Cărți «Golul visator (Trilogia golului, partea I, ebook) carte gratis .Pdf 📖». Rezumatul cărții:
Oscar scăpă paharul din mâinile care, împreună cu toate celelalte părţi ale corpului, erau în stare de şoc care mergea până la pierderea oricărei senzaţii. Cristalul se sparse, făcând cuburile de gheaţă să salte peste lemnul lustruit.
– Bună ziua, Oscar! spuse Paula Myo.
– Oh, rahat!
– Nu ne-am văzut de mult.
Oscar nu putea nici măcar să mormăie.
Alarma începea să se insinueze în gaia-câmp pe măsură ce partenerii săi de viaţă asimilau tabloul.
– Voi doi… spuse Jesaral, degetul lui acuzator ridicându-se spre Paula. Am crezut…
– E în regulă, reuşi Oscar să bâiguie.
– Ce-i asta? o întrebă Jesaral acuzator pe Paula. Ai spus că aţi fost prieteni.
– Am fost. Cu mult timp în urmă.
– Vechea scuză. Din nou! Totul s-a întâmplat înainte să mă nasc eu.
– Da, totul, spuse Oscar. U-amprenta îi chemă un servibot pentru a curăţa resturile paharului spart. Abia atunci izbuti să zâmbească. Ce mai faci, Paula?
– La fel ca de obicei.
– Da.
Nu se schimbase. Nu fizic. Nimic nu era diferit, cu excepţia poate a părului drept, întunecat, care era cu câţiva centimetri mai lung. Spre deosebire de el, căruia îi fusese dat un corp nou, mare, Avansat, bazat pe ADN-ul lui, îmbogăţit apoi cu toate clusterele macrocelulare şi oase mai puternice, organe mai eficiente şi longevitate mai mare. După optzeci şi şase de ani, nu avea nici pe departe nevoie de întinerire, deşi faţa lui începea acum să arate semnele ultimilor ani trăiţi, ceea ce Anja nu obosea niciodată să-i spună. Dar ea… Ghicea că trebuia să fi fost Înaltă acum. Cumva, nu o putea vedea vizitând clinici de dragul vanităţii.
– Vă cunoaşteţi, deci? întrebă Dushiku nesigur.
– Da. Oscar îşi drese glasul. Puteţi să ne lăsaţi un moment, vă rog?
Partenerii săi de viaţă schimbau priviri tulburate, inundând gaia-câmpul cu îngrijorare şi o considerabilă iritare.
– Vom fi afară, spuse Anja mângâindu-i braţul în timp ce trecea pe lângă el. Doar să strigi.
Servibotul intră legănându-se în salon şi începu să aspire whisky-ul. Oscar se îndreptă spre o canapea şi se aşeză cu greu. Amorţeala începea să dispară, înlocuită de o furie crescândă. Se uită la Paula.
– O mie o sută de ani. Mulţumesc frumos.
– Ţi-am recuperat celula de memorie.
– Ai supus-o unui proces!
– Eşti la fel de viu acum ca în ziua în care ai zburat în hyperglider. Asta e mai mult decât se poate spune despre victimele tale de la Abadan.
– Şi Iisus a plâns ca dracu’! Ai de gând să încetezi să mă persecuţi?
– Eu nu te pot face să te simţi vinovat. Tu îţi faci asta.
– Daa, daa. Se afundă mai adânc în perne. Ce naiba faci aici?
– Trăieşti bine. Întoarse capul, studiind salonul. Anja era destul de mândră de casă. Înţeleg de ce.
– Fondul meu de pensie de la CST R & R a fost transferat într-un depozit în ziua în care procesul s-a terminat, un gest de curtoazie din partea lui Wilson. Vrei să ştii care e dobânda pe o mie o sută de ani? Stai în ea. A dracului inflaţie! Ar fi trebuit să pot cumpăra o planetă.
– Şi partenerii tăi de viaţă. Sunt oameni buni. Jesaral este destul de tânăr, nu-i aşa?
– Da, mârâi Oscar. Şi are şi un penis foarte mare.
Paula zâmbi.
– Ai luat vreodată legătura cu Wilson, după ce ai fost revieţuit?
– Mi-a lăsat un mesaj. La fel şi Anna. Amândoi s-au descărcat în ANA cu mult timp în urmă. Fapt pe care, sincer, nu-l apreciez. Ascultă, astea sunt prostii, ce dracu’ vrei?
– Am nevoie să faci o treabă pentru mine.
Oscar n-ar fi crezut să fie posibil. Se afla în aceeaşi cameră cu Paula Myo, râzând la ea.
– Oh, ţi-ai pierdut minţile de-a lungul secolelor. Vrei să fac o treabă pentru tine? Trebuie să fie o glumă idioată.
Zâmbetul Paulei viră spre imoral.
– Exact.
Umorul lui Oscar dispăru brusc, lăsându-l cu o senzaţie de greaţă care-i încingea stomacul.
– Oh, rahat, chiar nu glumeşti!
– Bineînţeles că nu. E un aranjament perfect. Cine ar suspecta vreodată un astfel de lucru?
– Nu. Nicio şansă. Du-te şi şantajează pe altcineva. Aş merge mai degrabă înapoi în suspensie.
– Haide, Oscar, nu eşti Jesaral, nu te mai comporta ca el. Nu sunt aici ca să te ameninţ, sunt aici pentru a te ruga, pentru că te cunosc şi ştiu ce vrei.
– Nu mă cunoşti, cucoană!
Paula se aplecă spre el, cu ochii strălucind.
– Oh, ba da, Oscar. Am petrecut ultimele zile din viaţa ta împreună. Aproape am murit, iar tu chiar ai făcut-o. Nu-mi spune că nu ne înţelegem unul pe celălalt. Te-ai martirizat pentru ca rasa umană să poată supravieţui. Eşti un om de onoare, Oscar. Măcinat de vinovăţie, dar onorabil.
Oscar făcea tot ce putea să nu se lase intimidat de ea.
– Aia a fost o situaţie nebună. Nu se va mai întâmpla niciodată.
– Oh, adevărat? Pentru cine crezi că lucrez în ultimul timp?
– Aş încerca să ghicesc şi aş spune ANA. Nu te schimbi niciodată.
– Ai dreptate despre ANA, dar greşeşti despre schimbare. Sunt diferită acum.
– Da, aşa se pare. Acelaşi loc de muncă de o mie trei sute de ani. Abia te recunosc. Paula, nu te poţi schimba, asta eşti tu.
– Far Away m-a schimbat. Aproape m-a ucis, dar am înţeles că trebuie să mă adaptez. Aşa că mi-am resecvenţionat ADN-ul pentru a-mi înlătura trăsătura compulsivă din comportament.
– Se vede.
– Autodeterminarea poate depăşi uneori natura artificială.
– Sunt sigur