Armatei 6 în timpul încercuirii de la Stalingrad, a avut răbdarea să-mi explice în amănunţime în ce au constat munca şi descoperirile sale de acolo, precum şi condiţiile în care s-au înregistrat decesele soldaţilor germani asediaţi, din cauza foamei, a frigului şi a tensiunii la care au fost supuşi. Ben Shepherd a avut bunăvoinţa de a-mi explica ultimele cercetări în legătură cu stresul provocat de luptele din timpul celui de-al doilea război mondial. Ii rămân, de asemenea, deosebit de recunoscător pentru observaţiile sale contelui Kurt von Schweinitz cu privire la strategia de la Stalingrad, precum şi pentru comentariile sale despre implicaţiile terminologiei militare folosite în transmisiuni în noiembrie 1942.

Pentru sfaturile referitoare la sursele ruseşti mă simt îndatorat dr. Catherine Andreev, profesorului Anatoli Aleksandrovici Cernobaev, profesorului John Erickson, dr. Viktor Gorbarev, domnului Jon Halliday, colonelului Lemar Ivanovici Maximov de la Departamentul de Istorie din Ministerul rus al Apărării, precum şi domnului Iuri Ovzianko. Le datorez, de asemenea, foarte mult celor care mi-au înlesnit contactele cu supravieţuitorii de la Stalingrad, atât din Rusia, cât şi din Germania, sau celor care în-au ajutat şi mi-au purtat de grijă cu atâta generozitate în ambele ţări: Chris Alexander, contele Leopold von Bismarck, Andrew Gimson, maior Joachim Freiherr von Maltzan, Gleb şi Harriet Şestakov, contesa Marie-Christine von Stauffenberg şi Christiane van de Velde.

La Volgograd, sunt foarte îndatorat, pentru sprijinul amabil ce mi-a fost acordat, dr. Raisa Maratovna Petruniova, vicerector al Universităţii din Volgograd, precum şi colegilor ei, profesor Nadejda Vasilevna Dulina, director de studii istorice şi culturale, Galina Borisovna de la Facultatea de Istorie, şi Boris Nikolaevici Ulko, director al Muzeului Universitar, Nikolai Stepanovici Fiodortov, preşedinte al Comitetului Raional Volgograd al Veteranilor de Război, şi locotenent-colonel Ghenadi Vasilevici Pavlov.

Traducerile din limba rusă au fost realizate de dr. Galia Vinogradova şi Liubov Vinogradova, iar sprijinul lor în cadrul negocierilor pentru obţinerea accesului la arhive a constituit un model de diplomaţie de înaltă calificare, de perseverenţă şi umor de bună calitate. Contribuţia lor, ca să nu mai vorbim de prietenia lor, a fost de un real ajutor în materializarea întregului proiect.

Îndrept întreaga mea gratitudine acelor participanţi şi martori oculari, care nu au pregetat să dedice atât de mult timp şi o strădanie atât de mare pentru a evoca trecutul. Unii mi-au împrumutat cu multă generozitate manuscrise nepublicate, scrisori şi jurnale intime. Numele lor - alte trei persoane au preferat să nu fie identificate - sunt menţionate în capitolul de Referinţe, după Anexele din prezenta lucrare.

Această carte nu ar fi văzut niciodată lumina tiparului fără contribuţia unor persoane precum Eleo Gordon de la Editura Penguin, căreia îi aparţine ideea publicării ei, Peter Meyer în Statele Unite şi Hans Ewald Dede în Germania, ale căror entuziasm şi sprijin acordat proiectului de la bun început au făcut posibilă cercetarea. A fost o binecuvântare nemaipomenită de a-l avea pe Andrew Nurnberg ca agent literar, sfetnic şi prieten.

Adresez cele mai călduroase mulţumiri soţiei mele Artemis Cooper, primul redactor al acestei lucrări, care mi-a fost de foarte mare ajutor în toate acele luni petrecute în străinătate, în ciuda faptului că avea de lucru din plin la propriile ei proiecte.

PARTEA INTAI - “LUMEA ÎŞI VA ŢINE RĂSUFLAREA!”

Operaţiunea Barbarossa, o sabie cu două tăişuri”'

 

Sâmbătă, 21 iunie 1941: o minunată dimineaţă de vară.

Numeroşi berlinezi au luat trenul către Potsdam pentru a petrece o zi în Parcul Sans Souci. Alţii au plecat să se scalde în apele lacurilor Wannsee sau Nikolassee. In cafenele, bogatul repertoriu de glume pe seama fugii lui Rudolf Hess în Marea Britanic a bătut în retragere în faţa poveştilor despre o iminentă invazie a Uniunii Sovietice. Mai erau şi cei care, îngroziţi la gândul extinderii războiului, mai nădăjduiau că Stalin va ceda Ucraina Germaniei în ultimul moment.

La Ambasada Sovietică din strada Unter den Linden, oficialităţile se aflau la posturile lor. Un mesaj urgent de la Moscova cerea “o clarificare importantă” a uriaşelor pregătiri militare de-a lungul frontierelor de la Marea Baltică până la Marea Neagră.

Valentin Berejkov, prim-secretar şi interpret principal al ambasadei, s-a adresat telefonic Ministerului german de Externe de pe Wilhelmstrasse pentru a aranja o întâlnire. I s-a spus că ministrul Joachim von Ribbentrop era plecat din oraş şi că secretarul de stat Freiherr von Weizsacker nu putea fi contactat prin telefon. Pe măsură ce orele dimineţii treceau, de la Moscova soseau din ce în ce mai multe mesaje solicitând veşti. La Kremlin domnea o atmosferă de isterie reţinută, dat fiind că se înmulţeau dovezile în legătură cu intenţiile germane, ce se adăugau celor peste optzeci de avertismente primite în ultimele opt luni. Şeful adjunct al NKVD tocmai raportase că avuseseră loc cu o zi în urmă nu mai puţin de “treizeci şi nouă” de incursiuni aeropurtate dincolo de graniţa de stat a URSS.

Wehrmacht-ul nu avea nici o reţinere în ceea ce priveşte pregătirile, iar lipsa oricărei discreţii pare să nu fi făcut decât să confirme în mintea întortocheată a lui Stalin că toate acestea făceau parte dintr-un plan al lui Adolf Hitler de a smulge concesii şi mai mari.

Ambasadorul sovietic la Berlin, Vladimir Dekanozov, împărtăşea convingerea lui Stalin că era vorba de o campanie de dezinformare, lansată iniţial de britanici. A respins chiar raportul propriului său ataşat militar în care se menţiona că de-a lungul frontierei fuseseră desfăşurate 180 de divizii. Dekanozov, un protejat al lui Lavrentii Beria, georgian şi el, era şi un membru marcant al NKVD.

Experienţa sa în materie de afaceri externe nu depăşea prea mult interogarea şi epurarea unor diplomaţi mult mai competenţi decât el.

Alţi membri ai misiunii, cu toate că nu îndrăzneau să-şi exprime opiniile cu prea multă vehemenţă, erau aproape siguri că Hitler plănuia o invazie. Transmiseseră chiar şpalturile unui dicţionar bilingv de expresii editat pentru trupele invadatoare, ce fusese adus în secret la consulatul sovietic de un tipograf german comunist. Printre termenii utili incluşi în dicţionar se numărau echivalentele ruseşti ale unor expresii precum “Predaţi-vă!”, “Mâinile sus!”, “Unde e preşedintele colhozului?”, “Eşti comunist?” şi “Trag!”

Apelurile telefonice repetate ale lui Berejkov la Ministerul de Externe german au primit, invariabil, răspunsul că Ribbentrop “nu