Pui mierea într-o tingire de dulceaţă pe maşina de gătit. Adaugi zahărul, mirodeniile, foarte puţin piper şi mesteci până se încorporează tot. Când s-a topit zahărul şi mierea e clocotită, o torni într-un vas în care este deja pus jumătate de kilogram făină. Mesteci faina astfel opărită cu melesteul deînvârtit şerbet, până se face ca o alifie.

  Pui la răcoare până a doua zi, A doua zi. încălzeşti puţin compoziţia şi adaugi în eapaharul de rom în care ai dizolvat bicarbonatul şi cele patru ouă, unul câte unul, frecând mereu. La sfârşit, adaugi restul de făina şi mesteci bine ca să se încorporeze. Apoi, se întinde pe masa de aluat, presărat cu puţină făină de grâu, în grosime de un deget. Se taie cu pahare de lichior, ceşti de cafea sau forme speciale, şi se aşază în formele de copt, unse cu unt şi presărate cu făină. Trebuie să se coacă foarte bine.

  Se păstrează în gauanoase de sticlă bine astupate sau în cutii de tinichea. Durează mult şi sunt bune la ceai, cafea cu lapte sau, după masă, cu vin, P. S. Mirodeniile nu dau numai aroma, ci şi culoarea. Piperul, deşi în cantitate foarte mică, dă un gust cu totul particular; e indispensabil "

  Mierea, Dintre alimentele în stare naturală ce însumează simboluri de mare vechime se detaşază mierea, considerată în vechile culturi aliment sacru, componentă de bază a hranei şi băuturii zeilor.

  Pe masa ursitoarelor se aşază trei azime sau turtite, colaci sau pâine unse cu miere, ale cărei însuşiri de influenţare magică a viitorului copilului sunt augmentate în momentul menirii lui. în virtutea aceloraşi credinţe, în apa primei scalde se pune miere sau fagure de miere, „ca să fie copilul bun, să nu fie urâcios" sau „să fie dulce ca mierea".

  Din miere gustă tinerii la cununie, miere se adaugă în „paharele dulci" din care li se dă să bea, cu miere este „umplută" găina ce se dă mirelui la masa mare să o rupă, cu miere desenează mireasa o cruce pe pereţii camerei nupţiale.

  Mei din ritualurile însoţitoare ale înmormântării şi pomenirii morţilor ea nu lipseşte —„un păhărel cu miere", „un şipuşor cu vin sau mied" fac parte din recuzita scenariului ritual, având la bază simbolica benefică a mierii, mediatoare ^în relaţiile cu strămoşii. Dar principala ei utilizare în modele de viaţă tradiţională se regăseşte în prepararea colivei, reverberaţiile ei simbolice fiind sporite în combinaţia cu boabele de grâu, Numeroase utilizări rituale ale mierii depistăm şi în obiceiurile din ciclul calendaristic – cu miere se ung „Sfinţii" la 9 martie, în Sâmbăta lui Lazăr se dau de pomană ulcele cu miere, alviţa ce „se bate" la Lăsatul Secului are în componenţă, cu precădere, miere, „jolfă" pentru „turta cu jolfă" („pelincile Domnului"), la Crăciun, este îndulcită cu miere.

  Sărbătoarea ce concentrează cele mai multe obiceiuri în care mierea (împreună cu aluatul) încifrează semnificaţii complexe, fiind înzestrată în credinţele populare cu virtuţi magice, Sân Toader. Element esenţial al vrăjilor şi farmecelor ce se fac în această zi, mierea este, în prealabil, consacrată religios (fiecare femeie duce la biserica „un păhărel de miere, lumânare, şipuşor de vin, mied sau mursă"). Păstrată în timp, această miere dovedeşte virtuţi magice vindecătoare,

  (O. Văduva —„Paşi.")

  ALIVENCI

  „întocmai cum trebuie să ai cârnaţi de Crăciun şi pască de Paşti, tot astfel la Sf, Petru trebuie să ai alivenci.

  (Elena Niculâţă Voronca – „Datinile şi credinţele poporului român") în pronunţia moldavă, cuvântul mă înduioşează până la lacrimi şi mă face să-mi doresc alivenci tot restul vieţii.

  6 ouă * 250 ml smântână • 150 g făină

  200 g mălai • 50 g unt * 25 g unt (pentru uns tava)

  250 ml lapte • 100 g pesmet fin * 1 linguriţă sare (dacă nu pui telemea)

  • 1 kg brânză de vaci (sau juma de vaci şi juma' telemea submoderat sărată)

  * Se frământă brânza până se face cremă

  Gălbenuşurile se separă şi se frământă cu brânza

  Acum torni smântână, untul şi sarea şi frămânţi să iasă alifie

  * Adaugi treptat mălaiul care a fost frecat bine cu făină şi nu stai din frământat, că nu e bine; aluatul se va întări oarecum dacă nu frămânţi cum trebuie

  Il laşi să se odihnească, nu i-a fost uşor nici lui, dar nici ţie * Baţi frenetic albuşurile, până se fac troian

  Ungi o tavă cu unt şi o presari cu pesmet

  * Frămânţi (iar?!) aluatul cu albuşurile, până se acceptă pe deplin, pui în tavă şi dai la cuptor, până se rumeneşte

  Se taie felii, se oferă cu smântână şi Tartară (Frâncuşă) de Cotnari transparentă şi acidă, că se potriveşte bine să-nceapă masa în voioşie luminoasă şi joacă tinerească nevinovată.

  Sâmbăta Brânzei cade înainte cu o zi de Lăsata Secului la Brânză. în toate casele moldoveneşti se fac plăcinte cu brânză şi toţi se bucură pentru ultima dată, înainte de post, de dulcele laptelui.

  Noaptea nu se doarme ci se priveghează pe lângă focuri mari, făcute-n uliţă, cu cântece şi jocuri şi alte bucurii omeneşti, ce la copilărie şi la bătrâneţe nu-s cu putinţă.

  BORŞ DE CIUPERCI

  * 1 kg ciuperci, de preferinţă de soi bun, păstrăviori de fag, urechiuşe (mai ales), râşcovi, pâinişoare, mânătărci, Zarzavat:

  * l păstârnac * 1 pătrunjel * 1 ţelină mică * 2 morcovi * 2 cepe

  * 500 ml supă carne * 1 litru borş proaspăt * sare, piper, după gust * 1 pahar smântână • 1 ou * 1 legătură leuştean

  * Se grijeşte zarzavatul, se rade, se pune la fiert în 2 litri apă cu 1 praf de sare, o jumătate de oră

  * Ciupercile se spală bine, se toacă felii subţiri, se pun împreună cu supa lângă zarzavat, să clocotească molcom pentru încă o jumătate de oră

  Se pune borşul la fiert, după primele clocote se toarnă