* Se şterge bine peştele cu un şervet (având o piele destul de groasă şi deloc apetisantă, e preferabil să-l jupuiţi: eu fac asta şi cu şalăul, bibanul şi ştiuca, când vreau să scap de blestemaţii de solzi care m-au înţepat în mii de feluri); se taie felii groase de un deget

  Se freacă cu sare, se tăvălesc prin mălai

  Se încing unt şi untură într-o tigaie cu capac

  Se rumeneşte peştele, acoperit

  Se toacă usturoiul şi pătrunjelul

  Se încălzeşte smântână, se amestecă cu usturoi

  Peştele frumos aurit se potriveşte într-un platou preîncălzit, se toarnă smântână fierbinte peste el şi se presară pătrunjel

  Se oferă imediat (să n-apuce să se-nmoaie coaja) cu pâine albă, de cartofi şi făină, ca-n Cârlibaba, pe Bistriţa Aurie

  Atenţie: lostriţa, un peşte pe cale de dispariţie, e strict protejat în România şi aiurea. Pescuirea lui fără autorizaţie legală – foarte greu de obţinut de altfel – e delict şi se pedepseşte ca atare. Aşa că verificaţi dacă cel ce vi-l oferă cadou sau spre vânzare (treabă care deja este ilegală) are autorizaţie de pescuit eliberată de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, ca să nu deveniţi complici la o ticăloşie şi buni de procese penale şi zarvă publică.

  Dacă totul e în regulă, bucuraţi-vă de acest peşte unic, la fel de gustos ca şi somonul. Cinstiţi-l cum se cuvine, cu un vin alb pe măsură, o Fetească Albă de Steinâger-Lechinţa. împreunaţi astfel două pietre extrem de rare şi de preţioase, fiind, o spun cu toată invidia, un mare, foarte mare privilegiat.

  II – MARAMUREŞ

  • 1,5 kg peşte • 1 pahar vin alb * 1 pahar făină

  * 1 ceapă • 3 linguri untură * sare, cimbru, paprică

  * 1 legătură pătrunjel

  • Feliile de peşte bine şterse se freacă cu boia, cimbru şi sare şi se tăvălesc în făină

  * Se toacă ceapa

  Se pune untură la încins

  Peştele se pune la prăjit, până se rumeneşte pe ambele părţi

  Se toacă verdeaţa

  Dacă s-a rumenit, se adaugă ceapă, să se înmoaie niţel, dar numai câteva minute

  Vinul se toarnă la sfârşit, cu verdeaţa împreună, şi se lasă să sfârâie abia auzit vreo zece minute, pe marginea plitei, acoperit

  La Sighet, în iernile foarte grele, cei ce se plimbă cu treabă sau fără treabă pe malul Tisei găsesc uneori lostriţe uriaşe de zece-cincisprezece kilograme, agonizând pe mal, sufocate între gheţuri (Ştiaţi că în Petrova-Maramureş trăiesc familii cu ascendenţe aristocrate de la 1300, rude – pe bază de autentică diplomă nobiliară – cu Bogdan şi cu Dragoş, întemeietorii?)

  Aceia aşa gătesc peştele nobil, şi-l mănâncă cu mămăligă şi-l udă cu vin alb şi aristocrat de Maramureş.

  Iar la Seinî, în anii buni, se produce un Furmint extraordinar, corpolent, compact, consistent, mătăsos, cu un parfum de tămâie şi flori de tei, în culori limpezi şi aprinse, cu gust de fruct delicat. Să nu uităm că viţele şi vinurile cele mai celebre din această parte a lumii, Tokay şi Cotnari, din Furmint ardelenesc s-au născut.

  ÎNVÂRTITĂ CU MAC

  Nordul Bucovinei, temeinic tipărit de tălpica austriacă, a ajuns să-nvârtă macul „pi moldovinieşti", Aluat:

  3 ceşti făină • 1 ceaşcă de lapte

  2 ouă + 1 ou de uns la sfârşit * 1 pahar zahăr tos l praf de sare * 1 linguriţă de drojdie

  2 linguri unt + 1 lingură de uns tava * 3 linguri untdelemn

  Se amestecă toate şi se frământă până iese un aluat ţapăn; se lasă să crească 2-3 ceasuri

  Umplutură:

  * 500 g seminţe mac * 1 ceaşca zahăr tos • 2 căni de lapte miroase bune: zahăr vanilat sau vanilie, coajă rasă de lămâie

  Macul se macină şi se pune la fiert, până se leagă

  Când s-a închegat un pic, luăm de pe foc şi punem arome şi mai amestecăm

  • Aluatul dospit se întinde foaie groasă de un deget * Se netezeşte umplutura şi se învârte învârtită

  • Se unge cu unt o tavă de cozonac, se potriveşte învârtită, se unge cu ou, se da lacuptor încins, cu foc iute, să crească dintr-o dată

  • După ce s-a-nfoiat, molcomim focul şi-l lăsăm să coacă învârtită până se rumeneşte

  Bucovineasca „învârtită" e o bună ocazie să gustaţi un vin dulceag, cum e Feteasca Albă de Cotnari sau Busuioaca de Moldova. Sau chiar o Grasă verde aurie şi uleioasă, cu miros amestecat de flori de tei şi frunze de nuc, de tămâie şi de piersică coaptă. Gustul e de asemenea complex şi somptuos, dulce-amar, caid ca miezul soarelui.

  Rar vin, nobil, ce trebuie gustat, cu solemnitate, iar nu băut, că-i păcat şi te-mbată de nu ştii cum te cheamă şi cât ai să boleşti.

  Colacul de Andrei e pâine dospită, în formă de colac, preparată de fetele din Moldova şi Bucovina în noaptea de Sântandrei pentru aflarea ursitei.

  Fetele nemăritate, adunate mai multe la o casă, îşi prepară câte un colac şi, după ce îl coc şi îl lasă să se răcească, seamănă în mijlocul lui un căţel de usturoi. Fiecare fată îşi duce colacul acasă şi îl lasă, timp de o săptămână, la un loc călduţ, să răsară usturoiul.

  Răsăritul usturoiului este interpretat ca semn că fata va avea noroc la căsătorie,

  (după Ion Ghinoiu – „Obiceiuri populare de peste an") dânsa, moldova vocalelor de zahăr

  Da, da, Moldova cozonacilor, a mănăstirilor, a pârjoalelor, a răzeşilor, a borşurilor, a cetăţuilor, a sărmăluţelor, a măştilor rituale, a poalelor în brâu (!) a vinurilor (Zghâharei şi Busuioacei, a Grasei şi Băbeascăi), a marilor călători – cronicari, şi iarăşi a vinurilor (a Galbenei de Odobeşti şi a reginei Fetească Neagră!).

  Moldova târgurilor moleşite şi satelor vioaie, a puiului cu smântână şi a,