– Te cunosc, a spus el.

– Felicitări, a declarat tiparul de eternitate. Chiar știi istorie.

– Inteligența sentientă. Ne-ai abandonat cu mult timp în urmă.

– Nu am plecat, am fost declarată persona non grata de către ANA.

– Oh. Toată lumea a crezut ca ai devenit postfizic. Lui Troblum abia îi venea să creadă că vorbea cu IS. Se dezvoltase din matricele imense pe care le folosiseră primele găuri de vierme comerciale CST. Programele lor fuseseră atât de complexe, cu atât de mulți algoritmi genetici, încât deveniseră conștiente de sine. Nigel Sheldon și Ozzie, care dețineau matricele, fuseseră de acord să furnizeze noului lot evoluat de inteligențe sentiente o supermatrice independentă în care să funcționeze. Înțelegerea era ca IS să scrie apoi un software stabil, care urma să opereze generatoarele de găuri de vierme, fără nicio evoluție ulterioară. Tranzacția includea, de asemenea, o planetă independentă unde să fie amplasată supermatricea.

O mulțime de oameni din Confederație puneau la îndoială faptul că IS putea fi considerată o formă de viață adevărată, o dispută veche, care nu fusese niciodată soluționată. Dar IS și Confederația s-au înțeles și au colaborat fără nicio problemă până când ANA a intrat în joc. ANA a afirmat ca IS nu se califica drept entitate vie autentică și că se amesteca în treburile politice ale Confederației, o suspiciune căreia i s-a dat o mulțime de credit atunci când ANA a dezvăluit diferiți agenți IS sub acoperire prezenți în poziții strategice. Contactele au fost abandonate sau tăiate, în funcție de ce relatare și ce teorie a conspirației accesai.

– Nu, a spus IS. Sunt încă absolut fizică. Sistemele în cadrul cărora operez ar trebui să fie transformate pentru mine ca să evoluez în continuare.

– Poți să faci asta?

– Da. Ești familiarizat cu întrebarea dacă există un anotimp pentru toate?

– Ăă, nu chiar. Dar o înțeleg.

– Pentru moment, mă mulțumesc cu existența mea actuală. Cu toate acestea, ca și alte câteva specii, sunt preocupată de Pelerinajul în Gol pe care îl propuneți. Amenințarea este suficientă pentru a afecta statu-quo-ul dintre mine și ANA.

– Nu-i Pelerinajul meu.

– Lucrezi pentru Facțiunea care l-a pus la cale.

Și cum dracu’ știi tu asta?

– Cât de înlăturată ești din treburile noastre?

– Nu atât de mult cât ar dori ANA, nici pe departe atât de aproape cât ar dori să creadă teoreticienii conspirației. Ca întotdeauna, observ și interpretez. Aceasta este funcția mea.

– Atunci, ești încă în unisferă?

– Am o anumită capacitate de monitorizare rămasă. La urma urmei, am precedat ANA timp de câteva secole. Nu sunt ușor de epurat din sistemele existente.

– Și ce vrei de la mine?

– Există foarte multă atenție concentrată asupra ta. Vrei să iei legătura cu Paula Myo. U-amprenta ta a încercat să o localizeze. De ce?

Troblum nu avea de gând să răspundă la asta. Nici măcar nu avea dovada că vorbea cu IS. Ar fi fost destul de ușor pentru Acceleratori să-l atragă într-o asemenea capcană, iar ei îi cunoșteau interesul pentru Războiul Starflyer.

– Am informații pentru ea.

– Relevante pentru situația actuală?

– Da.

– Vor preveni Pelerinajul?

– Vor slăbi Facțiunea Acceleratorilor. Nu știu cât de mult vor afecta Pelerinajul.

– Foarte bine, voi stabili o legătură sigură pentru tine.

– Nu! Vreau să o văd în persoană.

– De ce?

– Nu am încredere în tine.

– Cât de foarte neoriginal.

– Așa este.

– E în drum spre un sistem stelar neînregistrat.

– De ce, ce este acolo?

– Dacă lucrezi încă pentru Acceleratori, informația asta îi va ajuta.

– Nu lucrez. Și tu ești cea care m-a contactat.

– Corect.

– N-am de gând să mă duc într-un sistem neînregistrat. Nu știu ce e acolo.

– Foarte bine. Ce spui despre Oscar Monroe?

– Ce-i cu el?

– Ai încercat să-l contactezi pe Orakum.

– Da, am încredere în Oscar.

– O alegere inteligentă. Este pe Viotia, în orașul Colwyn.

– Bine. Mulțumesc.

– Acum, dacă știi, te duci să îl cauți?

– Mă voi gândi la asta.

La vârsta de trei sute treizeci și cinci de ani, lui Digby încă i se părea că străbunica tot mai credea că nu era suficient de experimentat pentru a-și face treaba. Și bănuia că întotdeauna va fi așa. Cu toate acestea, de îndată ce a primit sarcina de urmărire a promis că va fi un exemplu de profesionalism. Nava lui stelară, Columbia505, îi era de mare ajutor. Era un ultrapropulsor nou-nouț proiectat și construit de ANA în stația de replicare securizată de pe Io. Sistemele sale erau cele mai sofisticate din Confederație. Nu fusese nicio problemă să urmărească nava cu hiperpropulsie camuflată a lui Chatfield, atunci când părăsise Ganthia.

Digby l-a urmat pe Chatfield către un sistem stelar nelocuit situat exact la limita liberă care definea Marea Confederație Intersolară. O stea mică a cărui spectru ușor variabil aluneca între portocaliu și galben în cicluri de două sute de ani. Aceasta fusese examinată de divizia de explorare a CST cu nouă sute de ani în urmă. O vizită scurtă, ce stabilise curând că nu existau planete H-congruente. Potrivit unității de comandă a Columbiei505 nu existaseră alte misiuni ulterioare.

Nava lui Chatfield atinsese punctul troian al celei mai mari gigante gazoase. Singurul obiect observabil era o lună de gheață mică ce fusese prinsă în zona gravitațională moartă cu peste un miliard de ani în urmă. Cu un diametru de doar peste două mii de kilometri, suprafața cenușie sclipea ușor în lumina slabă a soarelui roșiatic. Primul lucru pe care l-a constatat Digby în timp ce-l urmărea pe Chatfield a fost rețeaua elaborată de senzori care scanau spațiul și hiperspațiul până la o sută de milioane de kilometri de luna de gheață. Sistemele sale de camuflaj i-au permis să intre până la douăzeci de mii de kilometri în interiorul zonei înainte de a-și opri apropierea. Senzorii de la bord tocmai reușiseră să detecteze pe orbita lunii unsprezece