Se plimba încoace și-ncolo, îmbrăcată în pantaloni scurți mătăsoși care îi veneau până la genunchi și un fel de top cu bretele subțiri și diafane pe umeri.

– Am fost îngrijorate, a zis Trisha din secțiunea de bucătărie, unde tocmai se aplecase să miroasă niște feluri de mâncare produse de unitatea culinară.

Partea din spate a bikinilor albi i se întinsese bine pe fese, iar tricoul bleumarin pe care îl purta deasupra lor era la fel de mulat. Pe Troblum îl încânta întotdeauna cât de puternică arăta în haine strâmte.

– Nu e ușor, a răspuns el, prăbușindu-se pe un scaun.

Un servibot aduse primul rând de farfurii.

– Ai terminat? a întrebat Trisha. Se duse alături de bot să se așeze pe podea, lângă scaunul lui. Mângâie obrazul lui Troblum. Un tatuaj de pe fața ei strălucea slab, creând o umbră ademenitoare. O percepție-fantomă tremură plăcut prin nervii lui în timp ce personalitatea I-sentientă se împletea cu îmbunătățirile sale senzoriale.

– Nu încă, a recunoscut el. Mai sunt încă o sută de componente de integrat. Dar sunt periferice. Boții se pot descurca acum, că sunt catalogate. Am asamblat modulele principale. Verificarea inițială a funcționalității sistemului a fost pozitivă.

– Bravo, bună treabă, toarse Catriona.

Troblum începu cu grămada de fulgi de somon marinat în sos de soia îndulcit și vin de orez, pe un pat de orez brun galie. Berea olandeză Premium i-a spălat bine pe gât în jos. Acum, când se relaxa în scaun, se simțea extrem de obosit. Petrecuse zile întregi asamblând ultrapropulsorul, iar biononicele îl ținuseră treaz oră de oră. Acum, avea neapărată nevoie să doarmă. Catriona îngenunche lângă Trisha.

– Ar trebui să dormi, dar mai întâi trebuie să aduci gravitația înapoi la normal.

– Într-un minut, o asigură el.

Catriona o cuprinse cu brațul pe Trisha, strecurându-și mâna în sus pe sub tricoul strâmt. Nasul ei adulmeca gâtul lui Troblum, aproape gâdilându-l.

– De ce nu ne privești? murmură ea. Asta te va ajuta să te relaxezi.

– Nu am nevoie de ajutor, a spus el când servibotul îi aduse o lasagna mare garnisită cu găluște în unt cu usturoi. Dar voi două continuați.

Trisha zâmbi și se întoarse să o sărute pe Catriona. Fetele se înfierbântau în timp ce Troblum clefăia mai departe mulțumit. Le privea, dar își închisese orice recepție senzorială din partea personalităților I-sentiente, până când avea să termine de savurat mâncarea. Cele două erau un amestec bun – altceva ce știa din experiență. Regretă încă o dată pierderea lui Howard Liang. Fără personalitatea I-sentientă masculină care să se îngemăneze cu senzorialitatea sa, va trebui să găsească o cale prin care să aprecieze pe deplin felul în care cele două fete făceau dragoste. Îngemănarea cu un corp de femeie îl stânjenea într-un fel. Nu se descurca prea bine. Deși programul de monitorizare a acceptării sociale îl tot informa că ar trebui să facă un efort să fie mai deschis și să încerce lucruri noi. Era un lucru pe care ar trebui să-l rezolve înainte de zborul către clusterul Drasix.

Se afla la jumătatea porției de lasagna, când i-a cerut unității de comandă să stabilească o legătură TD cu unisfera, folosind un nod one-time ultrasecurizat. Chiar dacă Acceleratorii localizaseră amplasamentele de monitorizare ale u-amprentei lui, nu exista niciun mod în care aceștia ar putea urmări locația sa fizică, în ciuda link-ului.

– Ai găsit-o pe Paula Myo? a întrebat el u-amprenta.

– Nu. Prezența ei nu este raportată în niciuna din cronicile de știri acreditate din unisferă, nici în revistele de scandal. Direcția Intersolară pentru Infracțiuni Deosebit de Grave o listează în prezent ca indisponibilă.

– Rahat.

Ei bine, am încercat. Așa a fost corect să fac. Totuși, să lase Confederația cu Pisica în libertate nu părea deloc corect.

Își aruncă patru găluște în gură, sugând aerul în timp ce untul cu usturoi fierbinte îi alerga pe limbă. Aș putea doar să dau drumul la tot ce știu despre Acceleratori și despre ceea ce au făcut. Paula ar prelua asta. Dar nici chiar eu nu știu ce trebuie să izoleze și să păzească roiul.

Îl îngrijora încă modul în care era compromisă unisfera. Deși era convins că nu se mai afla la îndemâna nimănui acum.

Da, să dau drumul la tot este, probabil, un lucru bun. Dar pur și simplu ura să atragă atât de mult atenția asupra sa. Deși, dacă pleca acum cu adevărat, nu mai conta.

Trisha scoase un icnet speriat. Troblum se uită în jos în timp ce Catriona chicotea. Catriona putea fi impresionant de perversă, uneori, și îi scosese deja Trishei micul tricou albastru. Dar nu asta o uimise pe Trisha de această dată. Stătea încruntată în timp ce tatuajele verzi de pe față au început să strălucească mai luminos decât oricând. Apoi, tiparul efervescent a început să îi alunece în jos pe gât și să-i curgă pe piept și pe brațe. Le aduse sus în fața ei în timp ce Catriona se retrăgea rapid.

– Ce se întâmplă? a întrebat Troblum unitatea de comandă.

– Link de comunicare contaminat, a răspuns aceasta, scoțându-l brusc pe Troblum din starea letargică de oboseală.

– Poți să-l contracarezi?

– Pot închide link-ul. Sursa se află în unisferă și nu am capacitatea de a-i face față.

– Este o încercare de a te contamina?

– Nu.

– Dacă detectezi orice încercare de acest fel, întrerupe legătura imediat.

Trisha era acum o siluetă umană tridimensională de cârlionți verzi șerpuitori. Trăsăturile îi dispăreau, iar forma i se micșora rapid. Alte culori au apărut, liniile noi portocalii și turcoaz împletindu-se prin hățișul de verde până când pur și simplu nu a mai fost niciun verde. Atârnând în aer chiar deasupra lui Troblum, care era speriat rău acum, undele sinusoidale portocalii și turcoaz se grăbeau înapoi spre punctul de dispariție. Acest lucru declanșă o amintire profundă, nu într-o lacună depozitară, ci o amintire perfect naturală.