– Nu, recunoscu ea.

– Există atracţie fizică. Rămân aptitudinile tale. Dar am făcut nişte cercetări.

– Al cincilea băiat responsabil cu cafelele a făcut nişte cercetări.

– Într-adevăr, recunoscu el ironic. Eşti copilul-greu-de-strunit veritabil. Respinge ruta confortabilă a afacerii de familie. Caută să scape. A eşuat în căsătorie. Acum, pe cale de a-şi reveni. Eşti flămândă. Şi capabilă. Cu experienţa pe care ţi-o poate oferi organizaţia mea, vei înflori. Se apropie, o îmbrăţişă şi o sărută din nou, mai blând de data asta. Nu vreau un răspuns imediat. De aceea eşti aici. Experimentează tot ce poţi şi ce vrei, apoi ia-ţi un răgaz şi decide.

Super, a doua oară când primesc propunerea asta într-o lună.

– Bine, spuse ea cu o voce tremurată. Aşa am să fac.

– Vorbeşti serios? N-o spui doar aşa?

– Nu. Vorbesc serios.

Araminta nu purta hainele proprii pentru cină. Ăsta fusese primul lucru pe care îl aflase despre ce însemna să facă parte din harem. O stilistă pe nume Helenna o aştepta în dormitorul ei atunci când acesta o preluă din biroul spaţios al lui Likan. O femeie jovială, aproape de termenul de întinerire, a cărei vârstă însemna că luase o grămadă în greutate în ultimii ani. Era cu adevărat prietenoasă şi dornică să împărtăşească bârfe casnice, dintre care majoritatea fără niciun sens pentru Araminta, altfel aveau o mulţime de sens. Era împreună cu Likan de cincizeci de ani.

– Deci eu ştiu totul, dragă, şi am văzut chiar mai mult. Eu nu judec pe nimeni şi nimic din ce-o să faci aici nu mă va surprinde. Dacă vrei ceva special pentru seara asta, nu trebuie decât să-mi ceri.

Araminta nu era sigură ce anume însemna special. Era tentant să întrebe ce anume ceruseră celelalte fete. Helenna ştia că lui Likan îi plăcea ca femeile sale să fie elegante.

– Aşa că trebuie să te dichisim, ca să le ţii piept celorlalte.

Ceea ce dură ore. Dormitorul ei se balansă peste tot în casa ovoid pentru a se conecta la diverse alte camere specializate. Sauna în primul rând, ca să-şi cureţe porii. Masaj făcut de un bărbat numit Nifran, la fel de brutal pe cât era de abil, după care se scurse cumva de pe masă cu membrele slăbite şi flasce. Apoi camera de probă. O casă care are o cabină de probă? Unde i se luară măsurile pentru rochia de seară.

Spirală apoi până la salon, unde Helenna se dovedi în cele din urmă a fi o vrăjitoare. Îi fură aplicate straturi de membrane cosmetice şi totuşi atunci când Araminta se uită în oglindă nu exista niciun semn că ar fi acolo. În schimb imaginea ei de la nouăsprezece ani o privea ţintă. Un nouăsprezece pe care nu-l cunoscuse, dar şi-l dorise întotdeauna, cu pomeţi ascuţiţi, niciun pic de carne în exces, gene lungi, piele moale perfect curată, ochi strălucitori. O altă oră fu dedicată reparării părului ei, cum definise dezaprobator Helenna prima procedură, care îi fusese apoi extins, îngroşat, înmuiat, ondulat şi coafat.

Clemance avea scaunul lângă al ei, aşa cum trebuia. O altă membră a haremului, Alsena, se aşeză în partea cealaltă. Stăteau de vorbă destul de confortabil, ceea ce dădea o idee despre genul de relaţie pe care o aveau femeile. Alsena îi făcea o trecere în revistă a genealogiei lui Likan cu accent pe copiii capricioşi, o saga pentru care avea nevoie să deschidă un fişier nou într-un spaţiu de stocare pentru a putea ţine evidenţa.

Cu toată atitudinea prietenoasă, fetele nu prea aveau tangenţe cu lumea reală. O observaţie destul de maliţioasă, dar care Araminta simţea că era adevărată. Dacă Likan voia femei ca ea, ce făcea cu celelalte? Cu siguranţă nu aspirau să conducă vreo parte a imperiului său corporatist.

– Îi place varietatea, îi spuse Helenna când salonul se reîntâlnise cu camera de probă.

Mica rochie neagră clasică nu se demodase niciodată. Şi, privind-o pe cea pe care ucenica vrăjitoare din camera de probă o invocase pentru ea, Araminta putea înţelege de ce. Se simţea o desfrânată doar alunecând în ea – aşa că singur Ozzie ştia ce efect ar avea asupra oricărui bărbat care i-ar tăia calea. Era ruşinos de mulată, dar permitea sânilor o libertate completă de mişcare. Roşi când o îmbrăcă prima dată. Cumva, tivul scurt şi microfibra cu luciu de mătase împrăştiată pe picioarele ei îi făceau gambele şi coapsele la fel de subţiri ca la aceiaşi ideali nouăsprezece ani, cu care vraja Helennei o binecuvântase în seara aceea.

Cocteilurile de dinainte de cină se serveau pentru cei ai casei şi pentru oaspeţii lui Likan în sala de muzică, care preluase vederea spre lac. Araminta intră cu capul sus, ştiind cât de bine arăta. Surpriza lui Likan şi zâmbetele din harem, mica săritură a Clemancei în timp ce bătea din palme agitată fură toate laude care pur şi simplu i se cuveneau. Totul contribuise la creşterea încrederii ei aproape de nivelul aroganţei. Aşa că, atunci când Likan o prezentă premierului şi soţului ei, se purtă civilizat şi îi trată de parcă ar fi fost egalii ei. În timp ce făcea conversaţie şi încerca antreuri cu gust ciudat, se tot întreba cum s-ar comporta Bovey dacă ar fi aici. Se bucura de cultura sa şi putea fi la fel de snob cu privire la mâncare şi vin ca oricine. Dar compania în care se afla ea cu cel mai puternic şi bogat om din lume şi alţi câţiva doar celebri – pur şi simplu nu putea alunga ideea că ar strâmba din nas la ei.

Cu toate acestea, iată-mă aici, egală cu ei.

Seara avu şi o parte proastă. Soţul premierului, care era aşezat lângă ea la masă, fu îngrozitor de plictisitor. Din fericire, Eridal, unul dintre fiii mai mari ai lui Likan, era aşezat în cealaltă parte. La fel de deştept şi fermecător ca tatăl său, conducea o casă