dintre oamenii în armură ai Serviciul de Securitate s-au plasat lângă ușă. Ecranarea de confidențialitate învălui încăperea.

– Bună seara, Cleric Conservator, a spus ANA:Guvernarea.

Ethan se așeză într-un scaun care se mulă imediat pe contururile sale.

– Înțeleg că ați monitorizat lupta de deasupra Ellezelinului?

– Într-adevăr.

– Marina știe ce se întâmplă?

– Amiralul Kazimir a fost informat.

– Cine sunt?

– Una dintre nave este pilotată de un agent care lucrează pentru divizia mea de securitate.

– Înțeleg. El este supraviețuitorul?

– Din fericire, da.

– Și cel care a pierdut?

– Cineva suspectat de înaltă trădare.

– Înaltă trădare? Ethan nu știa dacă trebuia să fie amuzat sau nu. Asta sună foarte dramatic.

– Este o informație clasificată, dar ca o favoare îți voi spune că am descoperit că flota Imperiului Ocisen aflată în drum spre Ellezelin este însoțită de nave de război Prime.

Ethan rămase nemișcat. Pentru a doua oară a crezut că link-ul de comunicare se defectase.

– Prime? a întrebat el, bucuros că își închisese gaia-particulele.

Impulsul șocului primit ar fi speriat stafful care lucra afară.

– Exact, a răspuns ANA:Guvernarea. După cum îți poți imagina, suntem extrem de preocupați de ceea ce va urma.

– A fost o navă Prime pe orbită?

– Nu. Cu toate acestea, credem că există o legătură. Din fericire, agentul meu a reușit să evite vaporizarea completă a navei suspecte, o realizare remarcabilă având în vedere nivelul armelor moderne. Voi trimite o echipă medico-legală pentru a examina resturile aeronavei. Trebuie să știu ce transporta suspectul.

– Înțeleg. Putem ajuta?

– Da. Te rog, pune în carantină epava orbitală până sosește echipa mea. Nimeni altcineva nu trebuie să o atingă. Agentul meu va rămâne pe orbită. Are ordin să deschidă focul asupra oricui va contamina zona.

– Am înțeles. Voi ordona agenției mele de apărare să stabilească zona de carantină.

În timp ce vorbea, senzorii îi arătau că nava ANA aduna fragmentele cu pulsuri gravitaționale coerente, trăgându-le de pe traseele de cădere care le-ar fi dus în jos spre atmosferă.

– Mulțumesc pentru cooperare, Clericule Conservator. Nu este o perioadă ușoară pentru Marea Confederație. Sper că atunci când această situație va fi rezolvată, senatorul Ellezelin își va relua locul.

Ethan nu se deranjă să sublinieze că politica Confederației ar fi irelevantă pentru oricine în interiorul Golului. De fapt, la fel ca noua agresiune a speciei Prime.

– Marina poate să oprească flota de invazie Ocisen? a întrebat el.

– Da. Poate și o va face.

– Mulțumesc.

Apelul a fost încheiat, iar Ethan se lăsă pe spate, abia acum realizând cât de rău i se încordaseră mușchii. O durere apărea în spatele ochilor. Erau frecvente acum, chiar dacă ultimele anexe semiorganice fuseseră eliminate. Doctorii îl avertizaseră că va dura până când creierul său se va recupera pe deplin. Așteptă o clipă, adunându-și gândurile, apoi îl chemă pe colonelul forțelor de apărare.

– Nava supraviețuitoare va rămâne pe orbită. Vreau o zonă de carantină de două sute de kilometri în jurul ei. Nimeni nu este autorizat să se apropie, indiferent cine sunt.

– Domnule – colonelul își linse buzele – navele de salvare ar putea avea nevoie de…

– Nimeni, a spus ferm Ethan.

– Da, domnule.

Colonelul nu părăsise încă biroul când a apelat Marius.

– Un eveniment mai neplăcut pe cerul vostru, a spus reprezentantul.

– A fost unul dintre agenții voștri acolo?

– Cineva cu care ne-am aliat, da.

– ANA a solicitat o carantină în jurul epavei. Se spune că specia Prime face parte din flota Ocisen. Și se mai spune că există o legătură. Este adevărat?

– Nu știu nimic de asta. Nu am acces la informațiile Marinei.

– Serios?

– Da. Într-adevăr.

Ethan se întrebă dacă ar trebui să-l provoace direct pe reprezentant, dar nu putea obține niciun avantaj din asta.

– Ce făcea nava voastră camuflată pe orbită în jurul Ellezelinului?

– Aștepta ca navele Pelerinajului să fie finalizate, apoi v-ar fi livrat lotul de sisteme de apărare pe care le avea în păstrare. Cred că îți dai seama, nu le vrem așezate la sol, expuse controlului ANA.

Un răspuns destul de bun, și unul pe care Ethan nu l-a crezut nicio clipă.

– Înțeleg.

– Nici nu vrem ca ANA să examineze resturile.

– Asta este complet în afara deciziei mele.

– Dragul meu Conservator, dacă ANA folosește sistemele de apărare pe care le transporta nava noastră ca o scuză pentru a ne reduce implicarea în Pelerinajul vostru, nu va mai exista niciun Pelerinaj. Și este exact tipul de argument pseudolegal de care atât de mulți oameni vor profita.

– Dar nu pot face nimic. Cu greu am putea ataca nava.

– O prietenă de-ale mele va intra în contact cu voi într-o oră. Ea le poate explica tehnicienilor găurii de vierme cum ne pot sprijini cauza.

Marius întrerupse link-ul.

– Sfântă Madona!

Ethan își prinse capul în mâini. Evenimentele deveniseră prea puternice, construindu-și propria inerție. Încercă să-și amintească de ce acceptase ajutorul reprezentantului. Ultrapropulsoarele se transformau în cele din urmă într-un cadou otrăvit. Dar, chiar dacă revenea la echiparea navelor Pelerinajului cu hiperpropulsoare obișnuite, ar avea nevoie de ajutor ca să se desprindă de războinicii Raiel din Golf. Nu era nimic de făcut, decât să încerce să depășească criza.

Dacă l-am fi avut pe cel de-al Doilea Visător, am fi fost într-o poziție mult mai puternică. Ea este cheia succesului. Trebuie să o avem. Trebuie, indiferent de preț.

Consiliul ExoProtectorat privi noul escadron de nave din clasa Capital potrivindu-și vectorii de zbor superluminic cu flota Imperiului Ocisen. Cinci dintre navele Marinei își concentrau senzorii pe o singură navă de război Prime, pregătindu-se s-o scoată din hiperspațiu.

– Obiceiul acesta se transformă într-o repetiție vulgară, a apus Ilanthe cu vocea mătăsoasă plină de dispreț.

Kazimir nu-și dăduse seama până acum cât de mult îi lipsea Gore în cadrul Consiliului, căci bunicul lui ar fi fost