gaură neagră foarte mică, dar iniţiată cu un orizont al evenimentului supradimensionat pentru a facilita absorbţia. Începe ca un nucleu mic de neutroniu de mărimea unui nucleu atomic.

Corrie-Lyn prinse semnificaţia vorbelor sale.

– Începe?

– Da. Câmpul ei de gravitaţie este suficient de puternic pentru a atrage orice atomi cu care vine în contact. Aceştia sunt comprimaţi în neutroniu şi fuzionează cu nucleul său. Cu fiecare atom, acesta devine un pic mai mare. Nu cu mult, nu de la început. Dar, cu cât e mai mare suprafaţa, cu atât absoarbe mai multă materie. Şi după ce a trecut prin Artful Dodger a lovit planeta. Chiar acum se scufundă prin manta, devorând fiecare atom pe care îl întâlneşte. Se va opri în centrul planetei. Apoi va rămâne acolo şi va creşte.

– Cât de mare se va face? întrebă ea cu nerăbdare.

Aaron îi aruncă o privire lui Inigo.

– Teoretic, găurile negre nu au nicio limită de dimensiune. Asta obişnuiam să credem că este Golul.

– Dar… Hanko?

– Va dura aproximativ două săptămâni ca să devoreze întreaga masă a unei lumi H-congruente. Numai că vom fi morţi cu mult înainte de asta. Hanko va începe să se dezintegreze pe măsură ce este consumată din interior. Continentele se vor prăbuşi în trei sau patru zile. Deci încă o dată, cu toată sinceritatea, ai o navă ascunsă în apropiere?

Araminta săruta trei el, în timp ce stăteau la o masă sub un pavilion de yisanthal înflorit din grădina lui.

– Mi-a fost dor de asta, îi spuse ea orientalului solid.

Domnul Bovey zâmbi la unison şi îşi ridică ochelarii.

– Noroc!

– Noroc!

Ea sorbi din vinul alb.

– Deci? întrebă cel cu care luase prima dată cina.

Araminta îşi făcu curaj.

– Dacă oferta este în continuare valabilă, accept cu plăcere.

Auzi strigăte de bucurie venind până şi din casa mare, peste tărăboiul făcut de cei trei de sub pavilion.

– Ai făcut nişte bătrâni foarte fericiţi.

– Şi pe noi, ăştia tineri.

Araminta râse.

– Şi nu am absolut nicio idee cum o să fac asta. Primele trei apartamente vor fi gata într-o săptămână. Am acceptat un depozit pentru al patrulea.

– Felicitări!

– Dar până nu le termin şi nu le vând, nu voi obţine niciun profit. Am nevoie de bani ca să-mi cumpăr corpuri.

– Nu e chiar atât de scump cum s-ar putea crede. O prietenă de-a mea conduce o clinică specializată în asta. Oferă întotdeauna o reducere celor care se extind pentru prima oară.

– Bine.

Îşi mai luă o băutură ca să se calmeze. Era extrem de important, un fel de acceptare simultană a două propuneri.

Tânărul celt îi strânse braţul.

– Eşti bine? întrebă el, plin de simpatie.

– Cred că da.

Ştia că zâmbeşte ca o idioată. Dar simt că e bine.

Doi el s-au grăbit afară din casă. Unul dintre ei, care părea să aibă şaptesprezece ani, îngenunche lângă ea. Subţire şi cu o constituţie atletică, observă ea, cu o chică sălbatică de păr blond. Acesta scoase o cutie mică pe care o deschise, arătându-i un inel de logodnă antic cu diamant.

– L-am cumpărat pentru orice eventualitate, îi spuse el.

Araminta îl puse pe deget, apoi îşi şterse lacrimile.

– Oh, vino încoace, exclamă tânărul.

Îi înconjură umerii cu braţele, îmbrăţişând-o strâns, iar ea râse printre lacrimi.

– Nu te-am mai văzut înainte.

– Sunt propriul meu zbir.

Ea îi puse palmele pe obraji şi-l sărută.

– Aş vrea să fii unul dintre cei din seara asta.

– Spre imensa mea plăcere.

– Cred că ai spus că mai am încă mulţi de tine de cunoscut.

– Oh, crede-mă, îi vei cunoaşte pe toţi mine înainte de ziua nunţii noastre.

– Şi nu mă deranjează, şi nu mă voi plânge de alte femei până nu am destule corpuri pentru a face faţă. Dar… Nu vreau să le întâlnesc.

– Voi încerca să păstrez asta la un nivel minim, promit.

– Mulţumesc, şopti ea cu recunoştinţă.

– Şi-acum ce fel de corpuri ai de gând să alegi?

– Doamne, nu m-am gândit la asta, recunoscu ea. Ţie ce ţi-ar plăcea?

– Una trebuie să fie înaltă, blondă, tipul de amazoană. Astea sunt întotdeauna populare.

– Oh, şi una foarte neagră. Hai să acoperim toate vechile etnii pe care le am eu sau aproape.

– Şi una dintre voi trebuie să aibă sânii uriaşi.

– Nu numai una!

Ea îl plesni, prefăcându-se şocată.

– Eşti îngrozitor! Nici nu mă gândesc să fac aşa ceva.

– Nu asta spui de obicei în pat.

Araminta râse. Chiar îi lipsise asta. Am luat decizia corectă.

Araminta stătea întinsă pe patul mare, ascultându-i pe cei trei el dormind. Doi pe pat cu ea şi unul pe canapea, ghemuit într-o pătură, toţi respirând încet, nu chiar la unison. În seara asta refuzase orice formă de aerosoli, vrând să încerce programul lui Likan, să se asigure că funcţiona şi cu alte persoane şi că nu încărcase vreo cheie de expirare ascunsă. Funcţionase.

Şi încă cum.

Domnul Bovey fusese surprins, apoi apreciase cât de receptiv devenise corpul ei. Aşa cum se aşteptase, o noapte în pat cu ei fusese mult mai bună decât cea cu Likan şi haremul lui. E întotdeauna plăcut să ai confirmarea.

Acum nu putea dormi. Nu pentru că nu era obosită, îşi zâmbi ea, dar nu se putea opri să se gândească la logodnă şi la stilul de viaţă ca multiplu care o aştepta. Era o adevărată revoluţie. Totul urma să se schimbe pentru ea. În aşa măsură încât era mai mult decât un pic neliniştită. Mintea ei se zbătea