— Puteţi face asta pentru noi?

— Asta puteţi face singură. Sistemul conţine o funcţie proprie pentru a...

— M-aş bucura cu adevărat, dacă aţi face dumneavoastră asta.

Stephen îşi muşcă nehotărât buza. Nu putea să menţioneze drept scuză faptul că se afla în mijlocul pregătirilor de examen. În plus, acesta avea să fie un job simplu şi bine plătit şi, spre durerea sa, după cum stăteau lucrurile, chiar îi trebuiau banii aceştia. Aventura Israel - mai ales partea juridică - condusese, împreună cu câteva investiţii neinspirate, la o scădere substanţială a situaţiei sale financiare, care cândva fusese atât de promiţătoare.

Amintirile despre acea perioadă erau în continuare dureroase. Durerea unor pierderi de nerecuperat. Durerea de a fi dat greş. Când se gândea la Israel, avea mereu sentimentul că rămăsese cu cicatrici invizibile şi când se uita apoi în oglindă, faţa sa netedă şi tânără i se părea străină, pentru că era convins că trebuiau să se vadă cute adânci.

— Bineînţeles, explică Stephen, deci, cum doriţi. Lăsaţi-mă să mă uit scurt în agenda mea... De asta putea să se scutească. Următoarele două săptămâni erau pur şi simplu libere, peste toate foile era mâzgălit oblic cu cerneală roşie: „Învăţat!” Aş putea să vin mâine-dimineaţă pe la ora zece la dumneavoastră.

— Minunat, domnule Foxx. Ştiţi, la această acţiune nu trebuie să se strecoare nici o greşeală.

— Fiţi fără grijă. Facem noi asta.

Iradia încredere!

Când puse receptorul jos, se simţi mizerabil. Ploaia încă mai lovea cu picuri ca nişte ace mărunte.

Trecuseră trei ani de atunci. De la Yehoshuah mai primise unul sau două e-mailuri, nişte bla, blauri plictisitoare. Judith, în schimb, nu-i răspunsese la nici o scrisoare de a sa. Nu avea numărul ei de telefon. Fratele ei afirma că ea nu avea într-adevăr telefon.

*

Era zece fără câteva minute şi nu mai ploua când coti cu Porsche-ul său roşu în parcarea de la Video World Dispatcher. Maşina mai arăta încă impresionant, acesta era şi motivul principal pentru care încă o mai conducea, dar în fond venise de mult timpul să cumpere una nouă, deoarece sub capotă se petreceau adeseori lucruri urâte şi costisitoare şi el trebuia să se teamă că într-o zi avea să rămână cu ea în drum.

Dar de data aceasta totul mersese bine. Ben, bătrânul portar, îi ţinu, zâmbind, poarta de fier deschisă şi-l salută ca pe o cunoştinţă veche, ceea ce Stephen chiar devenise pe terenul acestei firme. Stephen trase încă odată de gulerul cămăşii, care i se părea neobişnuit de strâmt după mai multe săptămâni de purtat pulover şi se îndreptă spre intrarea ce ducea direct spre hala mare a depozitului.

Uşa se deschise cu greutate şi apoi îl cuprinse din nou acea râvnă prăfuită, care umplea spaţiul dintre rafturile metalice de înălţimea unei case. Se dădu din calea unui stivuitor cândva galben aprins, între timp zgâriat în timpul sarcinilor şi urcă pe scara metalică spre sala calculatoarelor. Paisprezece calculatoare de tipuri diferite erau legate în reţea şi mergeau non-stop, îndeplinind diferitele sarcini.

Doamna Barnett îl aştepta deja, cu un model de scrisoare, ca aceea pe care dorea să o trimită, în mână. Stephen se aşeză în faţa calculatorului, în care era stocată banca de date a clienţilor şi aduse, cu câteva clicuri ale mouse-ului, un tabel general pe ecran. Acesta era de fapt lista tuturor comenzilor care fuseseră făcute prin pagina de internet a firmei Video World Dispatcher. Lista cuprindea numele şi adresele celor care comandaseră, numerele cărţilor de credit, data şi ora la care fusese făcută comanda şi, desigur, numărul comenzii obiectelor dorite sau alte articole. Tot ce avea de făcut era să filtreze adresele celor care comandaseră un aparat din seria MR în perioada de înscriere.

— Toţi cei care au comandat înainte de termen au reducere cincisprezece la sută, explică doamna Barnett. Dacă uităm de vreunul, o să fie plângeri şi vrem să evităm aceasta.

— Nici o problemă, spuse Stephen şi dădu comenzile necesare pentru căutare.

Calculatorul muncea. În acest timp, pe ecran, în locul simbolului obişnuit al clepsidrei se putea vedea un glob pământesc care se rotea având logoul de la Video World Dispatcher. Stephen îşi scarpină pierdut în gânduri dosul palmei, gândindu-se la principiile ştiinţei economice după Keynes, pe care le citise în timpul micului dejun luat în fugă.

Gata. Se auzi harddiscul pârâind, simbolul de aşteptare se transformă din nou în săgeata mouse-ului şi tabela cu rezultate se instală pe monitor. Stephen apucă mouse-ul. Era bine. În cel mai târziu o oră avea să fie din nou afară, să meargă acasă, să scrie o factură sănătoasă şi să se aplece cu un nou avânt asupra pregătirilor pentru examen.

Citi primul nume şi îngheţă.

Ce nume. Cum de era acest nume pe această listă...?

— Asta nu poate să fie adevărat, murmură el. Asta nu e adevărat...

Doamna Barnett întrebă ceva, dar el auzi doar sunete nesemnificative. Gândurile sale se roteau deodată ca elicea unui elicopter, o idee o gonea pe alta, frânturi de înţelegere se bulversau unele peste altele ca un puzzle uriaş şi descompus. Trebuia să prindă bucăţile, să le strângă şi să le pună cap la cap. De el ţinea să urmărească frânturile.

Acest nume. Cum ajunsese acest nume pe această listă?

Mişcă scrollul spre lateral şi citi data şi ora comenzii. Citi ce fusese comandat. În interiorul său vuia ca sunetul unor clopote. Incredibil. Calculă. Da, anul se potrivea. Şi luna. Iar ziua, era... incredibil.

— Domnule Foxx! ea îl scutură de umăr. Ce s-a întâmplat, domnule Foxx? E ceva în neregulă cu datele?

Stephen ridică privirea.

— Cu datele? repetă el prosteşte. Cu datele e totul în regulă.

— Slavă Domnului.

Doamna Barnett respiră uşurată.

Stephen citi numele din nou şi din nou.

Trecutul era gata să-l ajungă din urmă.

40

Casa de ţară, mică şi aplecată, ce părea de-a dreptul strivită de acoperişul masiv şi cenuşiu, singurul din zonă pe care era montată o antenă pentru satelit, se afla la marginea micii localităţi din sudul Angliei pe nume Barnford. De partea cealaltă a străzii înguste se întindeau doar câmpuri ce fuseseră deja arate pentru a rezista îngheţului de iarnă. Deasupra, se întindea un cer palid fără contur. În aburul reavăn ce