– Nu. Avem o marjă de manevră destul de largă atunci când vine vorba de observații. Cam singurul lucru pe care Marina îl interzice este să încerci să iei o probă fizică dintr-o sferă-rețea – nu că acestea ar fi strict fizice. O restricție stupidă, dacă mă întrebi pe mine, dar nu eu fac regulile.

– Stupidă în ce sens?

El îi aruncă o privire curioasă.

– Ai luat parte la Războiul Starflyer. Ozzie și Nigel Sheldon au trimis o pereche de distrugătoare cuantice în interiorul Fortăreței Întunecate, iar ea funcționează încă. Asta este o nucă a naibii de tare. N-o să se rupă dacă razi un pic din ea.

– Bine spus.

Paula activă un strat de biononic cu funcție specifică pe suprafața pielii de la palma dreaptă.

– Ai o relație bună cu ANA, ai putea să-i spui asta într-o zi, a zis Chatfield.

– Sunt sigur că are motivele sale.

– Da.

Paula se ridică și întinse mâna dreaptă.

– Ei bine, mulțumesc pentru timpul acordat, căpitane.

– Nicio problemă. Îi scutură mâna cu căldură. Am fost de vreun folos?

Biononicele ei prelevau celulele moarte din stratul epidermic al lui Chatfield.

– Nu sunt sigură. Timp de o secundă a crezut că ar trebui să-și activeze îmbunătățirile de luptă, dar a renunțat. Chiar și așa, instinctul ei de modă veche o făcu să nu se simtă confortabil când a trebuit să se întoarcă cu spatele la el, atunci când a condus-o afară. De îndată ce a ajuns înapoi în capsula ei taxi, a deschis link-ul ultrasecurizat către ANA:Guvernare. Este un Accelerator.

– Ce te face să spui asta? întrebă ANA:Guvernarea.

– A admis o posibilă eroare și și-a acceptat vina. Manevră standard de atragere a simpatiei. Dar greșeala lui reală a fost una fundamentală. Când i-am spus că Vernon avea o agendă pentru o facțiune, Chatfield a întrebat ce agendă, nu ce facțiune. Ridică mâna dreaptă, întorcând-o ca să-și examineze palma. Nu era nimic vizibil, dar biononicele alimentau deja un flux de secvențe de date de-a lungul link-ului. Îți trimit ADN-ul lui. Compară-l cu fiecare fișier pe care îl ai. Mai ales cu cele ale persoanelor care au legături cu Guvernul și Marina.

Ca și mai înainte, viteza de răspuns a fost aproape instantanee. Paula era impresionată de cât de multă atenție acordase ANA analizei. U-amprentei sale i-ar fi luat cel puțin un minut pentru a rula comparația.

– Instinctul acela al tău e grozav, a spus ANA:Guvernarea.

– Serios?

– Există o arie de douăzeci de puncte de marcatori de similitudine cu un anume căpitan Evanston.

– Nu sunt identice, deci este fie din familie, fie…

– Fie a suferit o resecvențiere a ADN-ului pentru o misiune.

– Asta e o acoperire foarte adâncă. Deci, este Evanston sau Chatfield?

– Aș spune Chatfield. Evanston a servit ca ofițer cu douăzeci și cinci de ani în urmă. Dar ADN-ul curent al lui Chatfield este aproape identic cu cel al căpitanului de Marină Chatfield înregistrat acum o sută de ani.

– Aproape identic?

– Variația este mică, dar vizibilă. Dacă nu am lua în considerare perioada petrecută în resecvențiere, eroarea s-ar încadra în limitele acceptabile.

– Dar, dacă recurge la resecvențiere, de ce ține douăzeci de puncte de similitudine? Resecvențierea completă era o opțiune destul de populară în rândul claselor criminale către sfârșitul primei ere a Confederației și începutul celei de a doua, modul perfect de a evita verificarea identității în instanță. O mulțime dintre ei au scăpat nepedepsiți.

– Răspunsul este simplu: creierul lui. A vrut să își păstreze rutinele de gândire. Dacă modifici structura neuronală și neurochimică, modifici și modul în care gândești, adică întreaga ta personalitate. A vrut să continue să fie el însuși.

– Asta are sens. Așa că dă-mi dosarul lui. Îl observă intrându-i în clusterele macrocelulare. Rutinele de gândire secundare au triat datele, subliniind secțiunile relevante. O intrare lungă îi atrase atenția. Oh, Iisuse, a murmurat.

– Exact, a spus ANA:Guvernarea. Și în conexiune cu evenimentele de azi, extrem de semnificativ.

– Copleșitor de semnificativ, a replicat Paula. Evanston a fost al doilea în comandă la stația de monitorizare a restricțiilor de dezvoltare pe Elan.

– Întotdeauna am considerat o mare ironie faptul că Confederația a permis supraviețuitorilor din forțele invadatoare Prime să continue să trăiască în lumile cucerite.

– Nu pe toate dintre ele, a spus ea. Doar pe cele cinci Lost23 pe care nu le-am distrus complet. Unii dintre imotilii aceia supraviețuitori s-au deșteptat.

– Vrei să spui că au devenit umani.

– Au accesat amintirile unor avocați umani și s-au predat imediat. Ne-au recitat chiar propriile noastre legi referitoare la drepturile fundamentale. Aș spune că a fost o mișcare destul de inteligentă. Evolutivă chiar. Să te adaptezi, apoi să accepți etica unei specii străine pe care ai încercat să o distrugi, pentru a supraviețui tu însuți. Acesta a fost singurul motiv pentru care Amiralul Columbia le-a permis să trăiască. A considerat asta un indiciu că specia Prime era capabilă de progresie socială – așa cum o văd oamenii.

– Și-au respectat partea lor din acord până acum.

– Nu cred că acest lucru poate fi pus în seama lor.

Paula nu mai simțise o astfel de mânie de ceva timp. De secole. Dar ca Acceleratorii să-i folosească pe Primi pentru a susține Imperiul Ocisen… Era nevoie de foarte mult ca să o poți șoca pe ea, dar acest lucru o făcuse. Nu înțeleg pericolul? Ba, bineînțeles că da. Eu sunt cea care abia acum începe să înțeleagă miza pentru care joacă, limitele până la care vor merge.

– Aceasta este și concluzia noastră, a spus ANA:Guvernarea.

– Este trădare.

– Dacă poate fi dovedită. Până în prezent avem doar dovezi circumstanțiale.

Paula rezistă tentației de a privi peste umăr. Capsula ieșise deja de pe bulevardul verde și elegant al orașului. Acum se ridica grațios peste vârfurile munților spre portul stelar de pe câmpia interioară de dincolo de ei. Cocheta cu ideea