dezertare de la datorie, deoarece ai plecat la Roma fără dovada de permisie. Şi putem susţine acuzaţia. Dacă te gândeşti un minut, vei vedea că nu ne laşi alternativă. Pur şi simplu nu putem să te lăsăm să-ţi manifeşti deschis nesupunerea fără să te pedepsim. Toţi ceilalţi oameni vor refuza şi ei să mai zboare. Nu, ai cuvântul meu de onoare. Te vom deferi curţii marţiale dacă respingi târgul nostru, chiar dacă asta va ridica o mulţime de întrebări şi colonelul Cathcart va primi un bobârnac.

  Colonelul Cathcart clipi la auzul cuvântului „bobârnac” şi, fără o premeditare vizibilă, trânti cu răutate ţigaretul lui subţire din onix şi fildeş de suprafaţa de lemn a biroului.

  — Detest acest ţigaret mizerabil!

  Ţigaretul sări de pe birou pe perete, ricoşă de-a curmezişul pervazului ferestrei pe podea şi se opri foarte aproape de el. Colonelul îşi coborî privirea spre ţigaret, încruntându-se enervat.

  — Mă întreb dacă e cu adevărat bun la ceva.

  — O să te alegi cu laude din partea generalului Peckem şi cu un bobârnac din partea generalului Scheisskopf, îl informă generalul Korn, cu o privire răutăcioasă şi nevinovată.

  — Atunci cui trebuie să-i fac pe plac?

  — Amândurora.

  — Cum să le fac pe plac amândurora? Se urăsc. Cum o să obţin laude din partea generalul Scheisskopf, fără să obţin un bobârnac din partea generalului Peckem?

  — Mărşăluind.

  — Da, mărşăluind. E singurul mod de a-i fi pe plac. Mărşăluieşti. Mărşăluieşti.

  Colonelul Cathcart se strâmbă, scârbit.

  — Halal generali! Îşi fac de ruşine uniforma. Dacă asemenea oameni au ajuns generali, nu înţeleg cum de n-aş putea şi eu s-ajung general.

  — Vei ajunge departe, îl asigură colonelul Korn, cu o clară lipsă de convingere şi se întoarse din nou, chicotind, spre Yossarian, iar veselia lui plină de dispreţ spori, văzând expresia inflexibilă de duşmănie şi neîncredere de pe faţa lui Yossarian. Iată, aceasta este esenţa situaţiei. Colonelul Cathcart vrea să fie general, iar eu vreau să fiu colonel, de aceea trebuie să te trimitem acasă.

  — De ce vrea să fie general?

  — De ce? Pentru acelaşi motiv pentru care eu vreau să fiu colonel. Ce altceva avem de făcut? Toată lumea ne învaţă să aspirăm tot mai sus. Un general e mai sus decât un colonel şi un colonel e mai sus decât un locotenent-colonel. Deci, amândoi aspirăm. Şi să ştii, Yossarian, că pentru tine e un mare noroc că aspiram. Coordonarea cu această situaţie este absolut perfectă, dar presupun că ai luat acest factor în considerare în calculele tale.

  — N-am făcut nici un calcul, replică Yossarian.

  — Da, îmi place foarte mult modul în care minţi, răspunse colonelul Korn. Nu vei fi mândru să-l vezi pe ofiţerul tău comandant avansat la gradul de general şi să ştii că ai slujit într-o unitate care a practicat o medie de misiuni de luptă pe persoană mai mare decât oricare alta? Nu vrei să fii citat mai des şi să obţii mai multe mănunchiuri de frunze de stejar pe Medalia Aviatorilor? Unde este acel esprit de corps al tău? Nu vrei să contribui în continuare la acest măreţ palmares efectuând mai multe misiuni de luptă? Este ultima ta şansă să răspunzi da.

  — Nu.

  — În acest caz, ne-ai luat prin surprindere… spuse colonelul Korn fără ranchiună.

  — Să-i fie ruşine!

  —. şi suntem nevoiţi să te trimitem acasă. Trebuie să faci doar câteva fleacuri pentru noi şi…

  — Ce fel de fleacuri? îl întrerupse Yossarian arţăgos şi cuprins de presimţiri rele.

  — A, nişte flecuşteţe. Zău că oferta noastră este extrem de generoasă. Vom da ordin să fii trimis în Statele Unite – serios că vom da ordin – şi în schimb va trebui doar…

  — Ce? Ce trebuie să fac?

  Colonelul Korn râse scurt.

  — Să ne simpatizezi.

  Yossarian clipi.

  — Să vă simpatizez?

  — Să ne simpatizezi.

  — Să vă simpatizez?

  — Exact, spuse colonelul Korn, dând din cap, extraordinar de fericit că Yossarian nu-şi ascundea surprinderea şi mirarea. Să ne simpatizezi. Să ni te alături. Să fii amicul nostru. Să spui lucruri frumoase despre noi aici şi în Statele Unite. Să devii unul de-ai noştri. Nu îţi cerem prea mult, nu-i aşa?

  — Vreţi doar să vă simpatizez? Atâta tot?

  — Atâta tot.

  — Atâta tot?

  — Să găseşti în inima ta resurse să ne simpatizezi.

  Lui Yossarian îi veni să râdă, încrezător, constatând cu uimire că totuşi colonelul Korn spunea adevărul.

  — Nu va fi prea uşor, chicoti el.

  — O, va fi mult mai uşor decât îţi închipui, i-o reteză colonelul Korn, neintimidat de înţepătura lui Yossarian. Vei fi surprins cât de uşor îţi va fi să ne simpatizezi, de îndată ce vei începe.

  Colonelul Korn îşi ridică până în talie pantalonii voluminoşi şi largi. Crestăturile adânci şi negre care îi izolau de fălci bărbia pătrată se arcuiră din nou, exprimând un fel de veselie zeflemitoare şi reprobabilă.

  — Vezi tu, Yossarian, cu ajutorul nostru o s-o duci împărăteşte. O să te avansăm la gradul de maior şi chiar o să-ţi mai dăm o medalie. Căpitanul Flume pregăteşte deja strălucitoare comunicate de presă despre vitejia ta deasupra Ferrarei, despre profunda şi statornica ta loialitate faţă de unitatea noastră şi despre devotamentul total faţă de datoria ta. Aceste fraze sunt toate citate reale, apropo. Te vom proslăvi şi te vom trimite acasă ca erou, un erou care va fi amintit de Pentagon pentru ridicarea moralului şi pentru propagandă. Vei trăi ca un milionar. Vei fi tratat ca o vedetă. Se vor organiza parade în cinstea ta şi se vor ţine cuvântări cu scopul de a se aduna fonduri pentru obligaţiunile de război. Te aşteaptă o viaţă luxoasă, de îndată ce vei deveni amicul nostru. Nu e minunat?

  Yossarian se pomeni ascultând cu atenţie această fascinantă