxxx aşa nu vom fi în pericol să ne rătăcim. Primul orb spuse, Eu nu merg cu ăsta, se referea la cel care-1 jefuise.

  Fie pentru că se căutau, fie pentru că se evitau, abia reuşeau să se deplaseze pe culoarul îngust, cu atât mai mult cu cât soţia medicului trebuia să se poarte ca şi cum ar fi fost şi ea oarbă, într-un târziu, şirul deveni ordonat, în spatele soţiei medicului mergea fata cu ochelari negri cu băieţelul strabic de mână, urma hoţul, în chiloţi şi maiou, apoi medicul, şi, la sfârşit, deocamdată la adăpost de agresiuni, primul orb. înaintau foarte lent, de parcă n-aveau încredere în cine îi conducea, cu mâna liberă pipăiau aerul, căutând în trecere sprijinul unui obiect solid, un perete, cadrul unei uşi. Plasat în spatele fetei cu ochelari negri, hoţul, stimulat de parfumul pe care-1 răspândea şi de amintirea erecţiei recente, se hotărî să-şi folosească mâinile cu mai mare folos, una mângâindu-i ceafa pe sub păr, cealaltă, directă şi fără ceremonie, pipăindu-i sânii. Ea se scutură ca să scape, dar el o apucase strâns. Atunci fata îşi împinse cu putere un picior în spate, ca pe o copită. Tocul pantofului, ascuţit ca un stilet, se înfipse în coapsa hoţului, care scoase un urlet de surpriză şi durere, Ce se întâmplă, întrebă soţia medicului, privind în spate, M-am împiedicat, răspunse fata cu ochelari negri, am impresia că 1-am rănit pe cel din urma mea. Sângele se ivea acum printre degetele hoţului care, gemând şi înjurând, încerca să repare efectele agresiunii, Sunt rănit, gagica asta nu vede unde-şi pune picioarele, Nici tu unde-ţi pui mâinile, răspunse sec fata. Soţia medicului înţelese ce se întâmplase, mai întâi zâmbi, dar apoi văzu că rana arăta unt, sângele curgea pe piciorul nenorocitului, şi nimeni n-avea apă oxigenată, nici mercurocrom sau pansamente, feşi, dezinfectant, nimic. Şirul se destrămase, medicul întrebă, Unde eşti rănit, Aici, Aici, unde, La picior, nu vezi, gagica m-a înţepat cu un toc de pantof, M-am împiedicat, nu e vina mea, repetă fata, dar imediat explodă, exasperată, Nemernicul ăsta mă pipăia, cine crede el că sunt. Soţia medicului interveni, Acum trebuie să spălăm rana şi s-o legăm, Unde e apa, întrebă hoţul, în bucătărie, în bucătărie e apă, dar nu trebuie să mergem cu toţii, îl ducem soţul meu şi cu mine, ceilalţi aşteptaţi-ne aici, nu întârziem, Vreau să fac pipi, spuse băiatul, Ai puţin răbdare, ne întoarcem imediat. Soţia medicului ştia că trebuia să o ia o dată la dreapta şi încă o dată la stingă, apoi să meargă pe un coridor lung care făcea un unghi drept, bucătăria era în fund. După câteva minute se prefăcu că a greşit, se opri, se întoarse, apoi exclamă, Ah, mi-am amintit, de acolo se îndreptară direct spre bucătărie, nu se mai putea pierde timp, rana sângera din abundenţă. La început apa curse murdară, a fost necesar să aştepte să se limpezească. Era călâie, clocită, de parcă ar fi aşteptat să putrezească înăuntrul ţevilor, însă rănitul o primi cu un suspin de uşurare. Rana arăta urât. Şi acum, cu ce-i legăm piciorul, întrebă soţia medicului. Sub una dintre mese erau câteva cârpe murdare care probabil serviseră la ştersul prafului, dar ar fi fost o gravă imprudenţă să le folosească pentru bandaj, Aici nu pare a fi nimic,