ochiul, nu fără un oarecare sentiment de culpabilitate. El şi calcula-torul păreau că devin unul, că se mişcă în acelaşi timp, de parcă erau uniţi afectiv. După ce atingea câteva taste, se uitţ, la monitor, cu gura puţin strâmbă de nemulţumire aparentă sau îi acorda un zâmbet uşor. Uneori părea dus pe gânduri” când atingea tastă după tastă, iar alteori îi mergeau degetele asemenea unui pianist profesionist care cântă un studiu da Liszt. Când se angaja într-un fel de conversaţie tăcută ctf computerul lui, părea că priveşte dincolo de ecranul moniţ torului, într-o lume cu care era în relaţii foarte apropiate, eft. Totul speciale. În clipele acelea simţeam că pentru el realitatea nu sălăşluieşte în lumea noastră pământeană, ci într-un labirint subteran. Poate că în lumea aceea Scorţişoară avea o voc$ clară şi era capabil să vorbească, să râdă, să plângă, astfel încât să-l audă cei de acolo.

  — N-aş putea să accesez eu calculatorul dumneavoastră dft la cel de aici? L-am întrebat pe Ushikawa. Atunci n-aţi mai avea nevoie de parolă.

  — Nu, aşa nu se poate. În cazul acesta, mesajele dumnets voastră ar ajunge la noi, dar ale noastre n-ar ajunge Ift dumneavoastră. Problema este parola de acces. Fără parcţtai aceea nu putem face nimic. Uşa nu i se mai deschide lupului oricât ar încerca el să-şi schimbe vocea. N-are decât să bată. Uşă şi să spună: „Sunt eu, iepurele, prietenul tău”. Dacă; ştie cuvintele potrivite, nu i se deschide. Este vorba de o i de fier ce nu poate fi trecută cu vederea.

  Ushikawa şi-a aprins ţigara cu chibritul, îi vedeam pa dinţii îngălbeniţi şi gura neîngrijită.

  — Parola este formată din trei caractere: fie trei litere* trei cifre, fie o combinaţie între acestea. Ai la dispoziţie secunde să o introduci, dar dacă greşeşti, accesul nu mai permis şi, în plus, porneşte alarma. Nu începe să sune sirenă, dar lupul îşi lasă urmele şi se ştie că a trecut; Deştept gândit, nu? Combinaţia de douăzeci şi şase de ale alfabetului şi zece cifre este practic infinită, aşa că, dacă nu ştii parola, nu e nimic de făcut.

  Mă gândeam la vorbele lui fără să spun nimic.

  _V-a venit vreo idee mai bună, domnule Okada?

  În după-amiaza zilei următoare, după ce-a plecat Scorţişoară să-şi conducă „clienta” cu Mercedesul lui, am intrat în birou, m-âm aşezat în faţa calculatorului şi l-am deschis. Pe fundalul albastru deschis al monitorului a apărut următorul mesaj:

  Pentru accesarea calculatorului este necesară introducerea unei parole.

  Introduceţi parola corectă în zece secunde.

  Am introdus cele trei litere la care mă gândisem: zoo

  Calculatorul a dat un semnal, anunţând mesajul incorect:

  Parolă incorectă.

  Introduceţi parola în zece secunde.

  Au început să se scurgă cele zece secunde pe monitor. Am decis să introduc majuscule:

  ZOO

  Accesul mi-a fost respins din nou.

  Parolă incorectă.

  Introduceţi parola corectă în zece secunde.

  Dacă se introduce din nou o parolă greşită, accesul va fi refuzat automat.

  „ Iar au început să se scurgă cele zece secunde pe monitor. Inii încercam şansa pentru ultima oară. Am decis ca doar prima „teră să fie scrisă cu majusculă.

  Zoo

  Am auzit un sunet plăcut în difuzor.

  Parola corectă.

  Alegeţi din meniu unul dintre următoarele programe.

  Am tras aer mult în piept şi i-am dat drumul încet. Mi-am re§lat respiraţia şi am început să parcurg lista cea lungă de P^grame până când am ajuns la „comunicaţii”, în clipa în care am selectat, mi-a apărut pe ecran, fără nici un avertisment Son°r, un alt meniu.

  Alegeţi din meniu programul de comunicaţii dorit.

  Am ales chat mode.

  Este nevoie de parolă pentru programul chat mode.

  Haruki Mu

  Introduceţi parola corectă în zece secunde.

  Probabil că aici se afla o piedică de acces din afară, importantă pentru Scorţişoară şi de aceea şi-a luat măsurile de siguranţă. Dacă bariera era importantă, proba] ji| că şi parola era pe măsură. Am introdus:

  SUB

  Parolă incorectă.

  Introduceţi parola corectă în zece secunde.

  A început numărătoarea inversă: 10, 9, 8…

  Am procedat ca adineauri – majusculă prima, apoi litere mi<L

  Sub

  Monitorul m-a înştiinţat imediat:

  Tastaţi numărul de telefon. *8

  Mi-am încrucişat braţele şi m-am lăsat absorbit de acest nou mesaj. Nu era deloc rău. Reuşisem să deschid două dintre uşile labirintului lui Scorţişoară. Excelent! Deci, „grădină zoologică” (Zoo) şi „submarin” (Sub) funcţionează perfect. Am apăsat pe Exit şi m-am întors la meniul principal, apoi am ales Shut down. În momentul acela, au apărut pe ecran următoarele;

  Dacă nu există alte instrucţiuni, prezentul proces de op”-rare se înregistrează automat în fişierul de operaţiuni.

  Dacă nu doriţi să fie înregistrat, alegeţi „non file”.

  Am dat un clic pe „non file”, conform instrucţiunilor W Ushikawa.

  Prezentul proces de operare nu se înregistrează în fişierul de operaţiuni., -

  Monitorul s-a închis pe loc. Mi-am şters fruntea transpirai” cu mâna. Am pus cu foarte mare atenţie tastatura şi mouse-ul la locul lor (nici măcar doi centimetri mai încoace sau mai încolo) şi m-am ridicat din faţa monitorului rece.

  Povestea vieţii lui Nucşoară

  Au trecut câteva luni până a terminat Nucşoară Akasaka de povestit viaţa ei. A fost o poveste lungă, foarte lungă, cu multe digresiuni, iar ceea ce vă prezint aici este un rezumat scurt al acesteia. Nu pot pretinde cu mâna pe inimă că el conţine esenţa poveştii, dar cel puţin cuprinde în linii mari evenimentele importante care au avut loc în momente cruciale.

  Nucşoară şi mama ei au reuşit să fugă din Manciuria în Japonia, singura lor avere fiind bijuteriile pe care le purtau în momentul acela. Din portul Sasebo s-au îndreptat spre Yokohama, unde au locuit cu familia mamei ei, care desfăşura de multă vreme o afacere de import-export îndreptată în special spre Taiwan. Afacerea a fost prosperă înainte de război, dar s-a dus de