care le revin? Nu s-au luat. Cât avea de dat domnul Năstase? O sută optzeci de mii. A dat vreun leu? N-a dat. (Şi aici toată adunarea fluierase şi se făcuse zarvă mare, din momentul acela fusese gata cu Plotoagă, nimeni nu mai credea că o să mai vie a doua zi la sfat.) Iar Vasile strigase că nici n-o să dea domnul Năstase o sută optzeci de mii, nici el şi nici ceilalţi chiaburi ai comunei şi nici Arghirescu n-o să-i încaseze, câtă vreme tovarăşul Plotoagă era acolo ca preşedinte al comitetului executiv şi îl ferea pe domnul Năstase şi pe fi-său Dan şi pe toţi bogătaşii satului cu spatele lui lat... Arghirescu, ca să scape, o lăsase moartă cu apărarea preşedintelui, dădea vina pe el că ţine hârtiile încuiate în birou...

Şi astfel luă sfârşit această şedinţă care îl aducea pe acest Vasile la ordinea zilei şi nimeni, în afară de Isosică, nu-şi dădu seama atunci că o dată cu ieşirea acestuia din umbră începea pentru sat o nouă perioadă de zvârcolire care avea să dureze mai bine de zece ani, la sfârşitul cărora pământul tuturor, cu vitele mari şi uneltele agricole, aveau să fie cooperativizate. El însă, Vasile, avea să continue, cu unele întreruperi, să rămână în fruntea satului şi după această perioadă...

Pe la orele trei dimineaţa Isosică se întorcea acasă cu Ciulea. Luase şi ea parte la această şedinţă. În general lipsea, îi ajungea că se ducea el. Multă vreme merseră unul lângă altul fără să-şi spună nimic.

– Ai văzut, zise ea apoi întru târziu, că ăsta a fost firul, pe care l-am prins eu? Cum a mers acasă cu Vasile?

– N-a mers prea uşor, zise Isosică, din pricina Florichii, muierea aia a lui mică. E deşteaptă, dar nu ştie să uite, n-o să facă bine Vasile dacă o să se ia prea mult după ea.

– D-aia el nici nu-i spune tot, zise Ciulea.

– De ce crezi?

– O ştiu eu pe Florica lui Ciupăgeanu, dacă Vasile i-ar fi spus până unde a ajuns el pe linie de U.T.M., nici n-ai mai fi putut tu să le calci pragul şi să stai de vorbă cu el. Te-ar fi dat afară. El nu cred că s-a mirat că l-ai propus tu preşedinte, dar Florichii cred că i-a bătut inima ca un ciocan când te-a auzit... Fiindcă nu ştia ce ştia Vasile! Fiindcă dacă ar fi ştiut l-ar fi sfătuit să tragă şi în tine tare şi să te dărâme. Şi cine ştie ce-ar fi ieşit, că muierile nu ştiu ce este puterea, pe care n-o poţi avea singur şi trebuie s-o împărţi cu alţii dacă vrei să nu cazi repede...

– Crezi că nu i-a spus el ce mi-ai spus tu mie, că a ajuns până la preşedintele regiunii în audienţă? Crezi că nu i-a spus el aşa o ispravă formidabilă că preşedintele sfatului popular regional e rudă cu fata aia care l-a sprijinit pe Vasile să intre în partid, de la raionul U.T.M?! Mira-m-aşi!... Dar ia spune, cum ai prins tu firul, că am uitat să te întreb: care a fost primul fapt care te-a ghidat?

– A, făcu Ciulea! Nu ţi-am spus? Într-o zi am aflat că Vasile nu e acasă, adică nu e în sat, fusese văzut la gară aşteptând cursa de Turnu. Unde se putea duce? La raion sau la regiune, şi cum ştiam că e prieten cu secretara U.T.M., poate mai precis la U.T.M.... Şi atunci mi-a venit în minte să aflu ce e cu fata asta, cine e, de unde vine, ce rude are, cine sunt rudele, şi atunci am aflat că preşedintele sfatului popular al regiunii e unchiul ei!... Am plecat la Turnu şi acolo am aflat de la Bâznae că Vasile fusese văzut prin Turnu cu fata asta. Era clar pentru mine... utemista, nereuşind prin al lu’ Moromete să-şi impună omul ei, în întâlnirea de pe câmp în prima zi a secerişului, s-a dus cu Vasile în audienţă la unchi-său...

– Şi fetei ăşteia de la U.T.M. ce mama dracului i-a căşunat pe Vasile?

– Nu ştiu! E omul ei! I-o fi plăcând de el!

– Bine, şi Zdroncan de ce ne-a trădat? De ce i-a spus el lui Vasile despre „Operaţiunea Cotigeoaia”? Ce interes avea?

– Păi Zdroncan ştia înaintea mea de legătura asta a lui Vasile cu fata şi prin fată cu preşedintele regional, şi s-a gândit şi el că, de... Dar audienţa a avut loc după ce i-a spus el lui Vasile ce vreţi voi să-i faceţi lui Fântână. Numai simpla legătură l-a făcut pe Zdroncan să-i divulge lui Vasile secretul...

– Norocul lui Vasile, gemu Isosică intrând în curte, a fost Bilă şi prostia lui Nae Marinescu! Că altfel, cu toată legătura lui, mai avea el de aşteptat...

Şi cei doi soţi continuară să discute în acelaşi fel până se culcară, atât de obosiţi totuşi amândoi că uitară adevăratele cauze care îl aduseseră pe Vasile la suprafaţă, de care se temuseră şi ei, intensificarea luptei de desfiinţare a celor bogaţi din sat, părându-li-se acum că Nae Marinescu, şi că Bilă, şi că Zdroncan...

 

IX

Vasile fu numit preşedinte al comitetului executiv chiar a doua zi, fiindcă în anumite situaţii schimbările acestea se operează fără formalităţi de prisos şi cu o rapiditate uluitoare. Bilă fu exclus din partid şi Plotoagă sancţionat cu vot de blam. La a doua abatere urma avertismentul şi apoi excluderea, dar nemaifiind preşedinte această ameninţare n-avea nici un sens şi pe urmă poţi fi exclus şi direct dacă ajungi în situaţia lui Bilă, treptele statutare nu sunt un obstacol de netrecut. Noroc că Plotoagă avea pământul lui şi putea acum să-şi vadă de plugărie, mai ales că nu avea chiar puţin, nu era adică „sărac”, cum se trecuse el în dosarul de membru de partid în autobiografia pe care şi-o scrisese.

Vasile luă foarte minuţios de la el în primire toate scriptele şi după ce îi petrecu pe activiştii care veniseră de dimineaţă să-l pună în funcţie (venise chiar preşedintele sfatului popular raional), se întoarse în biroul său, încuie sertarul şi dulapul cu cheile