* Pe fundul butoiului care e pus în pivniţă se presară mai întâi un strat de sare, foi de varză, ceva cimbru, mărar, boabe de porumb şi câteva felii de gutui

  * Căpăţânile de varză se curăţă de foi rele şi se şi scobesc pe cocean, apoi se îndeasă bine, cu coceanul în sus

  * Se presară sare pe fiecare varză, se mai potrivesc rădăcini de hrean, mărar, porumb şi cimbru, piper, felii tari de gutuie şi se pun alte verze, tot aşa, strat după strat, până se umple butoiul

  * In dreptul cepului se face o de crenguţe de mărar, să nu se astupe, să se poată pritoci

  Ultimul strat e de sare

  Se potriveşte capacul (leasă) şi se apasă cu o lespede de gresie bine grijită; varza îşi va. lăsa mai iute apa

  Se acoperă butoiul cu o cârpă curată şi se uită de el o zi şi o noapte

  Dacă după atâta timp varza nu a lăsat apă cât s-o acopere, se mai adaugă apă fiartă şi răcită, câtă trebuie s-o înece de-o palmă

  După o săptămână se face prima pritoceală: se goleşte butoiul pe la cep, se vântură zeama, turnându-se iar în butoi, pe deasupra Se gustă zeama, se mai potriveşte de sare: ori se mai pune sare, ori se mai ia potroacă şi se mai pune apă chioară

  • Butoiul, capacul, piatra se şterg cu o cârpă udă de rachiu tare

  Se mai pritoceşte, o dată la săptămână, până s-a acrit ca lumea, apoi, tot la 10-20 zile (după cât e de cald ori frig)

  E bună deja la 3 săptămâni

  Taine: Unii bagă un furtun până dau de fundul butoiului şi atunci vântură varza aşa, băgând aer. Parcă-i bine, da' parcă nu, că n-ajunge. Alţii (sau poate chiar tot aceia) pun de cu vară la două străchini cu frunze de vişin: nu-i mai bun lucru pentru murătură. Iarna, când zeama e frumoasă, limpede şi acră-înmiresmată, se poate trage la sticle: îndopate bine, ca vinul, cu ceară ori smoală, se pun la păstrare, să acrească ciorbele de vară.

  În prima zi a lunii lui mărţişor, numită pe ahcurea şi Dragobete,Dragobete cap de primăvară, şi Dragobete cap de vară, este datină în cele mai multe părţi locuite de români ca fetele cele mari să strângă apă de neaua (omăt, zăpadă) şi cu apă de aceasta să se spele apoi peste tot anul,anume ca să se facă frumoase şi drăgăstoase. Pe lângă apa de neaua şi cea de pe floarea de fragă din luna lui mărţişor, unele românce mai întrebuinţează încă şi apa de ploaie, precum fi cea de izvor din aceeaşi lună, parte spre conservarea sănătăţii şi parte spre mvârtoşarea pepenilor (castraveţilor)muraţi şi a curechiului (verzei) murat, care începe în decursul acestei luni a se muia şi a se strica,

  (S. FI. Marian- „Sărbătorile la români")

  ARDEI UMPLUŢI CU VARZĂ

  Murătură sudică, de pe la Lunguleţu, care e mama grădinarilor bulgari de lângă Bucureşti, Miez:

  5 kg ardei foarte graşi l kg morcovi

  Zeama: l litru oţet l linguriţă piper

  * 3 verze mijlocii « cimbru şi mărar uscat, vreo 3linguri

  • 3 linguri apă

  * 2 linguri rase cu sare

  • Se grijesc ardeii de seminţe şi cotoare, se spală

  Varza se taie fideluţă

  Morcovii se rad

  Se pune zeama la fiert

  Se freacă cu puţină sare şi ierburi uscate varza şi morcovii

  • Se umplu ardeii cu varză şi morcovi, se potrivesc în borcane

  • Se toarnă zeamă fierbinte (sub borcanele de sticlă se pun cuţite, să nu se spargă)

  * Pentru siguranţă, se mai fierb borcanele îhtr-o cratiţă mare cu apă

  VERDEAŢĂ LA BORCAN

  • Verdeaţa – mărar ori leuştean, pătrunjel ori ţelină, care vă place, cât să umple îndesat un borcan

  • Sare

  * Se curăţă leuşteanul (să zicem) de tulpinile mai groase (sau de toate, cum vreţi) şi se îndeasă straturi în borcan

  Fiecare strat se presară cu sare

  După ce s-a lăsat leuşteanul şi a mai lăsat zeamă, a doua zi se mai pune îndesat leuştean, se mai presară sare până se umple ochi borcanul

  • Se potriveşte un capac din 2-3 crenguţe de vişin care să ţină verdeaţa sub zeamă şi se închide bine borcanul

  • La. folosire, iarna, când verdeaţa ori e prea scumpă ori nu e deloc, leuşteanul sau mărarul în sare parfumează la fel de bine ea vara mâncărica sau ciorbiţa (atenţie, e şi sare pe-acolo!)

  VERDEAŢĂ-N OŢET

  Oţetul parfumat de leuştean, tarhon, busuioc, cimbru, mărar, pătrunjel, ţelină poate da salatelor şi ciorbelor miresme înălţătoare, iar frunzele ierburilor conservate în oţet îşi păstrează harul amiroaselor cu care firea le-a dăruit.

  • Verdeaţă câtă încape, îndesat, într-un borcan « Oţet – cât e nevoie

  • Se toacă (sau cum vreţi) verdeaţa, se aşază straturi în borcan, îndesat, până se umple

  • Se toarnă oţet până la gură – într-o săptămâna-i bun de treabă

  La fel se face şi cu ardeii iuţi: se rostuiesc ardeii vertical, cu cozile în sus, îmbulziţi unul lângă altul, în borcan; se mai pune şi un praf-două de zahăr, să se aline ţepuiala oţetului ce va alina, la rându-i, vijelia ciuşeă-i (vedeţi ce legată-i lumea la bune şi la rele?).

  BULION DE ROŞII

  Orăşencele nu prea mai fac bulion, invadate de paste şi checiapuri, dar cine vrea să ştie ce pune-n oală trebuie să cumpere:

  20 kg roşii sănătoase, coapte şi răscoapte • 1 ceaşcă de sare

  Se grijesc, se taie bucăţi

  • Se trec prin sită – există chiar şi azi în comerţ un soi de sită-storcător care lasă pieliţa veştedă de uscată

  * Se pune la fiert piureul, amestecând mereu, între 1 oră şi până se face bulionul pastă

  • Se