Cărți «Golul visator (Trilogia golului, partea I, ebook) carte gratis .Pdf 📖». Rezumatul cărții:
Ce le-ar mai plăcea fetelor să zboare în nava asta.
– Dă-mi ceva pe care să mă aşez, îi ceru el unităţii de comandă. Aprinde luminile şi activează funcţiile de control de zbor.
O canapea de acceleraţie înflori din podea în timp ce nervurile începură să strălucească dezvăluind un model complex de linii negre gravate pe pereţii cabinei. Curierul se aşeză. Câteva exoimagini apăruseră deja, arătându-i statutul navei. U-amprenta îi obţinu de la guvernatorul spaţial acordul de zbor iar el stabili traseul de zbor către Ellezelin, la două sute cincisprezece ani-lumină distanţă. Cablurile ombilicale se retraseră în turnul lor.
– Să mergem, îi spuse unităţii de comandă.
Generatoarele de compensare menţineau nivelul gravitaţiei în interiorul cabinei în timp ce Artful Dodger se înălţa pe regrav. La cincizeci de kilometri altitudine, limita de regrav, unitatea de comandă trecu la ingrav, iar nava continuă să accelereze, îndepărtându-se de planetă. Curierul începu să experimenteze, cu aspectul interior, extinzând pereţi şi mobilă din pereţii de compartimentare ai cabinei. Liniile întunecate curgeau şi înfloreau într-o varietate de combinaţii. Puteau permite unui număr de până la şase pasageri să aibă cabine independente de dormit, care includeau şi o formaţiune-baie. Cu toată maleabilitatea sa, cabina era practic varianta unui salon. Dacă ar fi să călătoreşti cu cineva, hotărî el, nemaivorbind de alte cinci persoane, ar trebui să-ţi fie foarte bun prieten.
La o mie de kilometri deasupra portului spaţial, Artful Dodger atinse viteza supraluminică, dispărând într-un interstiţiu de câmp cuantic cu o implozie fotonică ce antrenă toate radiaţiile electromagnetice rătăcite pe o rază de kilometru de fuzelajul său. Nu existau diferenţe perceptibile pentru simţurile umane obişnuite. Ar fi putut la fel de bine să se afle într-o cameră subterană, gravitaţia rămase aceeaşi. Senzorii îi furnizau o imagine simplificată a cursului în funcţie de masele mari pe care le lăsau în urmă, în spaţiu-timp, trasând stelele şi planetele în funcţie de modul în care semnătura lor cuantică afecta câmpurile intersectate prin care trecea zborul lor. Porniseră cu o viteză iniţială de cincisprezece ani-lumină pe oră, aproape de limita unui hiperpropulsor, pe care sofisticata reţea de veghe planetară Lytham o putea urmări pe o distanţă de cam doi ani-lumină.
Curierul aşteptă până când ajunseră la trei ani-lumină dincolo de reţea şi îi ceru unităţii de comandă să accelereze din nou. Ultrapropulsorul lui Artful Dodger îi împinse până la fenomenala viteză de cincizeci şi cinci de ani-lumină pe oră. Fu suficient pentru a-l face pe Curier să tresară. Mai fusese pe o navă cu ultrapropulsor doar de două ori înainte, nu existau multe de acest fel. ANA nu furnizase niciodată tehnologia Lumilor Centrale. Cum anume intrase Facţiunea Conservatoare în posesia ei era ceva ce evitase cu multă grijă să întrebe.
Două ore mai târziu, reduse viteza din nou la cincisprezece ani-lumină pe oră şi permise reţelei de trafic Ellezelin să le observe apropierea în hiperspaţiu. Se conectă la datasfera planetară folosind un canal TD şi ceru permisiunea de aterizare în spaţioportul Riasi.
Capitala iniţială a Ellezelinului era situată pe coasta de nord a Sinkangului şi era străbătută de râul Camoa. Privi spre oraş în timp ce Artful Dodger aluneca în jos spre portul spaţial principal. Oraşul fusese conceput ca o pânză de păianjen, cu Parlamentul planetar în centru. Clădirea era încă acolo, o structură grandioasă de turnuri şi contraforturi făcute dintr-un amestec atractiv de materiale vechi şi moderne. Dar guvernul planetei era acum concentrat în Makkathran2. Funcţionarii de rang înalt şi departamentele lor se mutaseră odată cu el, ceea ce determinase o migraţie a comerţului şi a industriei. Numai sectorul transporturilor mai era puternic în Riasi. Găurile de vierme care legau planetele din Zona Pieţei Libere Ellezelin erau toate aici, încorporate în portul spaţial, ceea ce făcea din el cel mai important centru comercial din acest sector.
Artful Dodger ateriză pe o rampă prea puţin diferită de cea de pe care plecase cu abia trei ore în urmă. Curierul plăti taxa de parcare pentru o lună în avans, folosind o monedă de credit nedetectabilă, şi refuză conexiunea ombilicală. U-amprenta îi chemă la rampă o capsulă-taxi. În timp ce aştepta, Facţiunea Conservatoare îl apelă.
– Marius a fost văzut în Ellezelin.
Curierul tresări pentru a doua oară în acea zi.
– Cred că era inevitabil. Ştiţi de ce e aici?
– Pentru a-l sprijini pe Clericul Conservator. Dar nu am aflat care este natura exactă a acestui sprijin.
– Înţeleg. Este aici, în portul spaţial? întrebă el fără tragere de inimă.
Nu era un agent de linia întâi, dar, în cazul în care s-ar fi trezit vreodată într-o situaţie agresivă, biononicele lui aveau funcţii de teren foarte avansate. Ar trebui să facă faţă la orice ar putea produce Marius. Deşi orice agresiune ar fi fost cât se poate de neobişnuită. Agenţii facţiunilor pur şi simplu nu îşi rezolvau disputele în mod fizic. Nu se proceda aşa.
– Nu credem. L-a vizitat pe Clericul Conservator la o oră după alegeri. După aceea a dispărut. Îţi comunicăm pur şi simplu, astfel încât să poţi fi atent. N-ar fi bine ca Acceleratorii să ne cunoască afacerile mai bine decât vor să le ştim noi pe ale lor. Trebuie să pleci cât mai repede posibil.
– Am înţeles.
Capsula-taxi îl conduse la masivul terminal de pasageri al portului