– Cu siguranță că da. Kristabel se plânge de cât de mult timp va dura să i se facă mobila pe care a comandat-o. Meșteșugarii sunt extrem de solicitați acum. Este la fel peste tot în Makkathran. Oamenii își cheltuiesc din nou banii. Au încredere în dumneavoastră, domnule.

– Îi cer scuze soției tale. Finitan puse paharul jos și se uită stânjenit la Edeard. Din păcate, actualul val de bunăstare și noroc al orașului nu a ajuns și dincolo de Câmpia Iguru.

Edeard a dat scurt din cap.

– Știu.

Topar aruncă o ceață de izolare puternică.

– Am trimis iscoade în provincii, a spus el. Oameni buni: foști polițiști, șerifi, chiar și câțiva ofițeri de rezervă din miliție. Oameni care știu cum să aibă grijă de ei înșiși, oamenii pe care mă pot bizui.

– Am vrut să ne facem o imagine a acestor raiduri blestemate, a spus Finitan. Să vedem dacă există un tipar în spatele lor, un scop.

– Aici devine ciudat, a adăugat Topar. Dacă încearcă să ne înmoaie pentru a ne invada, au ales o cale foarte ciudată. Nu s-au mai înregistrat raiduri ale bandiților în toată provincia Rulan de la mijlocul verii. De fapt, partea de vest pare să fi scăpat de orice tulburare. S-au mutat constant spre est, prin trei mari lanțuri muntoase, cauzând o mulțime de daune și stârnind un val de frică și de zvonuri. De fapt, acesta este cel mai mare inamic al nostru acum. Orice litigiu care duce la violență este atribuit raidurilor de răufăcători, de la proprietarii de terenuri care se luptă cu braconierii până la o încăierare într-o tavernă, atât de puternică le este reputația. Este greu să determini ce este real și ce nu este. Guvernatorii din provincii nu sunt de încredere, nici în condiții normale. Iar acum, orice ceartă neînsemnată este un motiv pentru a adresa petiții Makkathranului ca să trimită miliția.

– Faptul că Owain a trimis regimente cu atâta ușurință înainte nu ne ajută deloc, a spus Topar. Așteptările pentru sprijin din partea orașului au atins un nivel mult prea mare.

– V-a lăsat un adevărat dezastru, a spus Edeard.

– Da. Asta e politica și era de așteptat. Dar am analizat cu mare atenție informațiile care se pot confirma. Rezultatul este îngrijorător.

– În ce fel?

– Practic, am realizat că există șase grupuri principale de bandiți, a spus Topar. Două se deplasează de-a lungul Munților Ulfsen. Unul folosește lanțul Komansa drept acoperire. Două au început în Munții Gorgian, deși unul dintre acestea se îndreaptă acum spre nord-est, de-a lungul Yorarn. Iar ultimul terorizează Sastairs peste tot până la provinciile de coastă din sud.

Edeard închise ochii, încercând să-și imagineze ceea ce tocmai i se spusese pe o hartă a ținuturilor cunoscute.

– Se răsfiră mult, deci.

– Prefer termenul „împrăștie“, a spus Topar. Suntem practic o societate pașnică, și impactul lor fizic este minim, având în vedere dimensiunea zonelor în cauză, dar starea de tulburare și îngrijorare pe care o cauzează este aproape universală.

– Și atunci ce fac ei?

– Un ultim lucru. Finitan scoase o bucată de hârtie pe birou și începu să citească. În provincia Plax au fost raiduri în Payerne, Orastrul, Oki, Bihac și Tikrit. Toate sate sau mici orașe. Conacele și terenurile lor de la Stonyford, Turndich, Uxmal, Saltmarch, Klongsop, Ettrick și Castlebay au înregistrat, de asemenea, pagube importante în ultimele două luni. Îi aruncă lui Edeard o privire semnificativă. Îți sună vreun clopoțel în minte?

– Am auzit de conacul Uxmal, e proprietatea familiei Culverit. Cred că este o zonă de pășunat, ei cresc oi acolo.

Avea un sentiment neplăcut pentru că una dintre familiile de la etajul trei plecase acolo pentru a-și face o nouă casă.

– Într-adevăr. Fiecare dintre aceste proprietăți aparține unui aliat de-al meu, a spus Finitan. Aliații și susținătorii mei au, de asemenea, active considerabile în sau în jurul satelor vizate.

Edeard îngheță.

– Cum ar putea ști bandiții asta?

– Le-a spus cineva, a răspuns Topar. Cineva care a efectuat o căutare completă prin registrul oficial al Trezoreriei.

– Ne-a luat ceva timp să ne dăm seama, a spus Finitan. Toți cei pe care i-am întâlnit la o petrecere sau la o cină se plângeau de pierderile suferite. Nu am auzit nimic altceva. Am crezut că invazia a început deja până când am realizat că aliații mei fuseseră cei vizați.

– Madona!

– Ceea ce ne aduce înapoi la întrebarea cine sunt ei și ce fac de fapt.

– Trebuie să aibă colaboratori în oraș, a spus Edeard șocat.

– Cel puțin, a răspuns Topar, schimbând o privire îngrijorată cu Finitan. Se pune, de asemenea, problema armelor. Dacă nu există un alt oraș egal cu noi…

– Nu, a spus Edeard. Breasla Armurierilor… Au avut tot timpul armele cu țeava lungă. Dar cine le-a furnizat bandiților arme cu foc repetitiv a ucis Ashwellul.

– Prea devreme pentru a aduce o asemenea acuzație, a replicat brusc Topar. Și nu avem niciun fel de dovadă.

– De aceea am făcut apel la tine, a spus Finitan. Știu că o mare parte din putere îți vine de la relația pe care o ai cu orașul în sine, dar ai în continuare cea mai mare capacitate psihică pe care am cunoscut-o vreodată.

– În urmă cu o săptămână, a venit un raport despre un raid pe Northford, a intervenit Topar. Este un sat din Munții Donsori, Edeard, la doar patru zile călare de Makkathran, pentru numele Madonei. S-au folosit arme cu foc repetitiv. Știm sigur asta. Unul din grupurile din Munții Ulfsen trebuie să se fi extins spre est în ultima lună.

– Dacă l-am putem captura pe unul dintre ei în viață, explică Finitan, am putea afla exact ce se întâmplă sau cine îi ajută.

– Am de gând să iau un grup mic din cei mai buni oameni pe care îi cunosc și în care am încredere,