structura mea neurală ar trebui să fie pe deplin restabilită într-o săptămână. Până atunci, auxiliarele vor fi suficiente.

– Cum de s-a putut întâmpla un astfel de lucru? întrebă Consilierul DeLouis. Gaia-particulele au fost perfect sigure timp de secole.

– Nu au fost gaia-particulele, spuse Phelim. Maeştrii Viselor care au organizat interceptarea cred că spaima celui de-al Doilea Visător a provocat un spasm neuronal în creierul Clericului Conservator. Au fost armonizaţi la un nivel foarte rar atins în afara celor mai intime împărtăşiri-de-vise ale unui cuplu. Circumstanţele nu se vor repeta.

– Gaia-câmpul şi unisfera sunt pline de zvonuri care spun că al Doilea Visător este un telepat real, care poate ucide cu un singur gând.

– Prostii! spuse Phelim.

Faţa scheletică i se întoarse spre DeLouis. Pentru o clipă, o furie periculoasă putu fi întrezărită în mintea lui.

Consilierul nu îi putu susţine privirea.

– În orice caz, este irelevant, spuse Ethan. Maeştrii Viselor m-au asigurat că o astfel de reacţie poate fi compensată acum, după ce i-au înţeles natura. Orice contact viitor cu cel de-al Doilea Visător va fi realizat, spuse el zâmbind sinistru, cu un scut de siguranţă, cum îl numesc ei.

– Ai de gând să vorbeşti cu el din nou? întrebă Consilierul Falven.

– Eu cred că situaţia o impune, spuse Ethan. Nu-i aşa?

– Ei bine, da, dar…

– Am primit ultimul lui vis, împreună cu voi ceilalţi. A fost puternic, cel puţin la fel de clar ca şi cele ale Visătorului Inigo însuşi. Cu toate acestea, schimbarea esenţială în acest vis a fost conversaţia pe care cel de-al Doilea Visător a avut-o cu Lordul Cerului. Comunicarea îl şocase pe Ethan mai mult decât claritatea noului vis.

– Am venit să te caut, a răspuns Lordul Cerului la salutul celui de-al Doilea Visător.

– Suntem foarte departe, dincolo de marginea universului tău.

– Cu toate acestea, ţi-am simţit dorinţa. Ai vrea să ni te alături.

– Eu nu. Dar alţii, da, ar vrea.

– Toţi sunt bineveniţi.

– Nu putem intra. E foarte periculos.

– Pot să vă întâmpin. Vă pot ghida. Acesta este scopul meu.

– Nu.

Şi cu acest final, visul s-a terminat. Înainte de a se stinge complet, a existat un indiciu de agitaţie în mintea Lordului Cerului. E clar că nu se aşteptase la respingere.

Şi cu greu s-ar putea spune că ar fi singurul.

– Lordul Cerului crede că ne poate aduce pe Querencia, spuse Ethan. Aceasta este mărturia finală pe care o aşteptam şi pentru care ne rugam. Pelerinajul nostru va fi binecuvântat de succes.

– Nu fără cel de-al Doilea Visător, spuse Consilierul Tosyne. Iertare, Eminenţă, dar nu este dispus să ne conducă în Gol. Fără el nu poate fi niciun Pelerinaj.

– Este tulburat, răspunse Ethan. Până acum nu ştia că este cel de-al Doilea Visător. Să descoperi că eşti speranţa a miliarde de oameni nu este un lucru uşor. La urma urmelor, însuşi Inigo a găsit asta prea greu de suportat. Aşa că putem ierta fragilitatea celui de-al Doilea Visător şi îi putem oferi sprijin şi îndrumare.

– S-ar putea ca el să-şi da seama acum cine şi ce este, spuse consilierul Tosyne. Dar noi nici măcar nu ştim unde este.

– De fapt, ştim, anunţă Phelim. E în Colwyn City, pe Viotia.

– O veste excelentă, declară Ethan agresiv. Privi amuzat cum protestul din mintea lui Tosyne dispare. Ar trebui să-l salutăm şi să mulţumim Viotiei pentru că ne-a adus darul acesta. Privirea lui se întoarse în expectativă spre Rincenso.

– Aş dori să propun includerea deplină a Viotiei în Zona de Liber Schimb, spuse Rincenso. Şi să o promovăm la statutul de planetă de bază.

– Sunt de acord, spuse Falven.

Restul Consiliului Clerical rămase buimac.

– Nu poţi face asta, spuse Tosyne. Vor opune rezistenţă, Senatul Confederaţiei va lua măsuri să ne cenzureze. Vom pierde toate avantajele diplomatice pe care le avem.

Aruncă o privire în jurul mesei, căutând sprijin.

– Nu e doar ambiţia noastră, spuse Phelim. Făcu un gest spre capătul gol al mesei, vizavi de podiumul lui Ethan.

U-amprenta deschise un link ultrasecurizat şi portalul proiectă imaginea lui Likan stând chiar dincolo de masă.

Likan se înclină politicos.

– Domnule Cleric Conservator, sunt onorat!

– Mulţumesc, spuse Ethan. Cred că acţionezi în calitate de emisar neoficial al guvernului vostru.

– Da, domnule. Tocmai am terminat de vorbit cu premierul nostru. Doreşte să accepte oferta generoasă a Ellezelinului de a ne ridica la statutul de lume de bază în cadrul Zonei de Liber Schimb.

– O veste minunată. Voi informa cabinetul Ellezelin cu privire la decizia voastră.

– Acceptarea vine cu înţelegerea că regimul de tarif zero va fi parte din acord, spuse Likan.

– Desigur. Comerţul va începe pe deplin de îndată ce al Doilea Visător ni se va alătura aici, în Makkathran2.

– Am înţeles. Premierul va da tratatului avizul cabinetului său, de îndată ce acesta va fi trimis.

Imaginea lui Likan dispăru.

– Cred, spuse Ethan în tăcerea speriată, că eram pe punctul de a trece la vot. Cine este pentru? Privi mâinile ridicându-se. Votul a fost unanim. În momente ca acesta aproape că-i lipsea prezenţa lui Corrie-Lyn în consiliu. Ea nu ar fi lăsat un astfel de rezultat sovietic să treacă necontestat. Mulţumesc. Sprijinul pe care îl acordaţi politicilor mele mă îndatorează. Nu mai există niciun punct de discutat.

Phelim rămase aşezat în timp ce ceilalţi părăseau încăperea. Pete de lumină alunecau pe faţa lui lipsită de expresie în timp ce cometele orbitau fără încetare deasupra capului.

– A fost uşor, remarcă Ethan.

– Nu ştiu ce să facă, spuse Phelim. Sunt la fel ca adunarea de credincioşi de afară, uluiţi şi răniţi pentru că cel de-al Doilea Visător