– Promit să-mi dublez eforturile când ajungem acasă. Se opri brusc, apoi zâmbi. Acasă.

– Da, a spus ea cu aceeași bucurie. Noi doi, împreună.

– Singur, în afară de familia ta și de două sute de slujitori. Dar ce, Honious! Vom încerca să scoatem ce e mai bun din asta.

Ea îl ciupi cu a treia mână.

– Te simți vinovat în legătură cu asta, nu-i așa?

– Nu vinovat… doar neobișnuit. Își aduse aminte de ceea ce îi spusese Kanseen pe balconul de la Bea’s Bottle. Sunt sigur că mă voi obișnui în cele din urmă, nu poate fi atât de greu.

– Știi, dacă Finitan ar fi pierdut, eu chiar te-aș fi urmat într-un sat la marginea sălbăticiei.

El o sărută.

– Iar Mirnatha ar fi devenit Stăpâna Haxpenului.

– Oh, Madona! Kristabel își duse brusc mâna la gură. Nu m-am gândit la asta. Adio, atunci, te duci singur în sălbăticie.

S-au îmbrățișat mai strâns.

– Am vrut să rămân gravidă, a spus ea. Ar fi atât de frumos ca băiatul lui Kanseen să aibă un tovarăș de joacă. Copiii noștri ar putea crește împreună.

– Kanseen mai are încă o lună și jumătate până să nască. Iar tu vei rămâne gravidă de mai multe ori. Copiii noștri se vor juca cu cei ai familiei Maestrului din Sampalok.

Ea a dat din cap, îngăduindu-i să o convingă.

– Ce se va întâmpla cu bandiții și provinciile?

El a oftat.

– Nu știu. Încă nu știm de unde își obțin armele. Asta e adevărata cauză a conflictului.

– Finitan o să te roage să te duci acolo, nu-i așa?

– Probabil.

– Trebuie să mergi dacă e un lucru bun.

– Nu vreau să te las singură.

– Știu. Dar, Edeard, nu-ți dorești pentru copiii noștri să trăiască într-o lume sigură?

– Desigur.

– Deci, nu se pune problema unei alegeri, nu-i așa?

Edeard nu-i răspunse. Avea dreptate, desigur, ceea ce făcea disputa inutilă. Având în vedere calea pe care și-o alesese, unele lucruri erau inevitabile.

Cel puțin în oraș nu se schimbase nimic atunci când s-au întors. Trăsura și caii au fost conduși la grajdurile Culverit din Tycho, iar ei au luat o gondolă a familiei până la conacul zigurat. Julan și Mirnatha îi așteptau pe platforma de acostare, amândoi la fel de entuziasmați.

– Mi-ai lipsit atât de tare, a țipat Mirnatha, îmbrățișându-și sora.

– Și tu mie, i-a răspuns Kristabel.

– Cum a fost?

Edeard și Kristabel au reușit să evite să se uite unul la celălalt.

– O vacanță frumoasă și odihnitoare, i-a explicat Kristabel surorii ei mai mici.

– Serios? Eu mereu mă plictisesc îngrozitor după doar o zi la cabană. Ce ați făcut în tot acest timp?

Îi aruncă lui Edeard, cu ochii larg deschiși, o privire plină de interes nevinovat. Care nu-l păcăli nicio secundă.

Julan își drese glasul.

– Să mergem să inspectăm etajul al zecelea acum.

Stafful și ge-maimuțele fuseseră extrem de ocupate după nuntă. Reorganizarea agonizantă a familiei gândită de Kristabel fusese pusă în aplicare. Toată lumea schimbase apartamente și etaje. În cele din urmă, paisprezece seturi de rude se mutaseră. Mai mult decât cele desemnate inițial, dar erau planificate o mulțime de noi căsătorii în rândul rudelor care ocupau al cincilea și al șaptelea etaj, ceea ce ar fi creat o lipsă de spațiu în următorii doi ani. Unele dintre familiile de la nivelul al treilea au decis să nu aștepte. Julan s-a oferit să le construiască noi conace pe terenurile Culverit aflate dincolo de Iguru.

Cu toată sinceritatea, Edeard nu remarcă prea multe schimbări în mobilierul și accesoriile de la etajul al zecelea. Marile saloane și camere de primire erau la fel ca înainte, iar toate operele de artă și antichitățile familiei se aflau în aceleași poziții pe care le ocupau de secole. El și Kristabel urmau să preia apartamentul Maestrului de la Julan, care fusese deja eliberat; nu făcu niciun comentariu referitor la patul standard Makkathran și la bazinul pentru scăldat. Acestea puteau fi remodelate destul de ușor. Câteva din lucrurile sale din vechiul apartament fuseseră lăsate într-unul dintre birourile goale. Când s-a uitat la cele câteva cutii în comparație cu ceea ce acumulase familia Culverit timp de peste două milenii, a început să se simtă din nou intimidat de noile sale rude.

– O să-l faci în curând al tău, a spus Julan încurajator, când surprinse expresia lui Edeard.

– Da, domnule.

– Am primit camerele unchiului Dagnal, a zis Mirnatha bucuroasă. Și tata a spus că aș putea avea mobilier și perdele noi.

– Dacă este nevoie, a spus Julan în grabă.

– Vino și arată-ne atunci, i-a cerut Kristabel, întinzând o mână.

Edeard le urmă și ieși din apartamentul Maestrului, aruncând o ultimă privire în dormitorul principal octogonal cu patul său mare circular. Camera era goală, în afară de un covor maro pufos, câteva dulapuri și cufere simple. În dressingul alăturat se aflau toate hainele lui Kristabel. Nu putu să nu-i compare simplitatea cu modul în care ea își decorase camera de fată de pe hol.

Poate o să-mi permită să am un cuvânt de spus în modul în care ne vom aranja dormitorul. M-aș putea oferi să-i modelez un duș și o toaletă adecvată și să fac lumina albă. Ideea de a-și petrece următorii două sute de ani dormind în ceva atât de pufos cum crease ea înainte era descurajantă.

Au petrecut după-amiaza împreună cu menajera de la etajul al zecelea discutând despre modificările ce mai trebuiau făcute. Mai mulți meșteri dulgheri au fost chemați pentru a pregăti schițele pentru mobilierul pe care Kristabel voia să-l comande. Edeard s-a simțit ușurat când ea a redus numărul draperiilor și al accesoriilor pentru dormitorul lor și a găsit în cele din urmă curajul de a face propriile propuneri de schimbări. Meșterii au încercat să nu se arate prea evident contrariați atunci când le-a explicat că dușul putea