– Trebuie că are ouă clocite acolo unde-ar trebui să-i fie creierul, latră Micuţul, rânjind. Să se cace în propriul prag, când ar fi putut-o face în zăpadă, ca să-i atârne ţurţuri. Hai să-i zburăm căpăţâna.

– Gura! şuieră Bătrânul, pufăind încontinuu din pipă.

– Ia uite la pilotul ceresc de colo, rânjeşte Porta. Fuge ca nebunul cu Biblia la subsuoară şi crucifixul bălăbănindu-i-se pe buric. Judecând după viteza cu care aleargă, ai zice că-l înţeapă diavolul în cur cu furca!

– N-o să pricep niciodată cum se face că ăştia, capelanii, sunt la fel de speriaţi de moarte ca şi noi, rahaţii de rând, filosofează Micuţul! Ăştia ar trebui să aibă legături directe cu forurile superioare.

– Ăi sfinţi şi preacuvioşi sunt la fel de înspăimântaţi când trag ultimul pârţ ca şi noi, păgânii, fiule, îi ţine isonul Porta. În realitate, numai oamenii foarte buni îşi pot permite să devină pioşi.

– Blindate, înainte! ordonă Bătrânul, trăgându-şi căştile pe urechi şi potrivindu-şi laringofonul. Plutonul 2 după mine!

Dintr-o veche obişnuinţă, îşi ridică deasupra capului pumnul încleştat. E semnalul de înaintare. Motoarele Maybach urlă până ating cele mai ridicate tonalităţi. Şenilele late se rostogolesc peste morţii şi răniţii care zac în stradă.

Un tanc Panther opreşte înaintea unei văgăuni în care se adăpostiseră doi ruşi cu o mitralieră uşoară. Tancul se fâţâie pe axa lui ca o găină care se aşază pe ouă. Se aud ţipete curmate brusc. Ruşii sunt de-a dreptul terciuiţi.

Vacarmul tancurilor devine asurzitor. Tunurile şi armele automate îneacă orice alt zgomot.

– "Aici Anna! Aici Anna!" strigă Bătrânul în radio-emiţător. Bertha şi Cezar, asiguraţi flancurile! Trageţi doar în ţinte clare! Repet: Trageţi doar în ţinte clare! Fiecare să-şi facă numărătoarea exactă a muniţiei. Şi acum, ochii în patru, ameţiţilor, şi daţi-i drumul!

Casele sunt linse de flăcări. Gloanţele zornăie şi pocnesc lovindu-se de tancuri. Puşcaşii-mitraliori trag în ele, în speranţa deşartă că le-ar putea provoca giganţilor de oţel niscaiva stricăciuni. Un fum galben otrăvitor pătrunde în tancuri, provocând arsuri şi înţepături ochilor obosiţi ai celor din echipaj.

Un acoperiş în flăcări se prăbuşeşte peste un P-III, care, în câteva clipe, devine o minge infernală de foc. Bidoanele cu benzină de rezervă ataşate de placa dindărăt preschimbă tancul într-o bombă călătoare.

Aerul rece şi umed al nopţii duhneşte de aburii exploziilor, de sânge şi de trupuri moarte.

– "Aici Hinka! Aici Hinka!" se aude din difuzorul dogit. (Vocea metalică a comandantului de regiment acoperă zarva din tanc.) Compania a 5-a va face curăţenie. Prizonierii vor fi trimişi îndărăt la batalionul de grenadieri. Vă previn! Fără nici un fel de jaf! Încălcarea acestui ordin va fi pedepsită cât se poate de drastic!

– Tot noi, ca de fiecare dată, mormăie Porta acru, ambalând motorul. E al naibii de hazliu. Ne gonesc prăpădiţii până când nu ne mai ţin nici ciorapii. De ce-s eu atât de zdravăn, şi de ce toate drăgălaşele de gloanţe comuniste mă ocolesc? N-o să scap niciodată de războiul ăsta mizerabil, să intru într-un spital arătos, cu păsărele antiseptice de infirmiere curate şi fermecătoare roind în jur şi aşteptând cu nerăbdare să dea peste un arab rănit şi ticălos ca mine.

