, Asta mi-a devenit meseria în foarte scurt timp”, a spus Nucşoară. Şi-a dat seama că era deja prinsă într-un flux uriaş. A început să o ajute şi Scorţişoară când a mai crescut.

  Misterul casei spânzuraţilor – 2

  Renumitul cartier Setagaya – Cine frecventează casa spânzuraţilor?

  Umbra unui politician care se ascunde. Deghizare uluitor de ingenioasă.

  Ce fel de secrete sunt tăinuite acolo?

  Extras din săptămânalul – 21 decembrie

  După cum am publicat într-un articol al revistei noastre din 7 decembrie, există în liniştitul cartier Setagaya o casă cunoscută de cei din zonă drept „casa spânzuraţilor”. Toţi cei care au locuit acolo au avut parte de ghinioane şi au sfârşit prin a se sinucide, în marea majoritate a cazurilor prin spânzurare.

  [Se face rezumatul articolului anterior.]

  Investigaţiile ne-au condus la un singur fapt concret: ne lovim de un zid dur, indiferent de ruta pe care o apucăm pentru a dezvălui identitatea noului proprietar al „casei spânzuraţilor”. Am reuşit să găsim firma de construcţii care a construit casa, dar toate încercările noastre de a obţine informaţii de la ei s-au soldat cu eşec. Firma intermediară care a cumpărat terenul este din punct de vedere legal complet acoperită, astfel (â nici această pistă nu ne oferă vreo portiţă. Deoarece totul * fost pus la cale cu multă grijă„ până în cele mai mici detalii, nfl ne rămâne decât să presupunea că există un motiv foarte serios pentru care s-au luat asemene” măsuri.

  Un alt aspect care stârnit curiozitatea a fost pe care l-a jucat firma de cos bilitate care a ajutat la rea firmei intermediare i Conform investigaţiilor no aceasta a luat fiinţă cu cit în urmă, ca antreprenor al: de contabilitate, funcţio cumva din umbră. „Fir contabilitate” avea câţiva nea „antreprenori”, fiecare i cinat cu partea lui de afac la nevoie abandonat ca o

  $e şopârlă în caz că se iveau probleme. „Firma de contabilitate” n-a fost niciodată supusă cercetărilor Corpului de Control, dar conform afirmaţiilor unui reporter politic al unui ziar important, „numele ei a apărut în diverse scandaluri politice, aşa că respectivul organ de control este cu siguranţă cu

  Păstrarea totală a secretului

  Echipa noastră de investigaţii a analizat intrările şi ieşirile Mercedesului din „casa spânzuraţilor”, în decurs de zece zile, maşina a intrat de aproximativ douăzeci de ori, deci două vizite pe zi. Vizitele de dimineaţă au respectat un orar strict. Maşina apărea la ora nouă şi pleca la zece şi jumătate. Şoferul a fost întotdeauna punctual, întârziind rareori, dar niciodată mai mult de cinci minute.

  Spre deosebire de vizitele regulate din cursul dimineţii, celelalte erau imprevizibile, „m'oritatea între unu şi trei duPă-amiază, dar pentru o Perioadă mai lungă sau mai curţă. Varia şi timpul în care (r) aŞina staţiona în curte – între uazeci de minute şi o oră. A In urma observaţiilor făcute, m tras următoarele concluzii: izitele regulate din cursul „ „nrineţii înseamnă „prezen-tarea cuiva la datorie”. Nu s'a Putut stabili identitatea nLajatului din pricina gea-fumurii ale maşinii.

  Ochii pe ei”. Nu e greu de stabilit o legătură între noul locatar şi o puternică personalitate politică. Zidurile înalte, echipamentul de securitate electronic de ultimă oră, Mercedesul negru cumpărat în leasing, înfiinţarea ingenioasă a firmei intermediare… Toate ne conduc spre o asemenea presupunere.

  2. Vizitele neregulate din cursul după-amiezii sunt probabil fixate în funcţie de programul oaspeţilor. Nu este clar dacă aceşti „oaspeţi” vin singuri sau însoţiţi.

  3. Nu există nici un fel de activitate în casă peste noapte. Este de asemenea neclar dacă locuieşte cineva sau nu acolo. De afară, este imposibil de văzut dacă se aprind luminile.

  Încă un aspect important: singurul care pătrunde pe teritoriul respectivei proprietăţi este Mercedesul negru – nici o altă maşină, nici vreo altă persoană. Bunul-simţ ne spune că se petrece ceva ciudat. Dacă locuieşte „cineva” acolo, atunci acel cineva nu merge niciodată la cumpărături şi nici la plimbare. Persoanele care vizitează locul folosesc în exclusivitate Mercedesul cu geamuri fumurii. Cu alte cuvinte, nu vor nici în ruptul capului să fie văzute, să li se cunoască identitatea. Care să fie motivul? De ce e nevoie oare de atâta bătaie de cap şi de atâta cheltuială pentru a păstra un secret?

  Mai trebuie să adăugăm că nu există altă cale de acces spre proprietatea respectivă cu excepţia porţii principale, în spatele casei există o alee îngustă care se înfundă, deci nu se poate ajunge la ea decât încălcând proprietatea altcuiva. Potrivit spuselor vecinilor, niciunul dintre locatarii din zonă nu foloseşte aleea şi probabil că acesta este motivul pentru care casa nu are poartă în spate, ci doar un zid care se înalţă ca o fortăreaţă.

  În cele zece zile, au sunat la intercom câţiva vânzători şi persoane care cutreieră oraşul pentru a face abonamente, dar n-a răspuns niciodată nimeni. Dacă se afla cineva înăuntru, exista cu siguranţă o cameră video prin care se vedeau vizitatorii. Nu primesc scrisori şi nici pachete prin poştă.

  Acestea au fost motivele pentru care nu ne-a rămas decât să urmărim Mercedesul pentru a-i cunoaşte destinaţia. Nu ne-a fost greu să stăm cu ochii pe maşina aceea neagră şi sclipitoare, care se deplasa încet prin traficul oraşului, dar de fiecare dată am ajuns doar la o parcare subterană a unui hotel de lux din Akasaka. Intrarea de acolo este păzită de un individ în uniformă şi nu se poate pătrunde decât cu permis special, aşa că n-am putut urmări Mercedesul şi înăuntru. Respectivul complex hotelier găzduieşte numeroase conferinţe internaţionale, ceea

  Haruki Mu ce înseamnă că trag acolo m„ VIP-uri, alături de o seamă, persoane străine desemnate le ţină companie. Din motive securitate şi discreţie, lor este separată de cea oaspeţilor obişnuiţi şi smj|-rezervate, în exclusivitate.

  — Câteva lifturi pentru oaspeţjL speciali. Nu există luminiţe carfc, să indice din afară la ce etaj circulă lifturile, astfel c$, discreţia este absolut totală. Şi pare că Mercedesul parchează