de oboseală, de suferinţă şi de disperare. Se întoarse vlăguit spre Snowden, care respira acum mai slab şi mai rapid şi a cărui faţă era tot mai palidă. Se întrebă cum naiba să încerce să-l salveze.

  — Mi-e frig, scânci Snowden. Mi-e frig.

  — Stai liniştit, mormăi mecanic Yossarian, cu un glas prea stins ca să fie auzit. Stai liniştit.

  Şi lui Yossarian îi era frig şi tremura involuntar. Simţea cum toată pielea i se încreţeşte, în timp ce privea disperat în jos, spre taina sinistră pe care Snowden o răspândise pe podeaua năclăită. Mesajul transmis de măruntaiele lui era limpede. Omul era problema, aceasta era taina lui Snowden. Aruncă-l pe fereastră şi va cădea. Dă-i foc şi va arde. Îngroapă-l şi va putrezi ca orice gunoi. O dată ce dispare sufletul, omul este un gunoi. Aceasta era taina lui Snowden. Când soseşte clipa, totul s-a terminat.

  — Mi-e frig, spuse Snowden. Mi-e frig.

  — Stai liniştit, spuse Yossarian. Stai liniştit.

  Trase coarda paraşutei lui Snowden şi îi acoperi trupul cu foaia albă de nailon.

  — Mi-e frig.

  — Stai liniştit.

 YOSSARIAN

  — Colonelul Korn spune, îi comunică maiorul Danby lui Yossarian, cu un zâmbet mulţumit şi afectat, că târgul nostru se menţine. Totul merge foarte bine.

  — Ba nu merge deloc.

  — O, ba da, insistă binevoitor maiorul Danby. De fapt, lucrurile merg din ce în ce mai bine. A fost un mare noroc faptul că era să fii ucis de fata aceea. Acum târgul poate fi dus până la capăt.

  — Nu fac nici un târg cu colonelul Korn.

  Optimismul clocotitor al maiorului Danby se dezumflă pe loc şi maiorul se acoperi brusc de broboane de sudoare.

  — Dar ai încheiat un târg cu el, nu? întrebă el supărat şi derutat. Nu aveţi o înţelegere?

  — Anulez înţelegerea.

  — Dar aţi bătut palma, nu? I-ai dat cuvântul tău de gentleman.

  — Îmi încalc cuvântul.

  — Vai, vai, oftă maiorul Danby şi începu să-şi tamponeze ineficient fruntea frământată de griji cu o batistă albă împăturită. Dar de ce, Yossarian? Târgul pe care ţi-l oferim este foarte avantajos.

  — E un târg împuţit, Danby. E un târg odios.

  — Vai, vai, se agită maiorul Danby, trecându-şi mâna peste părul brunet şi sârmos, deja îmbibat de sudoare până în vârfurile buclelor dese, tunse scurt. Vai, vai.

  — Danby, nu crezi că e odios?

  Maiorul Danby chibzui o clipă.

  — Ba da, cred că e odios, recunoscu el în silă, iar ochii lui globulari, exoftalmici, aveau o privire disperată. Dar de ce ai acceptat un asemenea târg, dacă nu ţi-a plăcut?

  — L-am acceptat într-un moment de slăbiciune, se dădu mare Yossarian, cu o ironie sumbră. Încercam să-mi salvez viaţa.

  — Şi acum nu vrei să-ţi salvezi viaţa?

  — Tocmai de aceea n-o să le permit să mă mai oblige să zbor.

  — Atunci lasă-i să te trimită acasă şi nu vei mai fi în pericol.

  — O să-i las să mă trimită acasă pentru că am făcut mai mult de cincizeci de misiuni, spuse Yossarian, şi nu pentru că am fost înjunghiat de fata aceea sau pentru că m-am purtat ca un nemernic încăpăţânat.

  Maiorul clătină categoric din cap, privind sincer jignit prin ochelari.

  — Ar trebui să-i trimită aproape pe toţi oamenii acasă, dacă ar face asta. Cei mai mulţi au efectuat peste cincizeci de misiuni. Colonelului Cathcart îi este imposibil să aducă dintr-o dată atâtea echipaje noi, lipsite de experienţă, fără să fie anchetat. E prins în propria lui capcană.

  — E problema lui.

  — Nu, nu, nu, Yossarian, îl contrazise politicos maiorul Danby. E problema ta. Pentru că, dacă nu respecţi înţelegerea, vor iniţia procedurile curţii marţiale imediat ce te vei externa.

  Yossarian îi făcu cu tifla maiorului Danby şi râse încântat şi obraznic.

  — Aiurea! Nu mă minţi, Danby. Nici măcar nu vor încerca.

  — De ce n-ar încerca? întrebă maiorul Danby, clipind mirat.

  — Pentru că acum îi am la mână. Există un raport oficial, în care se spune că am fost înjunghiat de un asasin nazist care încerca să-i ucidă pe ei. După treaba asta, ar părea absurzi dacă ar încerca să mă aducă în faţa curţii marţiale.

  — Dar, Yossarian, rosti maiorul Danby, mai există un raport oficial, în care se spune că ai fost înjunghiat de o fată nevinovată, în timpul unor operaţiuni de amploare pe piaţa neagră, ce includeau acte de sabotaj şi vânzarea de secrete militare inamicului.

  Yossarian rămase foarte surprins şi dezamăgit.

  — Un alt raport oficial?

  — Yossarian, ei pot pregăti oricâte rapoarte vor şi le pot alege pe cele de care au nevoie în orice ocazie dată. Nu ştiai asta?

  — Of, Doamne, murmură Yossarian, total disperat, albindu-se la faţă. Of, Doamne!

  Maiorul Danby se cutremură şi îşi întoarse jenat faţa pentru o secundă.

  — Yossarian, rosti el, nu-i va fi de folos nimănui dacă îl forţezi pe colonelul Cathcart să te defere curţii marţiale şi să facă dovada că eşti vinovat de toate infracţiunile de care vei fi acuzat. Vei sta la puşcărie mult timp şi toată viaţa ta va fi distrusă.

  Yossarian îl ascultă cu tot mai multă îngrijorare.

  — De ce infracţiuni mă vor acuza?

  — Incompetenţă deasupra Ferrarei, nesupunere, refuz de a angaja inamicul în luptă conform ordinului şi dezertare.

  Yossarian îşi supse sobru obrajii.

  — Ar putea să mă acuze de toate astea, nu? Mi-au dat o medalie pentru Ferrara. Cum e posibil să mă acuze acum de incompetenţă?

  — Aarfy va jura că tu şi McWatt aţi minţit în raportul oficial.

  — Pun pariu că aşa va face, nemernicul!

  — Te vor mai găsi vinovat, înşiră maiorul Danby, de viol, de operaţiuni de amploare pe piaţa neagră, de acte de sabotaj