Divinităţile moştenite de la substratul autohton, trac şi geto-dac, împrumutate şi asimilate de la cultele greco-romane şi orientale, dar şi creaţiile mitice strămoşeşti şi româneşti, alcătuiesc un original panteon în care zeii îmbrăcaţi în haine creştine şi sfinţii creştini îmbrăcaţi în haine antice sau populare, sunt ierarhizaţi în calendarul popular după rang, putere, vârstă, atribuţii, grade de rudenie.

  Acest panteon a avut marea şansă de a f i f ost transmis de tradiţia orală în confruntarea lui bimilenară cu creştinismul.

  Zeii panteonului carpatic îşi fac şi azi apariţia, în peisajul spiritual contemporan, H se acordă zile de celebrare şi sacrificii sângeroase (porcul de Crăciun, mielul la Sângeorz, berbecul la Sâmedru), sunt invocaţi pentru rezolvarea unor probleme presante ale oamenilor, precum alungarea secetei (Paparuda, Caloianul), aflarea ursitei (Sânvăsâi, Sântandrei), căsătoria fetelor (Maica Precesta, Sânnicoară) etc,

  (după Ion Ghinoâu – „Obiceiuri populare de peste an")

  CIUPERCI MARINATE

  • l kg ciuperci de cultură tinere (merg şi cele de pădure, ghebe, râşcovi, zbârciogi. hulubiţe, vineţiei, crăiţe, şi în special mânătărcile, dar tot foarte tinere)

  * Se rupe piciorul ciupercilor, se spală pălăriile

  • Se pun la fiert, un sfert de oră la foc mic, în apă cu sare * Se scurg, se aşază în borcan

  * Se fierbe 1 litru oţet cu 2 litri apă, 1 lingură rasă de sare şi 1 lingură boabe de muştar

  Se toarnă peste ciuperci

  Se mai toarnă şi un pic de untdelemn, se leagă borcanul

  Nu e neapărat o murătură bucovineană, dar e atât de des întâlnită pe obcine şi pe Valea Bistriţei Aurii, încât nu puteţi să n-o gustaţi, dacă vi se întâmplă să ajungeţi prin nord.

  COZONAC BUCOVINESC

  1,200 kg făină bună 500 g mieji de nucă * 1 pahar miere 15 ouă

  200 g stafide 2 pahare unt + 50 g pentru uns tăvi

  2 ceşti lapte 400 g zahăr

  * 50 g drojdie coaja de la o lămâie

  * 2 plicuri zahăr vanilat l linguriţă esenţă rom

  • l linguriţă sare

  Laptele se amestecă cu zahărul şi se lasă să se încălzească, dar numai puţin, pe marginea plitei

  Untul se pune şi el la loc călduţ, să se topească

  * Se separă albuşurile de gălbenuşuri; albuşurile se bat rău, ca la secţie, gălbenuşurile se freacă cu puţin zahăr

  Se cerne făina pe câmpul de luptă, adică într-un lighean

  Se desface drojdia în puţin lapte călduţ

  Se pun laptele şi ouăle şi începe războiul crunt al frământatului

  * După o vreme, aluatul începe să se lege, deci se adaugă untul, esenţa de rom, stafidele, zahărul vanilat şi coaja de lămâie

  Bătălia continuă încă un sfert de oră, apoi şi aluatul şi noi ne tragem sufletul în bucătăria caldă

  Nucile se toacă, şi prin maşină şi cu cuţitul, şi se amestecă cu miere de albine

  După vreun ceas, coca a crescut ceva, aşa că o împărţim după ce tăvi avem şi o întindem, bucată cu bucată

  Presarăm nuca pe foaie, cât încape, rulăm

  • Se ung tăvile cu unt, se tapetează cu făină, se aşază cozonacii şi se lasă să crească cât tava

  Cozonacii se ung cu gălbenuş de ou şi se pun la cuptor, să se rumenească

  Se pune o lingură de miere cu puţină apă la-ncălzit

  Când cozonacii s-au rumenit, se ung cu mierea fluidă şi parfumată, Crăciunul sau Pastile pot să înceapă şi mai ales să se sfârşească: scenografia consumabilă a ultimului act e gata, iarăşi, şi iarăşi, şi iarăşi.

  Am o surpriză pentru dumneavoastră, tot atât de sărbătorească ca şi cozonacul acesta nordic: Fetească Albă de Cotnari! Numai la Cotnari, acest vin alb, cel mai răspândit al patrimoniului românesc prefiloxeric devine, uneori, prin împrejurările locului, dulce. Aromat, floral Ia tinereţe, exotic şi excitant la buchetul maturităţii, prietenos şi sincer la juneţe, rafinat, aţâţător şi nemilos la vârste rotunde – când e licoare!

  — Feteasca Albă, Ia Cotnari, devine un exemplu al farmecului diversităţii sau alterităţii, cum se zice mai nou.

  „La fiecare sărbătoare periodică, regăsim acelaşi Timp sacru, acelaşi care s-a manifestat în sărbătoarea din anul precedent sau în sărbătoarea de acum un secol, regăsim în sărbătoare prima apariţie a Timpului sacru aşa cum s-a produs «ab origine, în Ulo tempores»".

  (Mircea Eliade – „Sacrul şi Profanul")

  CARTOFI CU CHIMEN l kg cartofi * 100 g unt * 1 linguriţă chimen pisat

  150 g caş scurs bine * 1 ou * sare, piper niţel pătrunjel verde * 1 ceaşcă cu smântână

  Se curăţă cartofii, se taie cubuleţe, se fierb în apă sărată * Se unge un vas cu unt

  Se scurg cartofii, se pun în vasul uns, se adaugă şi restul de unt

  Se presară făina de chimen, se potriveşte de piper şi sare

  * Se rade caşul, se bate cu ou, se toarnă peste cartofi, se dă 10 minute la cuptor, să se coloreze puţin * Se toacă pătrunjel, se presară unde trebuie, se toarnă smântână

  Cartofii gratinaţi cu caş, un pic de chimen, ardei copţi, un pahar de Grasă de Cotnari (din cea demiseacă, aurie, cu miros de polen şi cu gust de pară tămâioasă răscoaptă şi migdale)? Suntem în Bucovina.

  LOSTRIŢA

  Azi, numai bucovinenii şi moroşenii mai au şansa geografică să poată pescui, fără cheltuieli şi timp pierdut, în ultimele râuri româneşti unde mai există loStriţă (Hugo Hugo) unul din cei mai mari salmonizî exclusiv de râu din lume (ca şi taimenul asiatic). De aceea, numai reţetele lor mai au sens şi mai sunt vii, chiar şi pentru o carte ca aceasta, destul de preocupată de rădăcini.

  I – BUCOVINA

  • l ceaşcă smântână • 6 linguri unt * 3 linguri untură

  * 200 g mălai fin măcinat * sare, câtă vreţi • 3 fire usturoi verde * 1 legătură pătrunjel

  * 1,5 kg