parte din conţinut în celălalt rămas gol, lăsând o cantitate cel puţin rezonabilă, plauzibilă, şi i-l întinde apoi lui Gowan. Gowan îl ia, oprindu-şi râsul acela isteric, şi se controlează acum iarăşi.

 

GOWAN

(ţinând în mână paharul, din care nu a băut)

Opt ani. Opt ani în care n-am băut absolut nimic – şi asta e ce-am primit pentru ei: copilul meu asasinat de o târfă negresă şi toxicomană care nici măcar n-a fugit, aşa ca un sticlete sau cineva s-o fi putut împuşca dracului ca pe un câine turbat. Vezi? Opt ani fără băutură, şi în felul acesta mi-am câştigat oricare mi-ar fi fost lucrul acela pe care căutam să mi-l câştig astfel nebând, şi acum mi-am primit lucrul acela pentru care plăteam şi a fost plătit şi acum pot să beau din nou. Şi acum nu mai vreau să beau. Înţelegi? Ca şi cum lucrul acela, oricare-ar fi fost el, pe care voiam să mi-l obţin plătind, nu numai că nici nu-l voiam, dar şi lucrul pentru care plăteam astfel nu valora nimic, nici măcar nu însemna vreo pierdere. Aşa că simt cum îmi vine să râd. Asta înseamnă triumful. Pentru că am făcut o afacere bună chiar şi pentru un lucru pe care nici nu mi-l doream. Am beneficiat de reducere de preţuri. Aveam doi copii. Şi n-a trebuit să plătesc decât cu unul dintre ei ca să descopăr că în realitate chestia nu mă costa nimic – jumătate de preţ: un copil şi o târfă negresă şi ahtiată după droguri pe o spânzurătoare publică: asta e tot ce a trebuit să plătesc ca să-mi câştig imunitatea.

 

STEVENS

Nu există aşa ceva.

 

GOWAN

Imunitatea faţă de trecut. De propria mea nebunie şi idioţenie. De beţia mea. De laşitatea mea, dacă vrei…

 

STEVENS

Nu există niciun lucru ca ăsta care să se cheme trecut.

 

GOWAN

Asta chiar e de râs. Numai că nu aşa tare, nu? să le deranjăm pe doamne – s-o deranjăm pe domnişoara Drake – domnişoara Temple Drake. – Sigur, de ce nu şi laşitate. Numai, ca să sune mai frumos, am să-i spun pur şi simplu exces de antrenament. Ştii? Gowan Stevens, antrenat la Virginia să bea ca un gentleman, se îmbată cât zece gentlemeni, o ia cu el pe o fată de la un colegiu de undeva din provincie, o fată pură: cine ştie? poate chiar şi virgină, pe undeva pe la ţară cu maşina la un meci de baseball la un alt colegiu provincial, se îmbată mai tare decât douăzeci de gentlemeni, intră în inconştienţă, se îmbată mai departe cât patruzeci de gentlemeni, îşi face zob maşina, acum e cât optzeci de gentlemeni, şi intră în stupoare totală în vreme ce fata aceea virgină e răpită, dusă într-un bordel din Memphis…

(mormăie un cuvânt ininteligibil)

 

STEVENS

Ce spui?

 

GOWAN

Sigur, laşitate. Spune-i laşitate; ce contează câteva cuvinte care sună puţin mai frumos între nişte bătrâni însurăţei?

 

STEVENS

Cel puţin nu că te-ai însurat cu ea după aceea. Ce…

 

GOWAN

Sigur. Însurătoarea cu ea era în cel mai pur spirit al Vechii Virginii. Asta a fost cu adevărat cât o sută şaizeci de gentlemeni.

 

STEVENS

Intenţia a fost oricum, şi judecată după oricare alte criterii. Asta cu prizoniera într-un bordel; n-am auzit bine…

 

GOWAN

(repede; întinzându-se)

Unde ţi-e paharul? Toarnă porcăria asta – uite…

 

STEVENS

(îşi ţine paharul)

Mi-ajunge. Ce ziceai atunci că a fost ţinută prizonieră într-un bordel?

 

GOWAN

(brutal)

Asta-i tot. Ai auzit.

 

STEVENS

Ai spus „şi i-a plăcut”.

(se privesc unul pe altul)

Ăsta-i lucrul acela pe care nu i-l poţi ierta ei niciodată? – nu că a fost instrumentul creând acel moment din viaţa ta pe care tu nu-l poţi niciodată nici aminti nici uita nici explica nici ierta şi la care nici măcar nu te poţi opri să te gândeşti, ci pentru că ea însăşi nu a suferit, ci dimpotrivă, că ei chiar i-a plăcut – luna aceea sau cât o fi fost, ca episodul din filmul acela vechi cu fata albă ţinută prizonieră în peşteră de prinţul beduin? – Că tu a trebuit să-ţi pierzi nu numai libertatea ta de holtei, ci respectul de tine însuţi, de bărbat mândru de castitatea nevestei sale şi pe deasupra şi copilul, ca să plăteşti pentru ceva pe care nevasta asta a ta nici măcar nu-l pierduse, nici măcar nu-l regreta, nici chiar nu-i simţea lipsa? Ăsta e motivul pentru care trebuie să moară negresa asta nenorocită rătăcită damnată nebună?

 

GOWAN

(cu intensitate)

Ieşi afară de aici. Du-te de aici.

 

STEVENS

Imediat. Sau dacă nu, să-ţi zbori creierii: să încetezi să mai trebuiască să-ţi aduci aminte, să încetezi să trebuiască să fii pentru veşnicie incapabil să uiţi: nimicnicia; să te azvârli în nimicnicie şi să te scufunzi şi să te îneci în vecii vecilor, niciodată să nu mai trebuiască să-ţi mai aduci aminte, niciodată să nu te mai trezeşti iarăşi noaptea zvârcolindu-te şi asudând pentru că nu poţi, niciodată nu poţi să te opreşti să-ţi aduci aminte? Ce altceva s-a mai întâmplat în luna aceea, la vremea aceea când nebunul ăla o ţinea prizonieră acolo în casa aia din Memphis, lucru despre care nimeni decât tu şi ea ştiu ce-a fost, despre care poate nici tu nu ştii ce a fost?

 

Încă privindu-l pe Stevens, Gowan aşază încet şi ferm paharul cu whisky la loc pe tavă şi ridică sticla şi o întoarce cu fundul în sus deasupra capului lui. Dopul fusese scos, şi imediat whisky-ul începe să curgă în jos peste braţul şi mâneca lui, până la podea. Nu pare să-şi dea seama de ceva. Vocea lui e încordată, abia articulând cuvintele.

 

GOWAN

Ajută-mă, Isuse… Ajută-mă, Isuse.

 

Un moment astfel, apoi Stevens începe să se mişte fără grabă îşi aşază propriul său pahar la loc pe tavă şi se întoarce, luându-şi pălăria când trece pe lângă canapea, şi se îndreaptă spre uşă şi iese. Gowan rămâne încă o clipă cu sticla înclinată, acum goală. Apoi respiră o dată adânc, înfiorându-se, pare să se trezească din