două treimi din munca de creaţie. Ideile lui curajoase şi originale au apucat-o pe pante cea bună şi avea chiar mai multe decât ne puteam permite § punem în aplicare. Mie îmi revenea rolul să le extind şi să kt; dau formă. Oricât de mare a devenit firma noastră, n-a|ft angajat niciodată designeri. Normal, am angajat personal avuţi*, liar, dar de creaţie ne ocupam doar noi doi. Pe noi ne interesat să creăm vestimentaţia dorită, fără să ne gândim la patul* socială care o va purta. N-am făcut în viaţa noastră studiu dl; piaţă, calcule şi strategii. Dacă ne decideam asupra unui lucra* îl schiţam cum voiam noi, foloseam cele mai bune materiale pe care le puteam găsi şi îi dedicam tot timpul necesar. Ceea 68 alte case de modă făceau în două etape, noi făceam în patra* dacă alţii foloseau trei metri de material, noi foloseam patnfc Verificam personal fiecare articol de îmbrăcăminte înainte „8? Acesta să părăsească atelierul nostru. Ceea ce nu se vindaţp aruncam, dar niciodată nu reduceam preţul. Recunosc că preţurile noastre erau cam piperate, iar cei din branşă ne considerat puţin cam nebuni, dar moda lansată de noi a fost cotată tf simbol al epocii. Eram puşi alături de desenele lui Peter concertul de la Woodstock, top-modelul Twiggy, filmul Rider şi alţii de aceeaşi talie. Tare ne mai plăcea să modele! Puteam să ne gândim la cele mai nebunatice luc clienţii erau cu noi. Aveam sentimentul că ne-au crescut i şi puteam zbura oriunde voiam.”

  Deşi afacerile lor se bucurau de tot mai mult succes, re dintre Nucşoară şi soţul ei a început să se răcească. Lucra la cot, dar ea simţea uneori că inima lui era departe. Oc păreau să-şi fi pierdut sclipirea pe care o cunoscuseră i îşi stăpânea accesele de furie şi nu mai dădea cu luc pământ, în schimb, ea îl vedea deseori privind în gol, gânduri. Abia dacă schimbau câteva cuvinte în afara or la muncă, iar nopţile în care el nu mai ajungea acasă ei

  0! Ai dese. Nucşoară ştia că apăruseră în viaţa lui mai multe femei, dar nu suferea. Considera că era inevitabil să se întâmple aşa ceva deoarece relaţiile fizice dintre ei se întrerupseseră de nâult (în special pentru că lui Nucşoară îi dispăruse apetitul pentru sex).

  Soţul ei a fost omorât la sfârşitul anului 1975, când Nucşoară avea patruzeci de ani, iar Scorţişoară unsprezece. Trupul neînsufleţit a fost găsit ciopârţit într-o cameră de hotel din Akasaka, a doua zi dimineaţa pe la ora unsprezece, de către menajera care a intrat cu cheia de rezervă. Locul măcelului fusese baia şi aceasta era plină de sânge. Inima, stomacul, ficatul, rinichii şi pancreasul lipseau. Probabil le luase ucigaşul, le băgase într-o pungă din plastic şi fugise cu ele. Capul i-a fost separat de trup şi pus pe capacul toaletei, cu faţa-n sus, după ce fusese ciopârţit îngrozitor. Probabil că ucigaşul îi zdrobise mai întâi capul şi apoi s-a ocupat de organele furate.

  Criminalul avusese cu siguranţă instrumente foarte ascuţite şi fusese extraordinar de îndemânatic pentru a putea scoate organele. Câteva dintre coaste fuseseră şi ele tăiate cu fierăstrăul -altă operaţie sângeroasă care a necesitat timp. Rămânea de găsit motivul pentru care ucigaşul comisese toate acele orori.

  Recepţionerul şi-a amintit că soţul lui Nucşoară venise cu o seară înainte, pe la ora zece, împreună cu o femeie şi i s-a dat o cameră la etajul unsprezece. Femeia era drăguţă, în jur de treizeci de ani, nu prea înaltă şi purta un palton roşu. Nu avea în mână decât un portmoneu. Au făcut sex. Sperma şi părul pubian recoltate de pe cearşaf îi aparţineau, în încăpere erau prea multe amprente ca investigaţia să pornească de la ele. Servieta lui mică, din piele, conţinea doar un schimb de tenjerie intimă, câteva articole de toaletă, o mapă cu nişte documente de serviciu şi o revistă, în portofel s-au găsit cam 0 sută de mii de yeni, cărţi de credit, dar lipsea un carneţel pe care-l purta întotdeauna la el. În încăpere nu se zăreau urmele Unei confruntări fizice.

  Poliţia a făcut cercetări serioase în rândul asociaţilor lui, ar n-a descoperit nici o femeie care să se potrivească descrierii acute de recepţioner. Puţinele femei care se aflaseră în antu-aJ'-il lui nu aveau nici un motiv de ură sau de gelozie şi invocate erau foarte solide. S-au găsit multe persoane modei care nu-l putuseră suferi (nu era o lume prea „ ^

  Haruki Muraka caldă şi blândă), dar nu până într-acolo încât să-l omoare şi plece cu şase organe. ^

  În presă s-a scris mult despre uciderea renumitului creatois de modă, dându-se evenimentului o tentă de scandalos, dfflf sub presiunea conducerii hotelului care nu se dorea implicaţi? Prea mult, poliţia a avut grijă să nu se afle despre sustragerea organelor. Nu s-a publicat decât faptul că a fost înjunghiat într-una din camerele hotelului. La un moment dat s-a zvonit că s-ar fi întâmplat şi ceva „anormal”, dar s-a muşamalizat totul foarte repede. S-au făcut investigaţii incredibile, care au* durat extrem de mult, dar ucigaşul n-a fost niciodată desco-perit şi nici nu s-a aflat motivul omorului.

  „Probabil că şi azi mai e sigilată camera aceea”, spuse Nucşoară.

  În primăvara care a urmat uciderii soţului ei, Nucşoară şi-fr vândut firma unei renumite case de modă – birourile, magazinele^ marca, absolut totul. Când i-a adus contractul de vânzare-cum-părare avocatul care se ocupa de negocieri, Nucşoară a semnat şi a pus ştampila fără să scoată un cuvânt şi fără să se uite1 măcar la preţul de vânzare.

  În clipa în care a scăpat de firmă, Nucşoară a constatat c4” îi dispăruse pasiunea pentru moda care îi fusese atâta amar de vreme un scop în viaţă. Mai accepta din când în câocl3 colaborări şi-şi făcea treaba cu mult profesionalism, dar fărăâ' nici o bucurie, de parcă i s-ar fi smuls tot ce avea în suflet! * Trăia cu sentimentul că înghite o mâncare fără gust. Cei care?'-ştiau cât