fusese de energică şi plină de zel o vedeau acum c8' pe o amintire legendară. Cu toate că primea multe comenzi, l* refuza – cu foarte puţine excepţii. La sfatul consultantului *P şi-a investit banii în acţiuni şi proprietăţi. Datorită afaceriWţ.' prospere, a ajuns să adune o avere uriaşă.

  La scurt timp după ce şi-a vândut firma, mama ei a de inimă. Uda trotuarul din faţa casei într-o după-amia înăbuşitoare de august, când a spus „mi-e rău”. S-a întins^ pat, a scos un horcăit şi gata a fost. Nucşoară şi Scorţişo” au rămas singuri pe lume. Nucşoară s-a închis în casă an de zile. Stătea pe canapea şi privea grădina, de parcă i vrut să recupereze pacea şi liniştea care-i lipsiseră în toţi i ani de viaţă. Nu prea mânca, dar dormea cam zece ore Scorţişoară, care ar fi trebuit să intre la gimnaziu, se ocuj gospodărie în locul mamei lui, cânta sonate de Mozart şi Haydn în momentele libere şi învăţa limbi străine.

  După ce s-a scurs un an liniştit şi lipsit complet de eveni-niente, Nucşoară a descoperit întâmplător că avea nişte puteri speciale, o forţă ciudată de care nu fusese conştientă până atunci, îşi imagina că această forţă crescuse în interiorul ei pentru a lua locul pasiunii pentru modă ce se evaporase complet. Acea forţă a stat la baza noii ei meserii, fără să-şi fi dorit anume lucrul acesta.

  Prima beneficiară a ciudatei ei forţe a fost soţia proprietarului unui magazin universal, o femeie energică şi sclipitoare, care fusese cântăreaţă de operă în tinereţe. Ea intuise talentul pe care-l avea Nucşoară cu mult înainte de a deveni creatoare de modă şi i-a urmărit evoluţia cu atenţie. Fără sprijinul acestei femei, firma lui Nucşoară ar fi murit încă din faşă. Datorită relaţiei speciale dintre ele, Nucşoară a acceptat să se ocupe de vestimentaţia femeii şi fiicei sale la nunta acesteia din urmă, o sarcină care nu o solicita prea mult.

  Nucşoară şi femeia stăteau de vorbă în timp ce fiica acesteia îşi proba rochia de mireasă. Deodată, femeia îşi duse mâinile la cap şi căzu în genunchi. Speriată, Nucşoară a prins-o din zbor şi a început să-i frece tâmpla dreaptă. A făcut-o ca gest reflex, fără să se gândească, dar de îndată ce palma ei a început să se mişte, a simţit ceva. Îl simţea ca pe un obiect aflat într-un săculeţ de pânză, un ceva pe care-l puteai atinge.

  Nucşoară a închis ochii surprinsă şi a încercat să-şi mute gândurile. Şi-a amintit de o zi petrecută la grădina zoologică din Hsin Chin, o zi de sărbătoare când aceasta era închisă, ei Permiţându-i-se să se plimbe pe-acolo nestingherită, pentru că era fiica medicului veterinar. Fusese cea mai fericită perioadă din viaţa ei, deoarece acolo s-a simţit tot timpul iubită şi Protejată. A fost prima imagine care i-a apărut în minte. Grădina zoologică fără vizitatori. S-a gândit la mirosul de-acolo, la lumina strălucitoare, la fiecare nor ce plutea pe cer. Se plimba Singură de la o cuşcă la alta. Era toamnă, cerul senin, stoluri întregi de păsări manciuriene zburau printre copaci. Aceea fusese lumea ei dintâi, o lume care se pierduse cu totul din multe puncte de vedere. Nucşoară nu şi-a dat seama cât timp a trecut astfel, dar la un moment dat, femeia s-a ridicat de jos ^ s-a scuzat. Părea încă derutată, dar a spus că i-a trecut

  Haruki Mu durerea de cap. După câteva zile, Nucşoară a fost răsplăfc pentru munca pe care o făcuse cu mult mai mulţi bani de se aşteptase.

  La vreo lună după eveniment, respectiva doamnă a sunată pe Nucşoară şi a invitat-o să ia masa în oraş. După ce-a$ terminat de mâncat, a poftit-o la ea acasă. „Aş vrea să verifife ceva. Sunteţi drăguţă să vă mai puneţi o dată mâna pe capul meu, ca atunci când mi s-a făcut rău?” Neavând nici un motiv să refuze, Nucşoară s-a aşezat alături şi i-a pus mâna pe tâmplă. A simţit acelaşi ceva ca şi data trecută. Şi-a concentrat mai mult atenţia ca să-i determine forma, dar acesta a început să se modifice. Era viu Pe Nucşoară a cuprins-o un val ţie spaimă. A închis ochii şi s-a gândit la grădina zoologică da Hsin Chin. Îi era foarte uşor să-şi aducă acea imagine în faţl ochilor. Nu trebuia decât să îşi amintească poveştile pe cartfî le spusese lui Scorţişoară şi scenele descrise. Subconştient^ i-a părăsit trupul, a hoinărit o vreme în spaţiul dintre amintiri şi poveste, apoi a revenit la loc. Femeia a luat-o de mână şi il mulţumit. Nucşoară n-a întrebat-o ce s-a întâmplat, dar mit femeia nu i-a oferit nici o explicaţie. La fel ca data trecutţ, Nucşoară simţea o oboseală uşoară şi fruntea îi asudase puţin, La plecare, femeia i-a mulţumit pentru timpul acordat şi L încercat să-i înmâneze un plic cu bani, însă Nucşoară l-a refto” politicos dar ferm, explicându-i că nu era meseria ei şi orictnft primise prea mulţi bani data trecută. Femeia nu a mai insistat

  Câteva săptămâni mai târziu, respectiva a prezentat-o'jfc Nucşoară unei doamne de vreo patruzeci şi cinci de ani, fflitŞ de statură şi cu ochii afundaţi în orbite, îmbrăcămintea JP care o purta era de calitate excepţională, dar în afara vraf* ghetei, nu avea nici un fel de accesorii. Se vedea din aer că nu era o persoană oarecare. Soţia proprietarului magazinti universal i-a spus lui Nucşoară: „Ar vrea să-i faceţi c mi-aţi făcut şi mie. Vă rog din suflet să nu refuzaţi, sfârşit să acceptaţi onorariul fără nici o obiecţie, întâi: acestea se vor dovedi în viitor foarte importante pentru at două”.

  Nucşoară a intrat cu femeia într-o altă cameră şi i-palma pe tâmplă. Aceasta avea un ceva diferit, mai decât al soţiei proprietarului magazinului universal şi se i mai repede. Nucşoară a închis ochii, şi-a ţinut respiraţii încercat să mai domolească mişcarea aceea. S-a cont

  Cronica păsării-arc mai puternic şi a pornit pe urma amintirilor dragi cu şi mai mult sârg, reuşind