cuprins de scârbă, de furie şi de sentimentul neputinţei. Ea se aruncă spre cuţitul de curăţat cartofi chiar în clipa când el îi dădu drumul. Yossarian se trânti pe jos după ea şi se rostogoliră unul peste celălalt pe podea de mai multe ori, până când el reuşi să-i smulgă cuţitul. Ea încercă să-i apuce piciorul cu mâna, când el se ridică, şi îi sfâşie o bucată de carne de pe gleznă. Yossarian străbătu încăperea, sărind într-un picior de durere, şi aruncă pe geam cuţitul. Scoase un imens oftat de uşurare, văzându-se scăpat de pericol.

  — Acum, te rog, lasă-mă să-ţi explic, o ademeni el cu un glas matur, raţional, franc.

  Ea îl lovi cu picioarele în vintre. Fâşş! ieşi aerul din el şi Yossarian se prăvăli pe o parte, scoţând un strigăt ascuţit, tânguitor, se îndoi cu genunchii la gură, răvăşit de durere şi icnind, cu răsuflarea tăiată. Târfa lui Nately fugi din cameră. Yossarian se ridică împleticindu-se, taman la ţanc, fiindcă ea se întoarse valvârtej din bucătărie, cu un cuţit lung, de pâine, în mână. De pe buzele lui se desprinse un geamăt de disperare şi uimire, în timp ce, ţinându-şi încă măruntaiele fragile, care pulsau şi-l dureau, cu ambele mâini, se lăsă cu toată greutatea pe tibiile ei şi îi desprinse picioarele de pe podea. Ea zbură peste el şi ateriză pe coate, cu o bufnitură asurzitoare. Cuţitul îi alunecă din mână şi el îl împinse sub pat. Ea încercă să se întindă după cuţit, dar el o înşfăcă de braţ şi o ridică. Apoi încercă să-l lovească din nou cu picioarele în vintre, dar el o împinse, înjurând cu sete. Fata se lovi de perete, îşi pierdu echilibrul şi izbi un scaun de masa de toaletă, acoperită cu piepteni, perii de păr şi cosmeticale, care toate se sfărâmară. O fotografie înrămată căzu pe podea în celălalt capăt al camerei şi sticla ei se făcu ţăndări.

  — Ce vrei de la mine? urlă el la ea, total nedumerit şi exasperat. Nu l-am omorât eu.

  Ea aruncă o scrumieră grea de sticlă spre capul lui. El îşi făcu mâna pumn ca s-o lovească în stomac, când ea îl atacă din nou, dar se temu să nu-i facă vreun rău. Voia s-o lovească un pic în falcă şi să fugă din cameră, dar nu avea o ţintă clară şi reuşi doar să se ferească în ultima secundă şi s-o ajute să treacă pe lângă el, dându-i un brânci zdravăn. Fata se izbi tare de celălalt perete, unde blocă uşa. Aruncă în el cu o glastră mare. Apoi veni spre el cu o sticlă cu vin plină şi îl lovi drept în tâmplă. Yossarian căzu pe un genunchi, pe jumătate ameţit. Îi bâzâiau urechile şi îi amorţise faţa. Şi cel mai grav era că se simţea penibil. Era stânjenit de faptul că ea avea de gând să-l omoare. Pur şi simplu nu înţelegea ce se petrecea. Habar nu avea ce să facă. Dar ştia că trebuia să se salveze şi ţâşni în sus, de pe podea, când o văzu că ridică sticla de vin ca să-l pocnească din nou şi se aruncă spre ea înainte să apuce să-l lovească. Căpătând elan, o propulsă în faţa lui cu spatele, până când, lovindu-se de pat, fetei i se înmuiară genunchii şi căzu pe saltea, cu Yossarian întins între picioarele ei. Fata îşi înfipse unghiile într-o parte a gâtului lui şi i le vârî tot mai tare în carne, în timp ce el se căţăra pe rotunjimile şi ridicăturile pline şi suple ale trupului ei durduliu, până o acoperi complet şi o sili să i se supună, urmărindu-i cu degetele braţul care-i zvâcnea insistent, până ajunse în cele din urmă cu ele la sticla de vin şi i-o smulse din mână. Ea încă zvârlea din picioare, înjura şi îl zgâria cu ferocitate. Încercă să-l muşte cu cruzime, ridicându-şi buzele senzuale pe deasupra dinţilor, ca o fiară omnivoră turbată. Acum, când zăcea captivă sub el, Yossarian se întrebă cum va reuşi să scape vreodată de ea fără a rămâne vulnerabil. Simţea interiorul încordat al coapselor şi genunchilor ei desfăcuţi, care încă se zbuciumau, strângând şi zvâcnind în jurul unuia dintre picioarele lui. Era stârnit de gânduri sexuale de care-i era ruşine. Era conştient de carnea voluptuoasă a trupului ei tare, de femeie tânără, care se încorda şi se zbuciuma, lipit de el, ca un val umed, lichid, plăcut, neîmblânzit, de sânii ei vii, proeminenţi, care-l împungeau viguros, constituind o dulce şi ameninţătoare ispită. Răsuflarea ei îl pârjolea. Dintr-o dată, îşi dădu seama – deşi zvârcolelile şi agitaţia de sub el nu se domoliseră nici un pic – că nu se mai bătea cu el şi recunoscu, trecându-l un fior, că nu i se mai împotrivea, ci îşi ridica bazinul, lipit de el, fără remuşcări, în ritmul spasmodic, puternic, primitiv, al elanului şi abandonului erotic. Yossarian îşi ţinu respiraţia, surprins şi încântat. Faţa ei – care i se părea acum frumoasă ca o floare deschisă – era schimonosită din cauza unei altfel de cazne, ţesuturile ei erau umflate cu seninătate, ochii ei pe jumătate închişi erau împăienjeniţi şi nu vedeau, cuprinşi de ridicola letargie a dorinţei fizice.

  — Caro, murmură ea cu un glas răguşit, care venea parcă din străfundurile unei transe calme şi voluptuoase. Aaah, caro mio.

  El o mângâie pe păr. Ea îşi lipi gura de faţa lui, cu o patimă sălbatică. El îi linse gâtul. Ea îşi încolăci braţele în jurul lui şi îl strânse. El simţi cum cade, cade fericit în mrejele ei, în timp ce ea îl săruta iarăşi şi iarăşi cu buze aburinde, umede, moi şi tari, şoptind sunete profunde de amor, în uitarea incoerentă a extazului, mângâindu-i cu o mână spatele şi strecurând-o abilă în centura pantalonilor lui, în timp ce cu cealaltă bâjbâia pe ascuns şi mârşav pe podea după cuţitul de pâine, pe care-l găsi. Yossarian se salvă la timp. Încă voia să-l omoare! Pe Yossarian îl şocă şi îl