albastru-alb în timp ce efluxul său de radiații revărsa mari cantități de unde gamma. Gaura neagră consuma ultimul rest din miezul planetei. Doar lumina mai rămăsese din ce în ce mai strălucitoare, în timp ce inima ei se reducea tot mai repede și mai repede.

– Toate au venit din praf de stele sclipitor, toate vor cădea în materia întunecată. Moartea ne batjocorește așa cum noi am râs sfidând entropia, dar ignoranța a născut muritorii ca să navigheze mai departe pe marea crudă a timpului.

Lindau a început să accelereze ușor la doi ge, rămânând la mare distanță de fragmentele de rocă și de mările întunecate de magmă care erau ejectate din nucleul de implozie orbitor.

– Nu recunosc versetul, a spus Inigo.

Aaron se scutură din transa ușoară și se încruntă la el.

– Ce verset?

Corrie-Lyn își dădu ochii peste cap și turnă o măsură de rom vechi de sute ani în ceea ce mai rămăsese din ciocolata ei fierbinte. Găsise sticla de cel mai fin St Lisamne într-una din cabinele echipajului și și-o însușise imediat.

– Nu contează. Creierul tău de rahat nu a venit cu nimic încă?

– Iau în considerare câteva opțiuni. Cel mai mult mă îngrijorează faptul că Marina a știut că suntem aici.

– De unde știi asta? a întrebat Inigo.

– Informația era în creierul căpitanului. Amiralul Kazimir i-a spus despre tine și despre mine.

Corrie-Lyn se cutremură și își mai turnă rom. Ciocolata se dusese de tot acum.

– În creierul lui! Deci, dacă nava nu raportează, vor veni în căutarea ei.

– Bănuiesc că sunt deja pe drum și, deoarece căpitanul a raportat utilizarea unui m-reductor, vasul lor va fi considerabil mai mare decât o simplă navă de cercetare care iese din hiperspațiu.

– Și atunci, te sinucizi sau te predai?

– Nici una, nici alta. Mai avem în jur de trei ore până când repararea sistemelor primare va ajunge la un nivel adecvat. Restul poate fi efectuat în timp ce suntem pe drum, dar sistemele de acționare și de putere trebuie să devină fiabile mai întâi.

– Asta sună de parcă ai ști unde să mergem.

– Examinez opțiunile care apar.

– Care apar? a întrebat Inigo intrigat. Vrei să spui în mod logic, sau sunt posibilitățile din propriul tău cap, care sunt dezvăluite de angajatorul tău?

Aaron se scărpină după ureche, în mod clar stânjenit de întregul proces.

– Opțiunile, cred, sunt informații implantate. Pe care o aleg depinde de mine pe baza situației de pe teren. La urma urmei, e ca un fel de expertiză care mi-a cumpărat jobul.

– Vreuna dintre aceste opțiuni îți spune ce se va întâmpla cu mine?

– Nu e vorba de asta. Tu nu ești relevant pentru mine personal, ești doar pachetul pe care trebuie să-l livrez.

– Știi, pe lângă jobul meu de Visător, sunt și un foarte bun analist. Dacă ar fi să te deschizi complet în gaia-câmp, s-ar putea să reușesc să-ți descopăr căile către aceste amintiri străine.

– De ce aș vrea să faci asta?

– Ca să știi cine ești. Unde începi tu cel adevărat și se unde se termină motivațiile artificiale.

– Și dacă nu sunt motivații artificiale? Dacă acesta sunt eu, cel care am fost mereu?

– Suferi prea mult ca să fie adevărat. Visele tale te tulbură. Am știut asta, chiar înainte de a-mi spune Corrie-Lyn.

– Și totuși, eu sunt în viață, iar tu ești în custodia mea. Cred că ne vom opri la nivelul acesta de funcționalitate, deocamdată.

– Cum vrei. Poți, cel puțin, să ne spui care sunt opțiunile care ți s-au revelat?

– Nu știu prea multe înainte. În acest fel, dacă sunt capturat, nu le pot dezvălui nimic adversarilor mei.

– Tocmai ai spus că suntem în custodia ta.

– Am să iau în considerare infinit de mica probabilitate că ați putea scăpa. Nu pot să vă las să știți ceea ce știu, asta v-ar da un avantaj tactic foarte important, prietene.

– Oh, sfântă Madona, a gemut Corrie-Lyn, și a luat o înghițitură direct din flacon.

A ordonat apoi u-amprentei să reia colectarea informațiilor de la senzorii externi.

Noua stea intensă care fusese Hanko a început să se diminueze la o oră de la începuturile sale. Era un consumator de masă insațiabil, rapid în devorarea resturilor de planetă care nu atinseseră viteza de evadare în timpul rupturii provocate de implozie. Așchiile solide se grăbeau să cadă pradă gravitației incredibile, fulgerând spre ruină în timp ce treceau prin orizontul evenimențial. Apoi gravitația s-a întins mai departe, după torentele de magmă care se solidificau, trăgându-le înapoi. După care au mai fost doar coloanele groase de gaz și praf, care erau împroșcate în afară. Mareele lor au început să se întoarcă, capturând particulele libere iradiate și trăgându-le în jos pe panta adâncă a gravitației, către dispariție. La doar trei ore după ce strălucise mai puternic decât steaua sa, Hanko a fost redusă la un mic tăciune aprins, înconjurat de vârtejuri de voaluri de ceață de culoarea lavandei, care se contractau încet.

– Consumă totul în jurul ei, ca să ardă, a spus Aaron. Cu toate acestea, în cele din urmă, entropia va apărea, mereu victorioasă, absorbind și ultima licărire de căldură și lumină. După care va fi doar întuneric. Când se atinge această stare, chiar și veșnicia încetează să mai existe. Pentru că un moment va fi la fel ca oricare altul și nonexistența va pretinde universul. Se întoarse spre Inigo. Sună familiar?

– Până la nonexistență este un drum foarte lung, a replicat acesta. Nici măcar postfizicii nu vor mai fi pe aici ca să asiste la asta. Cu siguranță nu mă îngrijorează.

– Și totuși Golul tău e cel care va accelera procesul. Fără masa acestei galaxii, universul se mișcă vizibil mai aproape de sfârșitul timpului și spațiului.

– Angajatorii tăi vor să opresc Pelerinajul.

Aaron a ridicat din umeri nedumerit.

– Nu am nicio idee despre ceea ce doresc