— Uite ce-i, tipule, am şi eu copil, spune Janet. Am văzut muci într-o veselie. Dar n-am spus niciodată „muculeţ“. Atâta tot.

— Bibby, notează-ţi, spune tatăl. Sfat de parenting de la femeia din peşteră. Se pare că femeia din peşteră are păreri ferme despre denumirile mucilor uscaţi. Pentru asta am plătit optzeci de dolari? Dacă vreau să aud chestii nasoale de la cineva prost îmbrăcat, pot să mă duc acasă la maică-ta.

— Foarte comic, spune mama.

— Aşa am vrut să fie, comic, zice tatăl.

— Am fost o mamă bună, spune Janet. Copilul meu e la fel de bun ca oricare altul.

— Aşa, ia mai spune-ne, zice tatăl.

— Chiar dacă e-n închisoare, spune Janet.

— Bibby, notează-ţi, zice tatăl. Copilul femeii din peşteră e-n închisoare.

— Să nu te prind că râzi de fiu-meu, piticanie jegoasă, spune Janet.

— Femeia din peşteră tocmai te-a făcut jegos, zice mama.

— Piticanie jegoasă, spune tatăl. Şi să nu cumva să crezi că o să uit.

În scurt timp, prin locul unde se iţesc capetele pluteşte Vinieta cu Evaluarea Succintă a Clientului.

Sub Valoarea Informaţiilor a scris: Dezastruoasă. Am aflat că unele femei din peşteră aveau guri spurcate. Cu siguranţă că m-am simţit ca şi cum aş fi fost în perioada Neanderthal. Nu!

Sub Impresia de Ansamblu a scris: Femeia din peşteră m-a făcut piticanie jegoasă de faţă cu fiul meu. Mersi frumos! O pierdere de vreme enormă şi jignitoare. SCĂPAŢI DE FEMEIA DIN PEŞTERĂ, E CEA MAI REA.

— Ştii ce fac acum? spune tipul. Mă duc cu exem­plarul la şefi. Ai rupt steagu’, tanti.

— Căcat, zice Janet şi se aşază pe buştean. Căcat căcat căcat. Am bulit-o de tot, nu?

Dumnezeule mare, ba bine că nu. Chiar de tot a bulit-o.

— Ce-ai de gând să faci, frate? spune Janet. O să mă dai în gât?

Îi arunc o privire, gen: Vrei să taci odată din gură, te rog?

În restul zilei stă fiecare pe buşteanul lui.

Când se schimbă calitatea luminii, mă duc în Zona mea Separată şi scot un Formular de Evaluare Zilnică a Prestaţiei Partenerei.

Mi se vâră un bilet pe sub uşă.

Am o idee, scrie în el. Ce-ar fi să spui că oldinarul ăla a inventat totul? Că a intrat, a încercat să se dea la mine şi din cauză că nu l-am lăsat a inventat totul? Ar putea să meargă. Cred că ar putea să meargă. Te rog te rog, nu mă da în gât, dacă mă dă afară sunt terminată, ştii de ce mizerii am parte, plus că trebe să recunoşti că până la chestia asta m-am descurcat binişor.

Până la chestia asta s-a descurcat binişor.

Mă gândesc la Nelson. La părul lui subţire şi la nasul lui strâmb. Când îi mulţumesc că e curajos şi îşi ia toate medicamentele, îşi lasă întotdeauna capul pe umărul meu şi spune: Nici o problemă. Numai că nu poate să-l spună pe „r“, aşa că iese „nici o puoblemă“. Şi pe urmă mă bate uşor pe burtă, de parcă eu aş fi cel care şi-a luat toate medicamentele.

Observ vreo dificultate de comportament?

Scriu: Da.

Cum apreciez prestaţia de ansamblu a Partenerei?

Scriu: Slabă.

Există Situaţii care necesită Mediere?

Scriu: Astăzi, din păcate, Janet a interacţionat negativ cu un Vizitator. Astăzi Janet a vorbit urât cu un Vizitator în peşteră. Astăzi, din păcate, Janet i-a spus unui Vizitator „piticanie jegoasă“ în engleză, în peşteră.

Mai citesc o dată.

Totul e adevărat.

Trimit faxul.

23

Câteva minute mai târziu, faxul meu scoate sunetul care anunţă sosirea unui fax.

De la Nordstrom:

Ar trebui să fie suficient! scrie în el. Super! Mai mult decât suficient. Bravo ţie. Să nu te simţi vinovat. Eşti tu Janet? E Janet tu? Nu cred. Cred că tu eşti tu şi ea e ea. Nu sunteţi una şi aceeaşi entitate. Sunteţi diferiţi. E copilul ei copilul tău? E copilul tău copilul ei? Nu, copilul ei e copilul ei şi copilul tău e copilul tău. Simţi vreo vinovăţie? Pentru ce ai făcut? Te rog să nu simţi. Te rog să ai mândrie. Uite ce-ţi sugerez. Gândeşte-te la tine şi la Janet ca la două crengi dintr-un copac. Deşi e adevărat că uneori trebuie să retezi o creangă şi s-o laşi să cadă, nu contează, e doar o creangă, copacul nu moare din cauza ei şi câteodată o creangă trebuie să moară ca să poată trăi celelalte. Şi oricum, doar seamănă cu o moarte, fiindcă priveşti incorect lucrurile prin prisma unui singur organ sau a unei singure crengi, când ar trebui să gândeşti prin prisma celui mai mare bine cu putinţă pentru întregul organism, copacul nostru. Când retezăm o creangă, devenim cu toţii mai puternici! Iar când se uită în sus, creanga aceea căzută are plăcerea de-a şti că a însănătoşit copacul, ceea ce sper că o să facă şi Janet. Deşi cunoscând-o? Cu atitudinea ei oribilă? Probabil că o să zacă pe jos văicărindu-se şi mestecându-şi frunzele, în timp ce-ţi aruncă vorbe urâte. Dar cui îi pasă?! S-a dus. E gata. Şi ţie trebuie să-ţi mulţumim. Aşa că mulţumesc! Aşa cresc şi prosperă organizaţiile, prin mici contribuţii curajoase din partea unor altruişti care cooperează şi ajută, care sunt în stare să facă lucrul cel mai greu, să dea deoparte aspectul strict personal, ca să vadă tabloul de ansamblu. A, şi cred c-ar fi bine să ieşi din peşteră pe la zece, fiindcă atunci o să se facă treaba.

Mersi mult de tot!

Greg N.

Stau întins şi număr şi renumăr ţiglele acustice de pe tavanul Zonei mele Separate cufundate în beznă.

O sută patruzeci şi patru.

24

Dimineaţa următoare nu e dimineaţa când golesc pungile cu Resturi Menajere Umane,