• Se pune un capac de lemn mai gros, eventual îngreunat cu o gresie, să ţină afundate murăturile

  • O dată pe săptămână se vântură (pritoceşte) zeama, să nu ia miros

  Imaginaţi-vă, de Sf. Vasile, la o friptură de ceafă de porc cu piure de cartofi şi pâine de casă, un castron cu murături umede, sclipind: gogoşarii roşu, conopida alb, castraveciorii verde, morcovii morcoviu, gutuile auriu, feliile de pepene pestriţiu – totul luminând a sărbătoare, bucurând casa cu miros de ţelina şi mărar, Nu-i aşa că merită să trăieşti (bine!)?!

  SARAMURĂ CU OŢET

  O reţetă pentru aceleaşi legume ca mai sus, însă mai sigură. Merge şi la borcan, cu risc mic de mucegai.

  Zeama:

  * 1 l apă

  • 10 boabe piper

  1 10 g boabe muştar

  • Când s-a umplut borcanul, se aşterne un capac de frunze de felină, cimbru uscat, hrean, mărar, crengi vişin

  • Când zeama a dat în câteva clocote se trage deoparte, câteva minute, să se răcească rozetă de cuţite, să nu crape sticla de căldură « Se toarnă zeama fierbinte peste murături dintr-o dată • Se înfăşoară borcanul în cârpe, se acoperă cu o farfurioară, se lasă să respire o noapte

  Se leagă borcanul cu celofan spălat şi înmuiat în apă fierbinte

  Se pune la păstrare în cel mai rece loc din casă

  MURĂTURI ÎN OŢET

  O zeamă mai ales pentru gogoşari (în care mierea şi ofetul se iubesc tare), dar merge uns şi cu castraveciori, cu mere, pere, prune, gutui, struguri, cu ceapă şi usturoi. Ştiţi ce interesante sunt murăturile din ceapă sau numai din usturoi?

  Zeamă:

  3 litri apă • 1,5 1 oţet 9 grade * 450 g zahăr

  300 g miere * 30 boabe piper * 6 foi dafin

  30 g boabe muştar * 3 rămurici cimbru uscat • 3 linguri sare

  Legume şi fructe – (borcan 10 litri) l kg ceapă roşie mică • 5 căpăţâni usturoi l ţelină mijlocie • 5 morcovi potriviţi

  3 legături cimbru uscat * 3 rădăcini hrean l legătură tulpini mărar uscat • 3 mere tari

  7 kg gogoşari roşii, umflaţi, sănătoşi şi tari (sau 9 kg castraveciori) ori ce doriţi: prune, varză roşie, mere, conopidă etc.

  * Se curăţă ceapa, ţelină, morcovii, se taie felii, se curăţă usturoiul • Castraveciorii se aleg de obicei mici, cât mai mici, aşa numiţii cornişoni

  Gogoşarâi în schimb, se aleg mari, roşii, tari în toate

  Se spală, se în borcan – la fiecare strat de castraveciori sau gogoşari se mai pun o felie de ţelină, 2-3 rondele morcov, 5-6 căţei usturoi, cepe roşii mici (nu puneţi, în zeama asta, castraveciori şi gogoşari împreună, că nu se pupă)

  • Când borcanul s-a umplut se întind trei mere tăiate felii apoi rămurele de vişin verzi, crenguţe de mărar şi cimbru uscat

  • Zeama fiartă şi puţin răcită se toarnă în borcanul bine spălat cu apă fierbinte (atenţie: pentru ca borcanul să nu se spargă trebuie să-l aşezăm pe lame de cuţit)

  * Se acoperă cu o farfurie, se înveleşte în cârpe să-şi păstreze căldura şi se lasă toată noaptea să respire şi să scadă

  • A doua zi, se completează cu zeama rămasă, se leagă cu celofan bine spălat şi înmuiat în apă fierbinte

  • După 3-4 săptămâni e numai bun de mâncat

  Taine:

  Se pot, în aceeaşi zeamă, mura şi fructe – mere, pere, prune, struguri, gutui – singure sau în amestec, precum şi numai cepe roşii sau usturoi (la borcane mai mici).

  Se pot pune şi felii de sfeclă roşie, care vor da culoare mai întunecată, misterioasă hainei castraveciorilor mai ales.

  Gogoşarii se pot, pentru a fi mai spornici, tăia înjumătăţi, sferturi, felii. Deci, la un borcan de 10 litri, trebuie cam 10-14 kg gogoşari şi cu 1-2 litri mai puţină zeamă decât de obicei.

  • Pentru a pune şi mai multă substanţă gogoşerească la iernat, se dau feliile într-un clocot, 2-3 minute în zeamă, apoi se îndeasă în borcan; intră vreo 14-15 kg gogoşari

  Există şi o reţetă cu oţet diluat, mai slab şi mai puţin dulce:

  Zeamă:

  4 1 apă

  • 11 oţet 9 grade

  300 g zahăr • 200 ml miere

  150 g sare * 5 linguri boabe muştar • 1 legătură cimbru uscat

  • 5 aspirine • 5 foi dafin • 2 linguriţe boabe piper

  Restul e la fel cu legumele, cu fiertul, cu fructele, cu toate cele, Alături de perioadele obişnuite de recoltat miere (uara de la stupii prisăcii, toamna de la stupii găsiţi prin scorburi), aceasta se mai scoate şi înainte de băgatul stupilor la iernat, sau în alte perioade ale sezonului apicol, pentru a obţine o miere specială, cu calităţi deosebite. Cunoştinţele populare privind produsele apicole folosite în stare pură sau amestecate cu alte leacuri (plante, băuturi) sunt uimitoare: „doftoroaiele" satului cunosc perfect efectele neaşteptat de diferite ce le are mierea recoltată de la stupul-matcă, stupul roi şi stupul-paroi (a doua generaţie de albine roite într-o singură vară).

  (după Ion Ghânoiu – „Obiceiuri populare de peste an"}

  VARZĂ MURATĂ LA BUTOI

  • Butoiul: E bine să fie de stejar, şi să fi ţinut în el ţuici (ca să dea varza zeamă limpede) şi să aibă cana

  * Verze, câte încap în putinică (cam 20-25 să zicem)

  20 crengi de mărar uscat *10 rădăcini hrean

  10 legături cimbru uscat * 1 pahar piper boabe

  —5 pumni boabe de porumb —4 gutui galbene sare, cam 1,5 kg, grunjoasă

  * Varza se lasa vreo 15 zile afară, s-o bată bruma, s-o frăgezească

  Butoiul se opăreşte şi se lasă o zi cu apă şi var nestins, 1 kg, să se cureţe

  Se spală iar, în câteva ape, neapărat clocotite