– Crezi că Chatfield va permite să se întâmple asta?

– Nu, a recunoscut ea cu regret. Dacă e un agent Accelerator la nivelul la care credem că este, atunci capturarea nu este o opțiune. Va recurge la pierderea-corpului, iar ei îl vor re-viețui în decurs de o zi cu un trup de siguranță. Va trebui să-l ținem sub observație și să vedem unde ne duce.

– L-am pus sub urmărire electronică.

– Mulțumesc. Asta ar trebui să meargă până când voi putea aduce aici un coleg ca să-l fileze. Dacă Chatfield face parte din proiectul care i-a aliat pe Primi cu Imperiul Ocisen, s-ar putea să știe ce fel de hardware i-a ajutat Troblum să construiască. Mă întreb dacă e vorba despre navele care însoțesc flota Ocisen.

– Potrivit lui Gore, Ilanthe a spus că Acceleratorii pot proteja sistemul solar de orice expansiune a Golului. Dar nu știu cum s-ar putea traduce asta în practică.

– Două proiecte ilegale de construire de hardware? Chiar sunt dedicați ideologiei lor, nu-i așa? Va trebui să-l ținem sub o supraveghere foarte atentă pe Chatfield.

– Pe cine vei folosi?

Paula își îngădui un zâmbet ușor.

– Digby își dorește de ceva timp o misiune la nivelul acesta. Corect ar fi să-i dau ocazia.

– Este pe deplin calificat și are experiența necesară.

Paula râse de-a dreptul.

– Un mod plin de tact de a mă acuza de nepotism.

– Este la patru generații distanță.

– Dar totuși, unul din descendenții mei. La urma urmei, cine mai e suficient de nebun pentru a face acest tip de muncă?

– Îl găsesc perfect capabil.

– E prea tânăr și prea nerăbdător. Dar o astfel de misiune îl poate vindeca de asta. O să-l apelez.

Marius se afla la o jumătate de kilometru distanță când capsula-taxi a Paulei părăsea casa lui Chatfield. Găsi prezența anchetatoarei, exact în acest moment, descurajantă. Asta însemna că făcea o mulțime de conexiuni despre care el presupusese că vor rămâne ascunse, cel puțin până când ar fi fost prea târziu. După ce capsula ei a părăsit bulevardul verde al orașului, s-a îndreptat fără grabă spre casa lui Chatfield. O asemenea abordare va elimina cel puțin unele protocoale de urmărire despre care știa că vor fi activate în urma vizitei ei. Drept confirmare, u-amprenta îl informă că niște controleri extrem de sofisticați alunecau în nodurile cibersferei locale.

Pentru o clipă, a luat în considerare ideea de a-l abandona pur și simplu pe Chatfield. Dar avansarea la următoarea etapă era un risc acceptabil. Dacă Paula Myo ar fi avut o înțelegere reală a strategiei Acceleratorilor, l-ar fi luat pe Chatfield în custodie. Își trimise, deci, u-amprenta în casele vecinilor căpitanului și examină diferite fișiere, sifonând detalii personale și preferințe insignifiante. În timp ce mergea pe aleea verde, datele erau absorbite de biononicele sale, îngăduindu-i să-și schimbe înfățișarea și emisiile electronice. Costumul lui togă sclipitor se transformă într-o țesătură moale, unduitoare, de ametist, cu cizme gălbui abia vizibile de sub faldurile mișcătoare. Încrezător în persoana lui amalgamată, a traversat peluza deasă din față și a declanșat senzorii casei.

Chatfield nu s-a arătat surprins atunci când a deschis ușa lucioasă din față pentru cineva care semăna cu Fardel, vecinul de la patru case mai jos, chiar dacă omul purta stilul de îmbrăcăminte Jalliete. Ochii verzi au fost cei care l-au trădat.

– Ai văzut-o pe Myo plecând? a întrebat Chatfield în timp ce intrau în camera de zi, unde erau înconjurați de un scut de confidențialitate.

– Da.

– Au descoperit că Troblum a fost pe Poix.

– Rahat. Îmi va face o imensă plăcere să debarasez universul de rușinea aceea de Înalt. Myo știe de ce a fost acolo?

– Nu. I-am aruncat un fitil despre interesul lui pentru fabrica Anomine.

– Bun. Se leagă frumos cu obsesia lui pentru deplasarea planetelor cu viteză supraluminică. Asta îi poate distrage o vreme.

– Voi fi sub observație. Se uită direct la Marius. Ai venit să mă deposedezi de corp?

– Nu. Trecem la următoarea etapă un pic mai devreme. Asta ar trebui să te scoată din vederea lor pentru un timp, și atunci când vei reapărea nu va mai conta.

– Înțeleg. Chatfield aruncă o privire de regret camerei bulboase de lemn. Îmi va fi dor de asta. Ganthia a fost un loc plăcut de trăit. Politicile sale sunt destul de progresiste în unele privințe.

– Irelevant acum. Am o navă în așteptare în portul spațial. Du-te direct la stația noastră Frost și ia-ți echipamentul.

– Am înțeles. Și apoi spre Ellezelin?

– Da, dar stai în așteptare până când îți autorizăm aterizarea. Visul Viu te așteaptă să te alături Pelerinajului, dar nu te vreau acolo mai devreme. Chiar dacă politica noastră este de succes, pot exista agenți ANA fără scrupule rămași pe acolo care ar putea cauza probleme.

– Ca Myo?

– Printre alții. Suntem pregătiți pentru orice, nu-ți face griji.

– Voi pleca imediat.

Atolul Babuyan intrase într-o noapte aproximativă. Iluminarea interioară a domului fusese oprită, dar cristalul rămăsese perfect transparent. Semiluna galbenă a lui Icalanise se ridica deasupra buzei parcului, trimițând o lumină slabă peste păduri și turnuri. Amiralul Kazimir o vedea prin fereastra biroului său în timp ce-și aranja meticulos uniforma de ceremonie. Comisia Executivă de Securitate a Senatului fusese convocată în sesiune de urgență pe Aldaho, unde trebuia să prezinte vestea cu adevărat proastă despre noii aliați ai Imperiului Ocisen. Se părea că va trebui utilizată flota de descurajare, o perspectivă care îl încânta și-l îngrozea în egală măsură. Timp de aproape șapte sute de ani, simpla amenințare cu existența acesteia fusese suficientă pentru a descuraja speciile mai beligerante din galaxie de la orice agresiune împotriva Confederației. Acum cacealmaua urma să fie chemată, iar cei care credeau că era o cacealma aveau să fie neplăcut surprinși.

Gulerul de argint de la