– Părăsește locul acesta, i-a cerut Mergătorul-Pe-Apă.

Uleiul curse orizontal din butoaiele sparte, formând o foaie de lichid strălucitor ce plutea la jumătatea distanței dintre podea și tavan.

– Nu au fost angajate de Casa cu Petale Albastru, a spus Maestrul Cherix, radiind o mare oboseală, de parcă se simțea trist să sublinieze o astfel de eroare evidentă. Sunt agenți liberi care plătesc stabilimentului un procent din veniturile lor. Ca atare, Rupart versus Vaxill nu se aplică.

Tunelurile laterale fulgerau în urmă cu o viteză uimitoare. Edeard își împreunase degetele în față, ca și cum ar fi plonjat de pe un pod într-un bazin adânc. Se rostogolea exuberant în timp ce înainta rapid, întrebându-se în treacăt unde duceau toate ramificațiile.

– Ceea ce ne conduce la identificarea pozitivă. Mărturia lui Buate precizează clar că intrusul era luminat din spate. Voi afirma că, în aceste condiții, o identificare vizuală este imposibilă.

– Domnii mei, onorabilul domn face o glumă proastă. Mergătorul-Pe-Apă este, probabil, omul cel mai ușor de identificat din tot Makkathranul.

Maestrul Cherix se încruntă iritat în timp ce câteva persoane din spatele încăperii începeau să șușotească. O agitație mentală de excitare se stârni deodată. „Edeard.“ Kanseen și Dinlay au făcut tot posibilul să nu zâmbească și să nu se întoarcă. Boyd se strecură în partea îndepărtată a încăperii, cărând un sac de pânză. Se așeză în spatele colegilor lui de echipă și se aplecă să-i șoptească ceva lui Dinlay. Toată lumea de pe banca acuzării a făcut tot posibilul să-l ignore. Murmurul de surpriză s-a amplificat.

Judecătorul senior lovi cu ciocănelul, cerând ordine.

– Cred că reputatul meu coleg tocmai și-a răspuns la întrebare, domnii mei, a spus Maestrul Solarin. Da, Mergătorul-Pe-Apă este renumit, ceea ce face ca astfel de acuzații să fie tot mai ușor de adus. Ceea ce cred că ne aduce din nou la legea proceselor rău-intenționate.

Dinlay se ridică să-i șoptească ceva la ureche Maestrului Solarin. În cealaltă parte a judecătorilor, Maestrul Cherix primea un mesaj la fel de urgent de la un avocat junior din echipa lui.

– Domnii mei, solicit o mică pauză, a spus Maestrul Solarin. S-ar părea că unele dovezi nou-apărute îl vor exonera complet pe clientul meu.

Judecătorul senior încuviință și lovi cu ciocănelul.

– Curtea se va reuni într-o oră. Inculpatul nu va părăsi clădirea.

Edeard se camuflă în timp ce se strecura cu agilitate prin galeriile care se împleteau printre sălile Curții de Justiție. Echipa îl aștepta într-o cameră de pregătire a avocaților, chiar lângă sala de judecată în care se desfășura audierea. S-au întors surprinși atunci când ușa s-a deschis aparent singură. Apoi s-a închis, și Edeard s-a materializat în fața ei.

Kanseen fugi spre el și îl sărută.

– Cum a mers? a întrebat Dinlay.

– I-am vizitat pe șapte dintre ei personal, a spus Edeard. Și am reușit să televorbesc și să trimit avertismente altor doisprezece.

– Asta ar trebui să fie suficient, a spus Macsen, scoțându-și splendida tunică.

– Nu a fost ușor, a replicat Edeard în timp ce își trăgea pe umeri haina. Trei dintre ei aveau copii.

– Am mai trecut prin asta, a spus Kanseen forțat. Aproape toate victimele au familii și au fost rănite foarte grav.

– Știu.

Macsen oftă ușurat când scăpă de cizmele lui Edeard. Își mișcă degetele de la picioare, zâmbind. Boyd deschise sacul de pânză și scoase cizmele lui Macsen. Încălțările vechi purtate de Edeard au fost băgate în interior. Boyd îi privi pe amândoi.

– Bun, putem merge, a decis el.

– Domnii mei, a spus Maestrul Solarin înclinându-se ceremonios. După cum probabil știți de acum, în această după-amiază s-au înregistrat mai multe incidente regretabile de incendiere prin oraș. Pentru a fi mai exact, chiar în timpul acestei audieri pentru anulare. În fiecare din ele, persoanele în cauză și-au părăsit casele, susținând că Mergătorul-Pe-Apă a fost cel care i-a amenințat și a aprins focul. Oameni pe numele cărora, printr-o coincidență stranie, au fost emise mandate de excludere. În mod evident, aceasta este o conspirație criminală serioasă pusă la cale de elemente nedorite ale orașului, urmând în mod deliberat distrugerea reputației clientului meu.

– Obiecție, a spus Maestrul Cherix. Zvonuri. Cred că ne-am complăcut mai devreme într-o dispută legală îndelungată cu privire la verificare. Îmi displace ipocrizia practicată acum de avocatul apărării.

– Domnii mei, nu am depus nicio moțiune. Vă informez pur și simplu cu privire la o succesiune de evenimente. Vă revine dumneavoastră sarcina să cântăriți particularitățile cazului și să decideți dacă timpul și cheltuielile curții vor fi irosite pe trivialități care nu vor rezista nici măcar în prima oră a unui proces.

Judecătorul senior le făcu semn ambilor avocați să se așeze. Discută apoi cu cei doi colegi ai săi.

– Cererea de revocare a mandatului este aprobată. Mergătorule-Pe-Apă, ești liber să pleci.

Ciocănelul lovi masa, încheind ședința de judecată.

Cupola din partea de est a Casei Parlamentului era una dintre cele mai mari. Avea o galerie exterioară cu o balustradă albă bulboasă, care venea până la genunchii unui adult. Echipa stătea în spatele acesteia, uitându-se peste oraș, spre Cartierul Portului. Era după-amiaza târziu și soarele începea deja să se scufunde după restul de cupole ale Casei Parlamentului din spatele lor.

Ochii lui Edeard erau închiși în timp ce străbătea orașul cu televederea. Se concentra pe Edsing și pe familia lui, care se târau prin centrul Parcului Pholas în drum spre Sampalok. Duceau cu ei câteva boccele mici – tot ce putuse fi salvat din foc. Mirayse îl ocărâse pe Edsing tot drumul. Judecând după nuanța sa mentală, bărbatul era pe punctul de a o plesni.

– Se mișcă, îi informă Edeard pe ceilalți. Cred că peste șaizeci sunt în drum spre Sampalok.

– Este suficient? a întrebat Kanseen.

– Nu, a spus Edeard. Vreau ca majoritatea să ajungă acolo. Voi televorbi cu ceilalți