pentru orfani şi o să depun pentru fiecare, până la majorat, câte o mie cinci sute de ruble capital, pentru ca Sofia Semionovna să nu aibă nici o grijă. Şi o s-o scot şi pe ea din vâltoarea asta, fiindcă e o fată bună, nu-i aşa? Ei bine, transmiteţi-i Avdotiei Romanovna că asta e întrebuinţarea pe care am dat-o celor zece mii de ruble ale ei.

— Dar care vă sunt scopurile de v-aţi apucat de binefaceri? întrebă Raskolnikov.

— Eeh! Ce om suspicios! râse Svidrigailov. Doar v-am spus că banii ăştia îmi prisosesc. Că fac asta pur şi simplu din omenie nu puteţi să admiteţi? Doar ea n-a fost un „păduche“ (arătă cu degetul spre colţul unde se afla moarta), ca te miri ce bătrână cămătăreasă. Păi, spuneţi şi dumneavoastră, „să trăiască Lujin şi să facă mârşăvii sau să moară ea?“. Şi dacă n-o ajut eu, „Polecika, de pildă, tot acolo o să ajungă, fiindcă pentru ea nu există altă cale“...

Zise asta parcă făcând cu ochiul, cu un aer vesel şi viclean, fără să-şi ia privirea de la Raskolnikov. Acesta păli şi îngheţă auzindu-şi propriile cuvinte, pe care i le spuse Soniei. Se dădu repede înapoi şi se uită cu o privire sălbatică la Svidrigailov.

— Dar de unde... ştiţi? şopti cu respiraţia tăiată.

— Păi eu aici stau, un perete mai încolo, la madam Resslich, o veche şi devotată prietenă. Sunt vecin cu Sofia Semionovna.

— Dumneavoastră?

— Eu, continuă Svidrigailov, cutremurându-se de râs, şi vă dau cuvântul meu de onoare, dragul meu Rodion Romanovici, că mi-aţi trezit teribil interesul. Doar v-am spus că o să ne mai întâlnim, v-am prezis, ei, iată că ne-am întâlnit. Şi o să vedeţi ce om de înţeles sunt. O să vedeţi, cu mine nu intră zilele în sac...

  

9 Stai dreaptă (în fr., în orig.).

10 Cinci parale (în fr., în orig.).

11 Malborough pleacă la război (în fr., în orig.).

12 Malborough pleacă la război, / Nu se ştie când o să se-ntoarcă (în fr., în orig.).

13 Cinci parale, cinci parale, / Ca să ne înjghebăm gospodăria (în fr., în orig.).

14 Tunică de uniformă a funcţionarilor civili din Rusia ţaristă.

15 Alunecaţi, alunecaţi, pas de basc (în fr., în orig.).

16 Tu ai diamante şi perle (în germ., în orig.) – poezie de Heinrich Heine.

17 Ai ochi minunaţi/ Fetiţo, ce mai vrei? (în germ., în orig.).

18 Primele versuri ale poeziei Un vis de Lermontov, trad. de Al. Philippide, Lermontov, Versuri, E.P.L., 1964, p. 289.

PARTEA A ŞASEA

~ I ~

Pentru Raskolnikov începu o perioadă stranie: parcă îl învăluise o ceaţă, închizându-l într-o însingurare grea şi fără ieşire. Amintindu-şi mai târziu această perioadă, a bănuit că uneori mintea i se întuneca şi că asta a durat, cu unele pauze, până la catastrofa finală. Era absolut convins că se înşelase în multe privinţe, de pildă, asupra datei anumitor evenimente. Cel puţin, amintindu-şi după aceea şi silindu-se să-şi lămurească ce se petrecuse, află multe lucruri despre sine din informaţiile primite de la alţii. Bunăoară, încurca un eveniment cu altul sau socotea că e urmarea unei întâmplări care nu exista decât în mintea lui. Uneori era stăpânit de o nelinişte chinuitoare, bolnăvicioasă, care creştea treptat, preschimbându-se într-o frică îngrozitoare. Dar îşi aminti că erau şi minute, ore, poate chiar zile, când cădea într-o apatie care îl cuprindea ca o reacţie la frica dinainte, o apatie asemănătoare cu indiferenţa totală a anumitor muribunzi. În general însă, în aceste ultime zile, părea să evite cu bună ştiinţă să-şi înţeleagă pe deplin situaţia; îl apăsau mai ales unele fapte esenţiale, care se cereau clarificate chiar atunci; dar cât de bucuros ar fi fost să se elibereze şi să fugă de unele lucruri, a căror uitare ar fi ameninţat, în situaţia lui, să-l ducă definitiv la pierzanie.

Îl neliniştea mai ales Svidrigailov: s-ar fi putut chiar spune că toate gândurile i se opriseră asupra sa. Din clipa în care auzise cuvintele, extrem de ameninţătoare şi de clar exprimate ale acestuia acasă la Sonia, în ziua când murise Katerina Ivanovna, gândurile lui o