dăduseră foc la o mare parte din case. Oamenii aceştia n-aveau nimic altceva şi totuşi distruseseră şi puţinul pe care îl aveau. Ghetoul îi amintea lui Billy de unele oraşe văzute în timpul războiului. Bordurile şi trotuarele erau surpate pe mai multe porţiuni, indi-cînd locurile pe unde trecuseră tancurile şi autoblindatele cu şenile ale Gărzii Naţionale.

„Frate de sânge" scria cu vopsea roz pe zidul unei băcănii în ruine.

Cineva ciocăni în parbrizul maşinii lui Billy. Era un negru. Omul voia să-i spună ceva. Stopul tocmai îşi schimbă culoarea. Billy făcu lucrul cel mai simplu cu putinţă. Apăsă pe acceleraţie şi o porni mai departe.

Acum Billy străbătea o zonă şi mai devastată. Ceva care arăta ca Dresda după bombardament -ca suprafaţa Lunii. Casa unde copilărise Billy fusese cândva prin aceste locuri, rămase acum pustii. Iată ce înseamnă reînnoire urbanistică! în curând aici se vor ridica noul centru administrativ al oraşului Uium, un pavilion al artelor alături de o lagună a păcii şi blocuri înalte de locuit.

Billy Pilgrim n-avea nimic împotrivă.

În ziua aceea vorbitorul de la întrunirea membrilor Clubului Lions era un maior de infanterie marină. El demonstra că pentru americani nu exista altă alternativă decât să continue lupta în Vietnam până la victoria finală sau până când comuniştii îşi vor da seama că nu pot impune modul lor de viaţă în nişte ţări slabe. Maiorul fusese de două ori în Vietnam, şi poveşti despre o mulţime de lucruri minunate şi despre o mulţime de lucruri groaznice văzute de el acolo. Personal, se pronunţa în favoarea escaladării războiului, a bombardării Vietnamului de Nord până când, dacă nu-şi vor înţelege propriul interes, li se va oferi vietnamezilor o nouă epocă de piatră.

Billy nu simţea nici o nevoie să protesteze împotriva bombardării Vietnamului de Nord, nu îl cutremurau hidoşeniile provocate de bombardamente, pe care el însuşi le văzuse. Se mulţumea pur şi simplu să ia masa cu membrii Clubului Lions, al cărui preşedinte fusese până nu demult.

Billy agăţase pe unul din pereţii cabinetului său textul înrămat al unei rugăciuni, care exprima metoda să de supravieţuire, în ciuda faptului că el unul nu punea mare preţ pe viaţă. O mulţime de pacienţi care văzuseră textul în cabinetul lui Billy îi mărturisiseră că şi pe ei cele scrise acolo îi ajutaseră să nu se dea bătuţi. Şi iată ce scria acolo:

SĂ-MI DEA DOMNUL

PUTEREA DE-A ACCEPTA

CE NU POT SCHIMBA,

CURAJUL

DE-A SCHIMBA CE POT

ŞI ÎNŢELEPCIUNEA

DE-A PRICEPE CE POT ŞI CE NU Printre lucrurile pe care Billy Pilgrim nu le putea schimba se numărau trecutul, prezentul şi viitorul.

În clipa aceasta Billy era prezentat maiorului de marină. Persoana care făcea prezentările îi explica maiorului că Billy era veteran de război şi că avea şi un fiu sergent în Beretele Verzi -în Vietnam.

Maiorul împărtăşi lui Billy convingerea sa că Beretele Verzi făceau o treabă nemaipomenită şi că Billy trebuia să fie mândru de fiul lui.

- Sunt. Cum să nu fiu ?! exclamă Billy Pilgrim.

După dejun Billy plecă acasă să tragă un pui de somn. Doctorul îi prescrisese o scurtă odihnă obligatorie în fiecare după-amiază, sperând că în felul acesta va ameliora o tulburare care-1 supăra pe Billy: din când în când, fără vreun motiv aparent, Billy Pilgrim începea să plângă. Nimeni nu-1 surprinsese într-un asemenea moment. Doar doctorul ştia. Nu plângea cu zgomot şi nici risipă de lacrimi nu făcea.

Billy deţinea în Uium o casă minunată în stil georgian. Ajunsese bogat ca legendarul Cresus, cum nu se gândise el s-ajungă în vecii vecilor. La firma lui din marele complex comercial avea angajaţi în prezent încă cinci optometrişti şi realiză un profit net anual de peste şaizeci de mii de dolari. În plus, deţinea a cincea parte din acţiunile investite în noul complex turistic Holiday Inn de pe drumul naţional 54 şi jumătate din câştigurile aduse de cele trei chioşcuri de răcoritoare Tastee-Freeze. Tastee-Freeze era un fel de şarlotă congelată. Produsul oferea toate deliciile îngheţatei, fără însă a fi atât de tare şi îngrozitor de rece.

Casa lui Billy era pustie. Barbara se pregătea de nuntă, şi ea împreună cu mama ei plecaseră în oraş să aleagă nişte seturi de tacâmuri şi pahare. Un bilet lăsat pe masa din bucătărie dădea toate informaţiile în acest sens. Servitoare nu aveau. Nimeni nu mai era interesat să facă carieră din muncile casnice. Nici câine nu aveau.

Mai demult avuseseră un câine pe nume Spot, dar murise. Aşa merg lucrurile. Billy fusese foarte ataşat de Spot şi Spot de el.

Billy urcă scara mochetată şi intră în dormitorul lui şi al soţiei. Camera avea tapet înflorat. Patul dublu era străjuit de două noptiere, iar pe una din ele stătea un radio cu ceas electronic. Tot pe noptieră se aflau şi nişte butoane pentru reglarea temperaturii păturii electrice, precum şi un întrerupător cu care se punea în funcţiune un vibrator slab, fixat de arcurile de la saltea. Marca vibratorului era Degetele Magice. Şi vibratorul fusese tot ideea doctorului.

Billy îşi scoase ochelarii cu lentile trifocale, haina, cravata şi pantofii, trase jaluzelele şi draperiile şi se întinse direct pe cuvertură. Dar somnul întârzia să vină. În schimb, îi veniră lacrimile. Se prelingeau încet pe obraji. Billy dădu drumul la Degetele Magice şi continuă să plângă în timp ce îl legănau.

Soneria de la intrare începu să sune. Billy se dădu jos din pat şi se uită pe fereastră să vadă cine era jos la uşă. Văzu un invalid supus unor adevărate spasme în spaţiu, tot aşa cum Billy Pilgrim era supus unor spasme în timp. Convulsiile făceau ca omul să-şi mişte corpul într-un fel de dans neîntrerupt şi să-şi schimbe mereu expresia feţei, ca şi cum ar fi încercat să imite diferite celebrităţi ale ecranului.

Un alt invalid suna la uşa unei case de peste drum. Omul umbla în cârje. Avea un singur picior. Era atât de înghesuit între cele două cârje, încât umerii îi acopereau complet urechile.

Billy ştia ce urmăresc cei doi invalizi: vindeau abonamente la nişte reviste care nu mai soseau în vecii vecilor. Oamenii făceau abonamentele pentru că se milostiveau de bieţii invalizi. Cu două săptămâni în urmă, la Clubul Lions, Billy