tachineze. Dar, pe de altă parte, cu mult timp în urmă, era un fel de epavă, până când apăruse misiunea Far Away. Desigur, şi ea era foarte diferită atunci.

– Nava spaţială Alini tocmai a vizitat domul Raiel. Poţi să-mi spui dacă aceste persoane se aflau la bord?

U-amprenta ei regăsi fişierele-imagini pentru Aaron şi Corrie-Lyn.

– Se aflau, şopti Qatux.

– Ce-au vrut?

– Cred că misiunea lor era confidenţială.

Ea îi aruncă vechiului său prieten o privire perspicace, neplăcându-i concluziile pe care le trăgea.

– Tu eşti cel care i-a primit, nu-i aşa?

– Da.

– Membrele-tentacule inferioare tremurau uşor, echivalentul Raiel al înroşirii la faţă.

– Qatux, ai examinat amintirile lui Inigo?

– Am făcut-o.

– De ce? întrebă ea, sincer îngrijorată.

– Credeam că ai renunţat la asta cu secole în urmă. Tiger…

Nu putu termina fraza. Privirea îi era atrasă de faţa suspendată în spatele peretelui. Zâmbetul larg, prostuţ şi fără griji al lui Tiger Pansy se îndrepta obsedant spre ea, capturat, evident, într-un moment când femeia era în extaz.

– Ştiu, şopti Raiel. Nu este o întoarcere la dependenţa mea, te asigur. Dar puţini Raieli ar putea refuza oportunitatea de a experimenta mintea lui Inigo. El visează Golul, Paula. Golul! Această enigmă diabolică ne chinuie într-un grad pe care oamenii nu-l vor înţelege niciodată.

– Bine. Paula îşi trecu mâna prin păr, străduindu-se să ignore efectele secundare personale inconfortabile provocate de caz. Celula de memorie a lui Inigo a fost furată de la o clinică de pe Anagaska. De ce l-ai ajutat pe Aaron?

– Nu ştiam că amintirile au fost furate. A sosit într-o navă cu ultrapropulsor. Asta sugera că este un reprezentant al ANA:Guvernării. E adevărat, el nu a confirmat acest lucru. Îmi pare rău. Cred că m-a avut. Ce prostie, pe mine dintre toţi Raielii. Înşelăciunea a fost destul de simplă.

– Nu trebuie să-ţi faci probleme. Se întâmplă şi celor mai buni dintre noi. Deci ce a vrut să ştie?

– Mi-a cerut să ghicesc unde ar putea fi Inigo.

– Deştept bărbat. Dar e ciudat. Nu sunt mulţi oameni care să ştie de mica ta problemă. Unul dintre ei trebuie să se fi alăturat unei facţiuni. Şi ce i-ai spus?

– Am estimat că Inigo ar putea fi pe Hanko.

– Hanko? Dar e doar o ruină radioactivă. Se opri, aprofundând ideea. Dar, lăsând Pământul deoparte, este lumea sa etnică natală. O alegere ciudată.

– Eşti conştientă că s-a născut Înalt?

– Nu, n-am ştiut! Faptul nu a fost niciodată menţionat în niciun fişier. Eşti sigur?

Tentaculele cele mai mari ale lui Qatux fluturau agitate.

– Am patruzeci de ani din începutul vieţii lui, Paula. Prin mine îi vorbeşti lui Inigo cel tânăr.

– Dacă ANA:Guvernarea şi cu mine nu am ştiut, e clar că foarte puţini oameni o ştiu. Asta îi schimbă întregul profil. Nu e de mirare că nimeni nu l-a putut găsi. Ca Înalt are resurse personale mult mai mari.

– Te duci după Aaron şi Corrie-Lyn?

– Nu sunt sigură. Nu mi-am imaginat că Aaron ar putea fi atât de aproape de găsirea lui Inigo. Dar, chiar dacă este pe Hanko, lui Aaron îi va lua ceva timp ca să-i dea de urmă. Trebuie să mă consult cu ANA:Guvernarea pentru asta. Îţi mulţumesc pentru ajutor, Qatux.

– Cu plăcere, Paula. Întotdeauna.

Ea era pe punctul de a cere să fie teleportată înapoi la navă când ezită o clipă.

– Ce cred Raielii despre Pelerinaj?

– Că este incredibil de prostesc. Deschiderea barierei Dyson Alfa a fost un lucru, dar asta duce încăpăţânarea voastră la un nivel cu totul nou. De ce ANA:Guvernarea permite aşa ceva?

Paula oftă.

– Habar n-am. Oamenii vor întotdeauna să-şi testeze limitele, e un lucru instinctiv.

– Este un lucru stupid.

– Noi nu suntem la fel de bătrâni ca voi. Noi nu avem o înţelepciune a speciei, ca să nu mai vorbim despre responsabilitate.

– Oamenii Înalţi le au.

– Principiul responsabilităţii universale este rădăcina culturii lor, dar ca indivizi mai au un drum lung de parcurs. Cât despre ANA, ea este un fel de echivalent intelectual al supei primordiale. Cine ştie cine va veni ţopăind triumfător în final? Încep să mă îndoiesc de capacitatea ANA:Guvernării de a menţine ordinea.

– Vorbeşti serios?

– Nu ştiu, recunoscu ea. Toate aceste evenimente m-au tulburat grav. Există prea mulţi oameni care se joacă cu necunoscute catastrofale. O parte din mine, cea veche, care se închină ordinii, vrea să interzică proiectul Pelerinajului. Este evident o nebunie monstruoasă. Dar partea liberală din mine este de acord că aceste persoane au dreptul de a-şi căuta fericirea, în special atunci când nimic nu le mai atrage în cadrul Confederaţiei. Este grăitor pentru moştenirea noastră culturală faptul că nu putem oferi un cămin pentru toată lumea.

– Dar Paula, „dreptul“ lor de a căuta soluţia perfectă în Gol va pune în pericol restul galaxiei. Acest drept nu poate fi permis.

– Şi totuşi, nu avem dovezi concludente că Golul va răspunde în modul în care pretindeţi voi.

Qatux rămase tăcut, de parcă era speriat.

– Te îndoieşti de noi, Paula?

– Oamenii trebuie să cunoască lucrurile prin ei înşişi. Este în natura noastră, Qatux.

– Înţeleg. Îmi pare rău pentru voi.

– Suntem prea melancolici. Îţi promit că mă voi strădui să rezolv încurcătura asta.

– Ca de obicei, onorabilă. Sper să reuşeşti. Nu aş dori să vedem cele două specii ale noastre în conflict.

– Nu vom ajunge acolo.

High Angel o teleportă pe Paula înapoi la cabina lui Alexis Denken. Ca toate navele moderne, cabina îi putea satisface orice necesitate fizică, asemenea unei camere de hotel cu o vedere deosebit de proastă.