conform convingerilor tale. Nu ţi se pare uşor ironic? Există o vorbă veche după care două lucruri rele nu fac unul bun. Îmi asum responsabilitatea pentru nevestele mele, mai ales cele profilate – exact aşa cum ar fi făcut Sheldon.

Araminta îl privi încruntată, apoi îşi îndreptă atenţia spre Clemance, îndulcindu-şi expresia.

– Vino cu mine. Hai să plecăm de-aici. E reversibil. Pot să-ţi arăt cum e să fii liber, să fii cu adevărat om. Ştiu că nu mă crezi, dar te rog, încearcă. Încearcă, Clemance!

– Eşti o proastă, spuse fata. Se lipi şi mai tare de Likan. Eu nu sunt condiţionată. Îmi place asta. Îmi place să fiu în harem. Îmi plac banii. Îmi place viaţa. Îmi place că fiii mei vor conduce planete întregi. Fără Likan, ai tăi ce-o să fie vreodată?

– Ei înşişi, răspunse Araminta stins.

Clemance se uită la ea cu milă sinceră.

– Nu e suficient pentru mine.

Araminta ridică o mână nesigură.

– Ea este… ?

– Nu au fost niciodată mai mult de trei, spuse Likan. Clemance nu este una dintre ele. Vrei să încerci să mai ghiceşti o dată?

Araminta clătină din cap. Nu avea puterea să vorbească. Marakata. Marakata este una dintre ele, sunt convinsă. Poate dacă aş…

– La revedere! şopti Likan.

Araminta urcă în capsula de marfă şi îi spuse să o ducă acasă.

Oscar nu credea că se va întoarce în locul unde murise. Desigur, nu se aşteptase să o revadă pe Paula Myo.

Şi, pentru a face lucrurile şi mai rele, localnicii întreprinzători de pe Far Away transformaseră ultimul său zbor disperat în hyperglide într-o atracţie turistică. Mai rău încă, era un punct de atracţie în declin.

Cu toate acestea, Oscar obţinuse cel puţin dreptul să-şi boteze nava nouă-nouţă, pe care ANA o livrase pe Orakum pentru el, şi, fără să stea prea mult pe gânduri, o numise Elvin’s Payback. În unitatea lui de comandă se afla un briefing mare prin care trecu rapid pentru a-i trimite apoi câteva întrebări Paulei, care era deja din nou în nava ei, îndreptându-se spre o destinaţie necunoscută.

După ce termină de citit fişierul, un lucru deveni foarte clar pentru el. Paula îi supraestimase grav abilităţile. Erau o mulţime de grupări foarte puternice, foarte hotărâte, care îl căutau pe al Doilea Visător. Acum asta poate că n-o afecta pe Paula, dar…

– Sunt doar un pilot, îi repetă el când îl chemă pe un canal securizat TD şi îl întrebă de ce zboară către Far Away.

Nu-i spusese că putea urmări Elvin’s Payback, dar cumva nu era surprins.

– Voi avea nevoie de ajutor. Şi, aşa cum tu ai încredere în mine, aşa am şi eu încredere în altcineva. Simţi o satisfacţie răutăcioasă nespunându-i despre cine era vorba. Deşi suspecta că ar putea şti – nu era cine ştie ce ştiinţă a hiperspaţiului.

Ateriză la portul stelar din Armstrong City, care era un câmp imens la nord-est de oraşul în sine, cu patru terminale mari de dirijare a zborurilor de pasageri şi o reţea de depozite în care cargourile veneau şi plecau. Alese o rampă de parcare în apropiere de gard, departe de orice activitate reală. În timp ce nava cobora, el mătură cu senzorii vizuali oraşul antic care se întindea până la malul Mării Nordului. Deasupra coastei exista inevitabila aglomerare de turnuri înalte şi piramide, în timp ce proprietăţi întinse de case mari inundau terenul din spate. Totul era mult mai haotic decât aspectul majorităţii oraşelor din Confederaţie, lucru care, de fapt, îi plăcea. Încercă să zărească Highway One, drumul istoric pe care prietenii lui îl împinseseră pe Starflyer spre destinul său. Acum nu mai era decât o bandă urbană lungă, lată, care urma vechiul traseu pe distanţă de kilometri peste Great Iril Steppes, de parcă clădirile oraşului încercau să scape de ancora lor istorică din centru. Ca în orice lume din cadrul Confederaţiei, traficul la sol de pe Far Away era acum în scădere dramatică. Cerul de deasupra oraşului colcăia de capsule regrav.

Oscar pluti în jos prin camera de depresurizare, ieşi sub Elvin’s Payback şi se regăsi pe pământul lui Far Away. Din cine ştie ce motiv ridicol, tremura. Aşteptă câteva clipe, trăgând aer în piept, apoi se depărtă de navă. Picioarele îi apăsau uşor iarba scurtă, trimiţându-i corpul într-o mişcare de alunecare sub forma unui arc scurt, datorită gravitaţiei reduse. Uitase cât de plăcut era lucrul acesta pe lumea pe care aterizase. Paşii aceia săltăreţi îi dădeau o senzaţie de libertate de parcă avea din nou hormonii adolescenţei.

După ce se depărtă de navă, se opri şi se răsuci de jur împrejur. Într-o parte, orizontul oraşului, nişte munţi îndepărtaţi. Nu recunoştea nimic. În afară de cerul glorios de safir. Din fericire, rămăsese la fel, în timp ce biosfera planetei se regenerase încet cu noi plante şi creaturi pe care oamenii le aduseseră în această lume.

Împins de trecerea navelor spaţiale care utilizau terminalele, aerul marin cald bătea tot timpul în rafale, răvăşindu-i părul. Totul era foarte diferit de portul stelar principal de pe Orakum, de unde venea el şi abia dacă avea cincizeci de zboruri pe zi. Pe de altă parte, Far Away era capitala autoproclamată a Lumilor Externe, planeta care refuzase integrarea politică şi economică în Marea Confederaţie. Chiar şi astăzi era, tehnic, doar un membru afiliat. Independenţa sa înverşunată inspirase o întreagă generaţie de lumi nou-create după Războiul Starflyer. Voinţa politică şi sfârşitul monopolului de transport al CSP, cu navele spaţiale pe care le aducea acesta, conduseseră la prima divizare culturală în cadrul societăţii Confederaţiei ca întreg. Aşa cum Dinastia Sheldon făcuse disponibile biononicele, începând cu cultura Înaltă, tot aşa Barsoomienii introduseseră îmbunătăţiri genetice care duseseră corpul uman mult dincolo de limitele sale naturale, dezvoltându-se în mişcarea Avansată. După aceea, Far Away, cu tradiţia sa acerb anarhistă, se declarase contraponderea ideologică a Pământului şi a ANA. Senatorii Confederaţiei