— Aşa este. E ciudat.

— Dacă vreau să îngrop un cadavru, spuse Judith înverşunată şi-şi trecu mâna prin păr, ratând doar pentru un pic ziarul, atunci un loc nedescoperit de vestigii arheologice ar fi locul cel mai tâmpit posibil, nu-i aşa? Vreau să spun că, dacă aş omorî pe cineva, atunci aş vrea, dacă se poate, să nu fie găsit vreodată.

Stephen privi pe lângă ea, spre ziarul acoperit de semnele ebraice, care-i atrase atenţia cu toate că nu ştia să citească nici un cuvânt în ebraică. Sau era bărbatul care încerca să citească în lumina întunecată a cârciumii cel care îi atrăsese atenţia?

— Poate că ucigaşul a vrut să fie găsit cadavrul, gândi el cu voce tare. Şi a vrut de asemenea să fie identificat ca victimă a crimei. Şi încă ceva - John Kaun este aici cu oamenii lui. Nu poliţia judiciară. Ce înseamnă asta?

Judith îşi puse din nou mâna pe minunatele ei bucle negre ca pana corbului şi de data aceasta atinse ziarul, se întoarse furioasă şi se răsti la bărbat în ebraică, dar nu era greu de ghicit ce spunea în furia ei. Stephen rânji când celălalt, un bărbat slăbuţ cu ochelari cu o mustaţă imensă, pleoştită începu să împăturească ziarul său cu gest ceremonios, rostind speriat tot felul de scuze.

Şi apoi descoperi brusc ceea ce îl izbise mai devreme.

— Judith!

Ea se uită iritată la el. Dar Stephen se ridică, se aplecă peste masă fără să bage de seamă că răsturnase solniţa şi vaza cu florile artificiale şi puse mâna pe ziar.

— Această fotografie! strigă el, strânse ziarul mai tare, i-l smulse bărbatului şi îl puse în faţa lui Judith. Ce scrie aici? Sub fotografie?

— Stephen? Ce înseamnă asta? Stephen lovi cu arătătorul fotografia.

— Acesta este bărbatul care a venit cu taxiul. Când tocmai porneam noi cu maşina. Ce scrie aici?

— Care bărbat?

Stephen o sfredeli pe Judith cu privirea.

— Citeşte pur şi simplu ce scrie aici. Fă-o odată!

— Stephen, la ce bărbat te referi?

— Mă înnebuneşti, mârâi Stephen. Yehoshuah, tu. Ce scrie aici, pentru Dumnezeu?

Yehoshuah se aplecă uluit, dar ascultător, peste fotografia din ziar care evident fusese făcută într-un avion.

— Peter Eisenhardt, cunoscutul scriitor german, este în prezent într-o călătorie în Israel, pentru a se documenta în vederea următorului său roman...

— Peter Eisenhardt! exclamă Stephen. Exact. Mulţumesc!

Îi trase ziarul din nou din mână şi-l înapoie proprietarului, care urmărise scena cu o lipsă de înţelegere vizibilă.

— Când am părăsit tabăra se afla un taxi acolo, care sosise la scurt timp înaintea ta, spuse el, întorcându-se spre Yehoshuah. Şi te-am întrebat cine este bărbatul, îţi aminteşti?

Yehoshuah dădu din cap afirmativ.

— Ştiam că mai văzusem faţa asta odată într-o fotografie, dar nu-mi cădea fisa cine este. Acum ştiu. Unul dintre participanţii la expediţia din Brazilia fusese un neamţ care avusese în bagaje două cărţi în ediţie de buzunar ale romanelor lui Peter Eisenhardt. Pe coperta din spate era fotografia autorului.

— Da, şi? întrebă Judith încruntată. Îmi pare rău, dar numele ăsta nu-mi spune nimic.

Stephen se lăsă pe spătarul scaunului şi, pentru o clipă, zgomotul de fond al localului păru să se multiplice în jurul său, un val de voci în cele mai diverse limbi, clinchet de pahare, râsete şi zgâriat de tacâmuri pe veselă.

Un gând nebunesc îi încolţi în minte, un gând absolut nebunesc...

— În Germania, spuse Stephen încet, este un scriitor de science-fiction destul de cunoscut.

Judith se uită la el, iar el îi răspunse la privire. Lui Stephen Foxx îi plăceau gândurile nebuneşti. Viaţa pe care o ducea se datora unui gând nebunesc. Dar ăsta le întrecea pe toate...

— Poate că, reflectă ea, acest John Kaun vrea să ecranizeze unul din romanele sale. Şi cum sunt tocmai amândoi în Israel, au convenit o întâlnire...

Stephen scutură capul, foarte încet, aproape imperceptibil.

— Kaun e om al ştirilor. Filmele nu-l interesează. N-a produs încă nici un film.

— Ei bine, domnule Ştie Tot. Atunci nu. Atunci spune tu ce înseamnă.

— Nu ştiu.

— Science-fiction, zici tu? reflectă Yehoshuah. Stephen doar mormăi. Îi fierbea creierul. Se uită în farfuria sa pe jumătate goală şi nu îi mai era deloc foame. Science-fiction. Exact.

— Putem face ceva, vă rog, ca să plecăm cât mai repede de aici? se rugă el fără vlagă. Lăsară în urmă străzile, în care, dintr-un restaurant răsunau sunetele de jazz ale unui pian, iar din următorul plânsul unei chitare electrice. Plecarea lor semăna cu un fel de fugă. Stephen mărşălui în faţă, fără să ştie unde mergea. Creierul său încă fierbea.

— Stephen? o auzi pe Judith în spatele lui. E totul în ordine?

Scoase telefonul mobil din buzunar şi îl porni.

— Totu-i în ordine. E perfect. Trebuie doar să dau un telefon în linişte.

— Să dai telefon?

Se opri lângă un zid de piatră care precis avea mai multe mii de ani şi începu să formeze numărul. Apa întunecată a bazinului portuar clipocea zgomotos lovindu-se de dig, siluetele negre ale vapoarelor puteau fi doar intuite şi era linişte. Cei doi îl ajunseră din urmă.

— Pe cine suni? voia să ştie Yehoshuah.

— Firma Sony.

— Firma Sony? Stephen se opri.

— Vreţi, vă rog, să nu mai repetaţi tot ce spun eu? Da, sun la firma Sony. Vreau să ştiu totul despre această cameră video, tot ce se poate afla.

— La ora asta?

— În Japonia, acum, este - se uită la ceas - aproape ora unsprezece dimineaţa.

— Suni în Japonia?

Yehoshuah era vizibil scos din sărite.

— N-am zis? Da. Sony este o firmă japoneză.

Judith îl măsură cu privirea ca pe cineva despre care nu eşti sigur dacă tocmai a luat-o razna sau îşi bate joc de tine.

— Şi evident numărul lui Sony din Japonia îl ştii pe dinafară!

Stephen ridică telefonul mobil minuscul şi negru, ca şi cum deţinea un atu în mână.

— Pur şi simplu merită să fii abonat la service providerul care trebuie, chiar dacă te costă puţin mai mult. Dacă vreau să vorbesc cu cineva al cărui număr nu-l cunosc, pot suna la un centru de informaţii care funcţionează 24 de ore din 24 şi are toate cărţile de telefon din lume. E clar?

Judith încercă să mai spună ceva, dar renunţă şi clătină doar din cap.

Stephen începu încă odată să formeze un număr. Răspunse o voce de femeie, atât de proaspătă şi