descoperit, atunci eu o să vorbesc liber, o să spun tot ce-mi trece prin cap şi îmi vine din suflet sau de prin alte părţi, dar cer doar atât: «să aibă El grijă ca acela căruia îi vorbesc sau îi scriu să ia doar ceea ce îi foloseşte iar, dacă greşesc, El, cu puterea Lui, să schimbe greşeala mea în bine, atât pentru mine cât şi pentru celălalt».“

Ştiu că unii dintre colegii mei psihanalişti vor spune că nu fac altceva decât un transfer de răspundere şi adevărul este că asta fac. Dar Dumnezeu este un tip de treabă, ştie mai multe şi poate duce mai mult decât mine.

Nu ştiu dacă este bine pe de-a-ntregul, nici măcar nu am măsurat asta radiestezic, dar asta am simţit, asta am făcut. Vom vedea ce se va întâmpla în timp şi ce vor face cei care s-au adăpat de la izvorul adevărului prin cele scrise sau spuse de mine. Oricum, dacă cei care învaţă de la mine vor folosi cunoaşterea în rău, nu cred că mă voi simţi foarte vinovat, ştiu că este momentul unei polarizări individuale şi chiar sociale, care va face să se împlinească cuvintele Mântuitorului, că într-o familie vor fi trei contra doi şi doi contra trei pentru numele Lui. Fiecare avem un Liber Arbitru care ne îngăduie să alegem între bine şi rău, aşa că, la sfârşit, nimeni nu va putea spune că nu a ştiut care este Binele şi care Răul.

În ceea ce priveşte relaţia cu lumea medicală românească sau cu cei care practică diverse forme de terapie alternativă, am ajuns la următoarea concluzie. Întrucât există destui care se cred buricul pământului şi care cred că ei pot tot, am să dezvălui un adevăr simplu: fiecare bolnav are leacul la cineva, la un medic, terapeut sau preot, lucru rânduit de Inteligenţa divină în funcţie de cunoaşterea, karma şi vibraţia amândurora. A interveni tu, ca terţă persoană, în acest lucru, presupune să preiei karma pacientului. La fel se întâmplă şi cu iniţierile. O iniţiere pe Reiki, pe tehnica radiantă sau radiestezie, presupune o evoluţie spirituală, o urcare şi implicit o eliberare de sub Legea Karmei. A împiedica pe cineva să o facă implică intervenţia în drumul lui determinat de Voinţa divină.

Eu unul fac în felul următor. Am creat un program special pentru aceşti indivizi, care face ca aceia care împiedică pe cineva să ajungă la mine, ca să înveţe sau să fie tratat, să preia automat boala şi karma aceluia. Am înţelegere pentru omul simplu, neiniţiat în vreo taină a spiritului, dar pentru cei care ŞTIU nu am nici una. Sunt chiar curios cum o să se descurce marii maeştri în momentul în care vor fi înhăţaţi de un demon al cancerului sau de unul al leucemiei! Este altceva când tratezi şi el nu se poate atinge de tine, întrucât karma ta este una pozitivă şi nu poate să-ţi facă nimic, pentru că te apără Dumnezeu. Mai rău este când treci la minus şi te atinge fiara. Atunci o să-i vedem chiţăind pe la colţuri, fără să ştie de ce, dar vina le va aparţine în totalitate.

Acelaşi lucru l-am creat şi în momentul în care am văzut că a doua mea carte, Atacul PSI, întârzia să apară. Am condiţionat ca toţi cei responsabili de întârzierea ei să preia durerile celor care ar fi putut, vrut şi trebuit să o citească. Am avut un moment în care nu mi s-a îngăduit să folosesc nimic din cunoaşterea mea ca să urgentez apariţia ei dar, din momentul în care am avut liber, totul s-a schimbat.

Aşa că acum este o chestiune de timp şi de condiţionare pur fizică apariţia unei cărţi şi nu depinde de faptul că persoane sau servicii abilitate cu alte chestiuni se bagă unde nu le fierbe oala. Pot să se bage, din partea mea, dar or să facă precum Apostolul Pavel, pe atunci Saul, pe drumul Damascului, „or să dea cu piciorul în spin!“ şi vor deveni clienţi fideli ai terapeuţilor din medicina alternativă, ai descântătorilor şi ai babelor-vraci. Eu unul le urez succes.

Aş putea „să merg pe burtă“ şi să tac, dar mi-ar lua din plăcerea reuşitei. Ştiu, de asemenea, că dintre cei care se vor ridica prin cunoaştere mulţi îmi vor deveni oponenţi. Este o lege a firii care, spuneam, pleacă de la prima cădere a îngerilor şi continuă cu fiecare luptă pentru supremaţie într-o turmă de cerbi sau haită de lupi. Şi noi luptăm să fim preşedinţi, prim-miniştri sau să fim pe primele locuri în topul celor mai bogaţi oameni. Sau să fim, ştiu şi eu, cei mai citiţi scriitori români. De ce nu?

Să fiu mai explicit. Nu ştiu cum, dar am obiceiul, poate bun, poate prost, să fiu în locul nepotrivit şi la momentul nepotrivit. Poate că aşa trebuie? Cert este că am început să dau însemnătate, încă de când eram foarte mic, informaţiei. Pe atunci nu ştiam ce aveam să fac cu ea sau că am să scriu vreodată. Ba mă mai visam un James Bond-PSI, înconjurat de femei frumoase şi trăind periculos, pendulând între lumea interlopă şi cea a oamenilor bogaţi. Mi-a mai trecut puţin (sic!).

La un moment dat mă învârteam într-un cerc nu prea elevat din ierarhia socială, când un tip îmi povesteşte că, împreună cu un arab, se pregătea să dea un „tun“ de un miliard de lei unei bănci. Asta se întâmpla acum câtva timp, când leul avea altă valoare. Am rămas stupefiat, pentru că pe principalul acţionar de acolo îl cunoşteam şi însemna că îl ardeau implicit şi pe el. Am întrebat însă de ce la banca aceea şi nu la alta, şi mi s-a răspuns că, dacă tot este pe ducă,