era foarte supărată pe ANA pentru libertatea pe care i-o acorda lui Gore Burnelli.

– De cine, atunci?

– Marius.

După o mie patru sute de ani, o turnură neașteptată într-un caz nu o mai surprindea, dar era foarte interesată.

– Și cum ai aflat asta?

– Un prieten al unui prieten l-a văzut în portul stelar.

Ea râse.

– Vrei să spui că Facțiunea Conservatoare este încă dornică să-i facă praf pe Acceleratori.

– Să-i îngropăm și să dansăm pe mormânt, de fapt. Îți folosește informația?

– Nu e utilă pentru ei, dar confirmă presupunerea mea că Chatfield este un reprezentant al Acceleratorilor.

U-amprenta îi raporta că nu putea urmări originea apelului lui Gore. Erau foarte puțini oameni care puteau manipula astfel unisfera. Și de ce ar ascunde asta, de fapt? Numai dacă nu… Nu! Desigur că nu.

– Mai am ceva care îți poate fi de folos, a spus Gore.

– Ce anume?

– Troblum.

– Știi unde este?

– Nu, îmi pare rău, nu asta, dar știu cu ce s-a ocupat.

– Oh, într-adevăr? Curierul vostru a închis singura noastră cale de investigație. O să-l arestez într-o zi, știi asta. Să folosești un m-reductor pe o Lume Centrală nu este deloc amuzant.

– Consideră asta ramura mea de măslin. Am fost speriat de ceea ce făcea Troblum.

– Ce a fost?

– Construia o unitate supraluminică suficient de mare pentru a muta o planetă.

– Iisuse! Glumești.

– Mi-aș dori să fie așa. Vestea bună este că nu o făcea pentru Acceleratori – cel puțin nu în măsura în care putem determina. Acest lucru pare să fie o obsesie personală nebunească.

– Se potrivește. Are o teorie semiplauzibilă cu privire la modul în care Anominii au achiziționat tehnologia Fortăreței Întunecate. O modalitate ar fi faptul că aceștia pur și simplu au furat-o sau au împrumutat-o de la Raielii războinici.

– Da? Oricum… el a reușit să construiască una.

– Acum îți bați joc de mine.

– Nu. De aceea Curierul a fost autorizat să-l acopere. Am fost îngrijorat crezând că făcea parte din planul Acceleratorilor, dar acum nu mai credem că este.

– Și atunci, de ce-mi spui asta acum?

– Troblum este un om foarte ciudat. Și acum e liber în Univers cu o unitate supraluminică ce ar putea fi capabilă să deplaseze o planetă. Încearcă, de asemenea, să ia legătura cu tine ca să-ți spună ceva despre Acceleratori. Lor nu le place asta.

– Ah, am înțeles: un joker.

– Al naibii de corect.

– Și asta te îngrijorează?

– Ar trebui să-ți faci griji și tu. Evenimentele devin și așa destul de instabile. Nu avem nevoie de oameni ca Troblum care să agraveze dracului și mai mult lucrurile.

– Și totuși, el ar putea avea dovada că ANA: Guvernarea trebuie să suspende Acceleratorii.

– S-ar putea. Cine știe?

– Deci, ce vrei să fac eu?

– Să-l pui în partea de sus a listei de priorități. Trebuie să fie găsit.

– După ce s-a întâmplat pe Sholapur, mă aștept să fie la jumătatea drumului spre Andromeda, acum.

– Nu ne putem asuma riscul. Nu trebuie să le permiți Acceleratorilor să-l găsească din nou.

– Nu încerca să-mi spui cum să-mi fac treaba, îi spuse ea tăios.

– Nici în vis n-aș face asta. Îți pun doar informațiile la dispoziție, ca un bun cetățean.

– Ce mai pui la cale acum? Am auzit că nu ai participat la reuniunea ExoProtectoratului.

– M-am gândit că acum ar fi un moment bun pentru a-mi lua un concediu sabatic. Dar nu-ți face griji, îmi păstrez o mână și în asta.

– Vâră-ți-o prea adânc și ți-o rup. Știi că nu ai nici jumătate din privilegiile speciale pe care crezi că le ai, nu în ceea ce mă privește.

– E o plăcere să fac afaceri cu tine, Paula. Ca întotdeauna.

Legătura s-a întrerupt.

Paula se lăsă pe spate pe canapea. După un timp a început să zâmbească.

Taxiul Wurung Transport s-a zguduit de-a lungul șinelor publice îmbătrânite din Colwyn pe tot parcursul zilei. Araminta stătea pe scaunul din față, cu fereastra circulară bulbucată trecută în poziția o singura-direcție, uitându-se la un oraș zguduit. Capsulele Ellezelin făceau raiduri joase deasupra clădirilor, într-un memento nesfârșit al prezenței și puterii lor. Disperarea se adâncea în prezent, înlocuind resentimentul ursuz anterior care acaparase orașul. Delegația Senatului ajunsese la sol cu șase ore înainte să fie primită de Clericul Phelim. Mulțimile din jurul docurilor erau lovite de grupările paramilitare în timp ce își strigau cererile ca să fie auzite de senatori. Zborurile cu capsule-ambulanță erau încă interzise. Taxiurile și trikepodurile era ocupate să transporte răniți la spitalele orașului. Pe la mijlocul-amiezii, numărul celor din jurul docurilor se subțiase. Alte focare de tulburări erau în creștere.

Laril pornise nodul unisferei taxiului, așa cum promisese. Acesta răspundea la comenzi vocale simple, ceea ce s-a dovedit incredibil de util. Aproape primul lucru pe care l-a văzut a fost un raport al unisferei despre întâlnirea Justinei cu Lordul Cerului. Visul fusese eliberat în gaia-câmp cu câteva ore în urmă, spunea emisiunea de știri, iar ei transferaseră imaginile mai departe. O mulțime de comentatori deștepți se grăbeau să-și furnizeze propria interpretare, în timp ce un consilier al Visului Viu, pe nume DeLouis, părea dezgustător de încântat de refuzul Lordului Cerului de a o duce pe Justine la nucleu. Araminta a privit un timp, până când și-a dat seama că nimeni nu știa nimic, apoi a trecut la știrile locale. Micul portal îi proiectă scenele capturate de reporteri în întregul oraș.

Un lucru se tot petrecea mereu și mereu. Avea loc la întâmplare și era inexplicabil pentru cei de la emisiunile de știri. Capsulele Ellezelin se năpusteau din cer pentru a smulge femei cu forța. Nu fusese descoperită nicio legătură între victime, în măsura în care își putea da seama cineva. Niște controleri semisentienți foarte sofisticați fuseseră folosiți în acest sens, iar trupele Ellezelin care efectuau capturile erau extrem