de finanţare în Ludor, dar îi lipsea acea determinare încăpăţânată care îl anima pe tatăl său. Ea încercă să nu-şi petreacă toată seara conversând doar cu el.

Când totul se termină, după ce sufrageria coborî la nivelul solului, astfel încât oaspeţii să poată merge la capsulele lor, rămaseră doar Likan şi opt dintre femeile din harem. Uşa se contractă şi pereţii îşi reluară strălucirea. Toată lumea izbucni într-un râs spontan la care Araminta se alătură din toată inima.

Likan îi dădu un sărut de felicitare.

– La naiba, uitasem cât de îngrozitor este idiotul acela, îi spuse el. Îmi venea să-l plesnesc şi nici măcar nu vorbea cu mine. Îţi mulţumesc că l-ai tolerat.

Uşile se deschideau spre diferite dormitoare din jurul sufrageriei. Haremul dispăru prin ele. Dintre toate femeile de la cină, ele fuseseră, fără îndoială, cele mai frumoase, chiar uimitor de frumoase. În ciuda eforturilor Helennei, Araminta nu se putuse împiedica să se simtă ca o rudă săracă în prezenţa lor.

– Du-te şi pregăteşte-te, îi spuse Likan. Te aşteptăm.

După care se întoarse şi ieşi printr-o uşă ce dădea într-o cameră mică întunecată. Araminta privi după el o clipă, apoi îşi chemă dormitorul. Toată atitudinea aceea de mascul alfa care dă ordine nu mergea cu ea. În primul rând, nu avea charisma cu care s-o facă, nu cu felul în care se îmbrăca şi cu aspectul lui fizic depăşit. Pe de altă parte, faptul că realizase atât de mult era al naibii de atrăgător. Zâmbi argumentului lăuntric. La naiba, cel puţin Clemance va fi distractivă.

– Îmbracă-mă cu ce ştii că-i va plăcea, îi ceru Helennei care o aştepta.

Un proces care se dovedi a fi mult mai elaborat decât anticipase ea. Pentru început, apăru din nou Nifran, care o mustră cu privire la lipsa de exerciţii adecvate şi la cum nu o putea relaxa suficient. Cu picioarele ei făcu, de fapt, sex.

Helenna aplică un ulei fabulos şi parfumat care, împreună cu loviturile lui Nifran, îi făcu carnea să strălucească.

– Nu e vreun sadic sau ceva, nu? întrebă Araminta.

Pregătirile astea erau toate foarte detaliate. Ideea ei obişnuită de a fi gata pentru o noapte fierbinte era de a purta ceva pe care un bărbat l-ar putea scoate rapid.

– Nu-ţi face griji, scumpo, se bucură de sex în modul în care se bucură de femeile lui, cu bun-gust.

Gândindu-se la asta, Araminta îi îngădui Helennei s-o îmbrace. Neglijeul de satin alb era în cea mai mare parte din fâşii, aranjate însă pervers pentru a-i acoperi din corp mai mult decât rochia neagră. Se privi în oglindă. Deci ideea lui de bun-gust este o prinţesă curvă? Cât de masculin.

Dormitorul ei o expedie în budoarul lui Likan – n-avea alt cuvânt pentru asta. Un pat vast în mijloc, mobilă de formă obraznică, lumină scăzută roz-aurie. Harem prezent şi, da, îmbrăcat elegant, în mătase şi satin, cu rochii deschise unduindu-se în jurul trupului, lenevind pe canapele, sorbind şampanie şi urmărindu-le pe două dintre ele făcând dragoste pe pat.

Araminta intră, încercând să nu pară prea neliniştită. Likan o salută, îmbrăcat într-o robă neagră.

– Şampanie? îi oferi el.

– Mulţumesc. Luă un pahar de cristal de la Marakata, care îi făcu o evaluare detaliată.

Era ceva alarmant de erotic în modul în care femeia distantă părea capabilă să se uite direct prin neglijeul ei.

– Voi două ar trebui să vă sărutaţi, spuse Likan.

Araminta se lipi strâns de femeia sculpturală, bucurându-se de atingerea senzuală. Marakata, cu siguranţă, ştia să sărute.

Când terminară, Araminta luă o înghiţitură de şampanie în timp ce Likan o prindea de mână ducând-o încet spre canapeaua unde aştepta Alsena. Araminta îngenunche şi începu să o sărute.

În timp ce continua să le sărute pe toate celelalte femei aşa cum o instruia el, Araminta decise că experienţa nu era atât de bun-gust cât mai mult o formulă. Likan îşi crease un ritual amoros. În cele din urmă, îl sărută şi pe el. După care fu luată în pat. Vru ca ea să îngenuncheze într-un anume fel, ceva gen sex jucăuş. Cineva din harem îi aranja părul decorativ peste umăr.

Clemance îi scotea lui Likan roba. Araminta se uită la erecţia lui imensă.

– Am un cadou pentru tine.

– Da, spuse ea cu emfază. Văd.

– Un program.

– Poftim?

– Un melanj pe care l-am compus eu însumi pe parcursul mai multor ani. Îţi va permite un acces mai adânc în propria minte, deschizând niveluri ce frizează subconştientul într-un mod prin care vechii yoghini îl realizau prin meditaţie.

– Aha, spuse ea cu îndoială.

Vorbărie de stricat cheful. El îi zâmbi cu drag şi o mângâie pe obraz.

– Îl folosesc eu însumi ca să mă concentrez. Mă ajută să-mi curăţ mintea de gânduri reziduale. Poţi reveni la elementul animal care formează identitatea noastră de bază. Faţa lui veni aproape de a ei. Nu există niciun fel de inhibiţii într-o astfel de stare. Orice faci este pur, fără urmă de ruşine.

– Nu există inhibiţii?

– Claritatea este un instrument util pentru mediul de afaceri. Dar şi pentru dragoste. Te poţi concentra asupra senzaţiilor din corpul tău până la a exclude orice altceva. Ajută la amplificarea chiar şi a celui mai mic semnal nervos.

– Vrei să spui că pot face climaxul mai puternic?

Suna ca o versiune electronică a aerosolilor pentru sex folosiţi de ea şi de Bovey.

– Da. Există, de asemenea, rutine de biofeedback adaptate, care-ţi pot influenţa sinele fizic. Odată ce ai stabilit care este sursa plăcerii corpului tău, o poţi repeta. Vocea lui devenise mai moale, tentantă… De câte ori ai avea puterea fizică s-o faci.

U-amprenta o anunţă că el îi oferea programul. Dintr-odată, simţea că îi este foarte cald în neglijeu.

– Scanează-l de infiltraţii şi