– O, drace! mormăie amărât Micuţul. Să-ţi rişti în fiecare clipă viaţa, în fel şi chip, pentru o prăpădită de marcă pe zi!{3}

– Asta-i Armata germană! şuieră Porta furios. De ce, o, de ce a trebuit să mă nasc eu într-o ţară atât de nebună după război precum Germania!

Mă simt istovit ca un câine, dar prin trupul meu tot mai trece un val de energie nestăvilită. Suntem intoxicaţi cu benzedrină. În ultimele şase zile n-am fost în stare să ciupim, dintr-o dată, mai mult de câteva minute de somn şi am ajuns să ne preumblăm într-un fel de ceaţă stranie. Cel mai rău e că, de fiecare dată când aţipim, ne trezim brusc cu gustul amar al spaimei.

Micuţul atârnă pe deasupra balustradei de apărare. Cască ochii, dar nu zăreşte nimic. Dintr-o mână leneşă i se bălăbăne un P-38. Ca şi noi ceilalţi, nu cutează să adoarmă. Ne apropiem de punctul critic. Punctul în care nu ne mai pasă de veghea în faţa morţii, care ne dă târcoale. Ne aşteaptă pe undeva pe-afară; poate sub forma unei explozii, poate ca o grindină isterică de gloanţe de mitralieră.

Peste oraş obuzele zboară în boite mari lansate de baterii invizibile destinate unor ţinte aflate cu mult înapoia noastră.

Micuţul se trezeşte cu o zvâcnitură şi-şi pocneşte capul de acoperişul tancului. Înjură amarnic şi îndelung. De după urechea stângă îi şiroieşte sânge negru pe care şi-l şterge furios cu o cârpă mânjită de unsoare.

– Precistă din Kazan, ce vis tâmpit! îngaimă el. Mă învârteam într-o pădure, căutând să dau de Armata aia Roşie. Numa' ce vine un comisar şi trage-n mine ca-n brânză. (Se uită la noi nedumerit.) Drace, murmură, acum ştiu că nu-mi place să fiu împuşcat.

Tancul se opreşte. De pe şenile picură noroi şi se scurg rămăşiţe de cadavre. Vopseaua albă de camuflaj{4} devine cenuşie datorită pulberii şi murdăriei.

Ne întindem în scaunele noastre de oţel şi deschidem hublourile ca să intre puţin aer proaspăt. Dar nu pătrund decât otrăvitorul fum galben şi duhoarea morţii.

Panzer-grenadierii se strecoară în lungul şirului de case. Au de îndeplinit cea mai mizerabilă slujbă, lipsită de orice fărâmă de glorie. Pentru ei, răsplata înseamnă cel mai adesea o burtă plină cu gloanţe de mitralieră. Încep prin a curăţa pivniţele de fanatici, indivizi nebuni care luptă până la ultimul om şi până la ultimul glonţ. Şi nu se aleg în schimb decât cu o beregată tăiată. Idioţi cu creierele spălate de propagandă gen Ilia Ehrenburg.{5} Acelaşi soi de oameni ca şi ai noştri - cei care mor murmurând "Heil Hitler!" printre buzele zdrobite.

Din locul în care stăm tolăniţi pentru ambuscadă putem vedea cale lungă peste întinderea stepei - o mare albă-cenuşie, topindu-se în orizontul îndepărtat. Undeva, în urma noastră, se mistuie în flăcări oraşe şi sate căzute pradă obuzelor din timpul atacului nostru sălbatic.

Oriunde ne îndreptăm privirea, fulgere purpurii şi galbene despică întunecimea nopţii, jalonând cu precizie calea ucigătoare a atacului blindat.

Pe treptele care duc într-o pivniţă atârnă un jeep