cu ea. Femeia arată cu siguranţă a fi genul emoţional.

– Nu chiar cum aş descrie-o eu, murmură Corrie-Lyn. Şi cum a ajuns pe Far Away? Planeta a fost practic izolată timp de câteva decenii până când liniile spaţiale începură să zboare într-acolo.

– Trebuie să fi fost cu echipa Johansson. Nu cred că e relevant.

– Nu, dar e interesant. De ce ar merge un Raiel acolo?

– Vrei să întreb?

Ea clătină din cap.

– Nuuu, prea intimidant.

– Întreb eu pentru tine.

– Nu. Hai, las-o baltă.

– Ai dreptate, totuşi. Este interesant. Este evident că mi-au fost date informaţii corecte. Qatux îi ajută pe oameni.

– A spus că obişnuia s-o facă. Până când Tiger Pansy a fost ucisă.

– De Pisică, nici mai mult, nici mai puţin. Asta ar fi de-ajuns să şocheze pe oricine şi să-l vindece de dependenţă, oricât de plăcută şi înrădăcinată ar fi ea.

– Da, bine, mulţumesc lui Ozzie că până la urmă Paula Myo a prins-o.

– Da. Şi în aproximativ patru mii de ani vom putea împărtăşi bucuria să o vedem ieşind din suspendare.

– Oh! Eu nu voi mai fi pe-aici s-o văd, orice ar fi.

– Qatux a cunoscut-o pe Paula Myo, spuse Aaron. Mă întreb dacă asta e relevant.

– Cum ar putea fi?

Aaron aşteptă un moment pentru a vedea dacă subconştientul îi dădea vreun indiciu. Nu a făcut-o.

– N-am idee.

Unitatea de comandă a lui Artful Dodger îi anunţă că High Angel îi chema.

– Vă rog să vă pregătiţi de teleportare, le spuse nava extraterestră.

– Oh, la dracu’! răbufni Corrie-Lyn ridicându-se cu greu în picioare. Chiar nu-mi place partea…

Cabina dispăru. Se aflau din nou în camera mare, circulară, faţă în faţă cu Qatux.

– …asta.

Strâmbă din nas cu dezgust.

Aaron se înclină în faţa Raielului.

– Îţi mulţumim că ne primeşti.

– Cu plăcere, şopti uriaşul extraterestru.

– Ai reuşit?

– Am trăit viaţa timpurie a lui Inigo. Nu a fost chiar atât de deosebită.

Aaron se uita drept la Qatux, ignorând-o pe Corrie-Lyn. Gaia-particulele îi arătau iritarea stârnită în mintea ei de această ultimă remarcă.

– Şi totuşi, trebuie să-ţi fi oferit o înţelegere a tiparelor lui comportamentale.

– Este condus de sentimentul de vină.

– Vină?

– Şi-a petrecut toată viaţa ascunzând ceea ce era el, de fapt, faţă de toată lumea, de familia sa, de cei pe care îi iubea şi de duşmanii săi.

– Vorbeşti despre Protectorat?

– Da. Era conştient de supravegherea lor constantă. Spre final, avea o bucurie perversă în a menţine iluzia că era un Avansat obişnuit. Dar minciuna asta îl apăsa. Acesta a fost unul dintre principalele motive pentru care s-a oferit voluntar pentru postul de pe Staţia Centurion.

– Bine, scenariul mi se pare verosimil. Dar, având în vedere circumstanţele din viaţa lui de mai târziu, unde crezi că ar fi putut pleca?

– Hanko.

Răspuns pentru care Aaron nu era pregătit. Nici măcar nu-l intuise.

– Lumea Second47?

– Da.

– Ştiu că de acolo provine populaţia de pe Anagaska, dar au fost forţaţi să plece, pentru că a devenit de nelocuit după atacul speciei Prime. Nu mai e nimic acolo, absolut nimic.

– Inigo a fost întotdeauna fascinat de ceea ce el considera adevăratul său cămin strămoşesc, spuse Qatux. Amintiţi-vă că nu face parte din cultura Avansată de pe Anagaska. Hanko i-a dat un punct de reper psihologic, amplificat de o obsesie a strămoşilor înrădăcinată în psihicul său ca urmare a faptului că şi-a pierdut tatăl atât de curând după naştere. O astfel de traumă afectează la fel de mult oricare copil, fie el Înalt sau Avansat, mai ales atunci când evenimentul este privit cu atâta amărăciune de mama lui.

– O rană pe care, intenţionat sau nu, ea a păstrat-o deschisă.

– Corect. Hanko a reprezentat soluţia perfectă pentru cineva atât de dezrădăcinat ca Inigo. Un loc real, dar în acelaşi timp de neatins. Iluzia de care nu s-a putut rupe. A făcut de multe ori donaţii organizaţiilor de caritate care au suplimentat echipele de restaurare oficiale ale guvernului. Un fapt grăitor. Nu a fost niciodată un om bogat pe Anagaska.

– Şi crezi că a plecat acolo?

– Dacă a abandonat Visul Viu din cauza propriei incertitudini cu privire la direcţia în care acesta o lua, este extrem de posibil. Este Înalt, deci radiaţiile şi clima ar avea un efect fizic redus asupra lui.

– Există o mulţime de necunoscute în această ipoteză.

– Dacă aţi avea certitudini, nu aţi fi aici.

– Îmi cer scuze. Mă aşteptam să spui că a fugit din Confederaţie sau că există vreo cabala secretă dedicată să-l ajute. Dar Hanko ar explica de ce nimeni nu l-a găsit.

– Vrei să mergi acolo?

Aaron privi spre Corrie-Lyn, care părea foarte nedumerită.

– Da, spuse el.

– Ambiţia şi bunele intenţii sunt întotdeauna un excelent punct de pornire, spuse Likan. Apoi, înainte să-ţi dai seama cum, te izbeşti de realitate. Fie te adaptezi, devenind realist şi răspunzând ca atare, fie te zbaţi până te scufunzi sub greutatea propriilor capitulări. Acum ştiu că voi, cei prezenţi în această sală, nu sunteţi genul care renunţă. La dracu’! Astfel de tipi nu şi-ar putea permite bilete la preţurile astea. Zâmbi la murmurul conştiincios amuzat din jur. În viaţă fie eşti tu presat, fie eşti cel care exercită presiune. La fel şi în afaceri…

Trei rânduri mai în spate de la micul podium, Araminta se uita în jur la colegii ei antreprenori. Arătau ca o adunare a unei armate de clone. Toţi oameni de afaceri dornici, tineri, inteligenţi, îmbrăcaţi elegant şi foarte stilat. Se agăţau de fiecare