trei pahare înalte goale şi trei pahare de whisky deja umplute. Sticla însăşi i se vede ieşind din buzunarul paltonului. Se apropie de Temple şi îi oferă tava.

 

Foarte bine, am să beau şi eu un pahar. Ca să mai schimbăm. După opt ani. De ce nu?

 

TEMPLE

De ce nu?

(priveşte tava)

Nu faci cocteiluri?

 

GOWAN

De data asta nu.

 

Ea îşi ia unul dintre paharele pline. El întinde tava spre Stevens, care ia un al doilea pahar. Apoi aşază tava pe masă şi ridică al treilea pahar.

 

Nici un singur pahar de opt ani de zile; numără-i. Aşa că poate că acum ar fi momentul să încep iarăşi. Cel puţin n-are să fie prea devreme.

(către Stevens)

Bea-l. Vrei şi puţină apă după el?

 

Ca şi când nu şi-ar da seama ce face, îşi lasă paharul neatins la loc pe masă, toarnă apă din carafă într-unul dintre paharele înalte şi-i întinde acest pahar lui Stevens în timp ce Stevens îşi goleşte paharul din mână şi-l lasă jos luând paharul înalt. Nici Temple nu s-a atins de paharul luat adineauri.

 

Acum poate că avocatul apărării Stevens are să ne spună ce doreşte de la noi.

 

STEVENS

Ţi-a spus deja nevastă-ta. Să vă spun la revedere.

 

GOWAN

Atunci spune. Încă o duşcă pentru drum şi pe urmă unde ţi-e pălăria, cum s-ar zice?

 

Ia paharul înalt din mâna lui Stevens şi se întoarce spre masă.

 

TEMPLE

(îşi aşază paharul neatins pe tavă)

Şi pune şi gheaţă de data asta, şi poate şi puţină apă. Dar întâi ia-i paltonul unchiului Gavin.

 

GOWAN

(îşi scoate sticla din buzunar şi face un cocteil pentru Stevens în paharul înalt)

N-are să fie nevoie. Dacă şi-a putut ridica braţul într-o Curte de justiţie a albilor ca să apere o negresă asasină, e sigur că poate să şi-l coboare în nimic altceva decât un palton de lână – cel puţin ca să ciocnească un pahar cu mama victimei.

(repede, către Temple)

Iartă-mă. Poate că tu ai avut dreptate toată vremea şi eu m-am înşelat. Poate că trebuie ca amândoi să tot continuăm să spunem lucruri ca astea până când ne-am putea scăpa odată de ele, de unele din ele, de cât de puţine din ele…

 

TEMPLE

Foarte bine, de ce nu? Să-i dăm drumul atunci.

(îl priveşte nu pe Gowan, ci pe Stevens, care o priveşte şi el la rândul lui, grav şi sobru)

Nu-l uita şi pe tată, dragul meu.

 

GOWAN

(pregătind cocteilul)

De ce l-aş uita, draga mea? Decât că tatăl copilului e din nefericire doar un bărbat. În ochii legii, bărbaţii se presupune că nu suferă; ei sunt doar acuzatori sau acuzaţi. Legea nu e delicată şi tandră decât cu femeile şi copiii – mai cu deosebire cu femeile, şi în mod mai deosebit mai cu deosebire cu târfele negrese toxicomane care mai şi asasinează copii albi.

(îi întinde paharul lui Stevens, care-l primeşte)

Aşa că de ce ne-am aştepta ca avocatul apărării Stevens să fie delicat şi tandru faţă de un bărbat sau o femeie care se întâmplă să fie doar părinţii copilului care a fost asasinat?

 

TEMPLE

(brutală)

Pentru numele lui Dumnezeu, vrei să spui până la sfârşit ce ai de spus? Şi pe urmă, pentru numele lui Dumnezeu, vrei, te rog, să taci din gură?

 

GOWAN

(se întoarce repede)

Iartă-mă.

(se întoarce spre ea, o vede cu mâna goală, apoi îi vede paharul plin alături de al lui pe tavă)

Nu bei?

 

TEMPLE

Nu vreau asta. Vreau puţin lapte.

 

GOWAN

Foarte bine. Cald, bineînţeles.

 

TEMPLE

Te rog.

 

GOWAN

(întorcându-se)

Tocmai. M-am gândit şi la asta. Am pus într-o cratiţă să se încălzească până am adus de băut.

(îndreptându-se spre ieşirea către sufragerie)

Nu-l lăsa pe unchiul Gavin să plece până nu mă-ntorc. La nevoie, încuie uşa. Sau, poate, telefonează la agentul ăla pentru mişcarea de eliberarea negrilor – cum îl cheamă?

 

Iese. Ei nu se clintesc din loc până nu se aude uşa de la bucătărie.

 

 

TEMPLE

(repede şi cu duritate)

Cât ştii?

(repede)

Să nu mă minţi; nu vezi că nu mai e timp?

 

STEVENS

Timp pentru ce? Până pleacă avionul la noapte? Ea mai are încă puţin timp – patru luni, până în martie, treisprezece martie…

 

TEMPLE

Ştii ce vreau să spun – eşti avocatul ei – o vezi în fiecare zi – ea e negresă şi tu eşti alb – chiar dacă ai avea nevoie de ceva cu care s-o sperii – ai putea de exemplu să cumperi ce vrei să ştii de la ea cu o doză de cocaină sau o sticlă de…

(se opreşte; îl priveşte, cu un fel de uimire, de disperare; acum vorbeşte aproape liniştită)

O, Doamne, o, Doamne, nu ţi-a spus nimic. Eu sunt aceea, eu sunt cea care să… Nu înţelegi? E asta, că eu nu pot crede – n-am să cred niciodată – e imposibil să…

 

STEVENS

E imposibil să crezi că fiinţele omeneşti în realitate nu – cum i-ai spune tu – nu miros urât? Nici chiar – aşa cum i-ai spus tu – târfele negrese care mai sunt şi toxicomane pe deasupra? Nu, nu mi-a spus nimic în plus.

 

TEMPLE

(insistând)

Chiar dacă a fost ceva în plus.

 

STEVENS

Chiar dacă a fost.

 

TEMPLE

Şi atunci, ce crezi tu că ştii? N-are a face de unde-ai fi aflat; spune-mi numai ce crezi tu că e.

 

STEVENS

A fost un bărbat acolo în noaptea aceea.

 

TEMPLE

(repede, fluent, aproape înainte de a fi terminat el de vorbit)

Gowan.

 

STEVENS

În noaptea aceea? Când Gowan plecase cu Bucky la şase dimineaţa să-l ducă la New Orleans cu maşina?

 

TEMPLE

(repede, cu asprime)

Deci am avut dreptate. Ai speriat-o cu ceva, sau pur şi simplu ai mituit-o cu ceva?

(se întrerupe)

Eu încerc. Încerc cu adevărat. Poate că n-ar fi atâta de greu dacă aş putea înţelege măcar de ce ei nu miros urât – ce motiv