– Noroc, le-a urat Edeard.

Podeaua se schimbă, iar el se adânci în tunelul de dedesupt. Televederea sa îi urmări pe Macsen, Dinlay și Kanseen care se îndreptau către biroul căpitanului Ronark.

Maestrul Gachet aștepta acolo, împreună cu doi oficiali ai curții.

– Mergătorule-Pe-Apă, a spus Maestrul Gachet. Îți transmit complimentele colegului meu, Maestrul Cherix, care spune că se va bucura să te vadă în instanțele de judecată, unde se va instrumenta acest caz. Ar fi venit el însuși aici, dar există un mandat de excludere pe numele lui.

– Ce se întâmplă? a întrebat Kanseen.

– Maestrul Gachet are un mandat civil, a răspuns căpitanul Ronark dezgustat. Este autentic.

– Nu spune nimic, îl instrui Dinlay.

Macsen ridică din umeri, păstrându-și fața falsă perfect calmă.

– Aș vrea să-l văd, vă rog.

Dinlay întinse mâna.

– Tu? întrebă Gachet surprins.

– Am în vedere o carieră în drept, a spus Dinlay. Îi voi servi drept consilier caporalului Edeard până când va fi numit un avocat autorizat.

Gachet, extrem de amuzat, îi dădu mandatul.

– Ai fost indicat de Buate drept agresor, citi Dinlay. Ești, de asemenea, acuzat de incendierea Casei cu Petale Albastre.

– Și ești obligat să le plătești despăgubiri proprietarilor pentru pierderile în afaceri, spuse Gachet batjocoritor. Să sperăm că logodnica ta este înțelegătoare, altfel va trebui să renunți la salariul pe următoarea sută de ani.

– Îi vom cere Maestrului Solarin să se ocupe de acest lucru, a replicat Dinlay. El va obține invalidarea mandatului în cinci minute.

– Poate, a spus Maestrul Gachet. Dar până atunci, ofițeri, și făcu un gest spre cei doi oficiali ai curții care păreau foarte stânjeniți, faceți-vă datoria.

– Du-te cu ei, a zis Dinlay.

Ofițerii curții s-au așezat nervoși de o parte și de alta a Mergătorului-Pe-Apă și l-au escortat afară din secție, însoțiți de Dinlay, Kanseen și de Maestrul Gachet. Polițiștii s-au înșirat de-a lungul coridorului, privind încruntați procesiunea. Maestru Gachet făcu tot posibilul să îi ignore, dar furia îndreptată spre el era intensă.

A fost o plimbare lungă prin Jeavons până la Canalul de Centură. Vestea că Mergătorul-Pe-Apă a fost arestat cu complicitatea lui Buate s-a răspândit curând. Oamenii s-au grăbit în stradă pentru a vedea cum Edeard era dus la Curtea de Justiție. Acesta zâmbea în modul în care o făcea întotdeauna, fără să scoată însă niciun cuvânt.

Edeard alunecă în sus prin podeaua casei din Padua și lăsă să-i cadă camuflajul. Ținea cu a treia mână doar un butoi de ulei de Jamolar. Nu era o casă mare. Edsing icni de uimire atunci când îl văzu. Mirayse, soția lui, înțepeni, apoi se grăbi spre cei trei copii și îi cuprinse într-un gest protector.

Edeard sparse butoiul. Uleiul stropi totul în jur, șiroaie lungi arcuindu-se prin cameră pentru a fi apoi absorbite de mobilier. O cascadă lungă năvăli pe ușă împărțindu-se în trei, fiecare din cele trei brațe prelingându-se către un dormitor.

Edeard îl privi neclintit pe Edsing, întărindu-se împotriva scâncetelor speriate ale copiilor.

– Vei pleca de aici, i-a spus el. Îi vei lua cu tine pe cei de sub comanda ta, sau îi voi arde în casele lor. Informează-i. Acum du-te. Focul va izbucni într-o jumătate de minut.

Edsing întinse un deget către Edeard, cu fața schimonosită, mârâind.

– Tu…

– Douăzeci de secunde.

– Asta-i viața noastră! a strigat Mirayse.

– Și acum s-a terminat, a informat-o Edeard. Cincisprezece secunde.

Se uită semnificativ la copii.

– Afară, afară, țipă ea, și îi împinse afară din casă.

Edsing scoase un urlet de frustrare și de furie înainte de a alerga după familia sa.

Edeard ridică o mână deasupra capului și alunecă sub podea. Doar cu o clipă înainte ca degetele să-i dispară, o singură scânteie țâșni din ele.

– Există o dublă eroare aici, domnii mei, le-a spus Maestrul Solarin celor trei judecători care ascultau cererea de anulare. În primul rând, vă atrag atenția asupra legii proceselor rău-intenționate, cu referire la aplicarea ei asupra celor angajați de autoritatea acestui oraș. Mergătorul-Pe-Apă, după cum știm, s-a făcut remarcat în efortul de a scăpa orașul de criminalii activi violenți. Acum, campania a generat un conflict personal între Mergătorul-Pe-Apă și Buate, fapt pe care reputatul meu coleg îl știe foarte bine.

– Obiecție! a strigat Maestrul Cherix.

Maestrul Solarin chicoti.

– Vai de mine, sper că nu trebuie să menționez un caz respins recent de atac psihic grav între clientul meu și domnul procuror.

– Obiecție!

Edeard zbura de-a lungul unui tunel adânc puternic luminat, cu brațele larg deschise de parcă ar fi avut aripi. Aerul îl lovea din față, dându-i părul spre spate. Gura îi era deschisă, strigând extatic.

– În plus, în cazul Barclay versus Pollo, s-a considerat că probele nominalizate trebuiau verificate în mod independent, pentru ca mandatul să fie validat.

– Domnii mei, trebuie să protestez pentru că apărarea trage de timp, a spus Maestrul Cherix. Dovada este pe deplin verificată. Am adunat eu însumi mărturiile de confirmare.

– Nu am nicio îndoială cu privire la acest lucru, domnilor. După cum învățatul Consiliu este, de asemenea, pe deplin conștient, dar a ales să treacă cu vederea, mărturia în acest caz nu este validă. Maestrul Solarin se înclină cu bunăvoință spre cele două fete de la Casa cu Petale Albastre care stăteau în spatele băncii acuzării și care au chicotit la el. Aceste doamne încântătoare, pe mărturia cărora se bazează întregul caz de urmărire penală, sunt ele însele angajate ale stabilimentului deținut de reclamant. Imparțialitatea, în asemenea condiții, este contestabilă așa cum s-a stabilit prin Rupart versus Vaxill, și împreună cu ea și validitatea. Aș solicita hotărârea dumneavoastră imediată cu privire la acest aspect.

Casa Hallwith era la etajul al cincilea al unui pod în Cobara. Două butoaie atârnau în aer lângă Edeard în timp ce-l fixa încruntat pe lordul bandei