– Nu, nu. Corrie-Lyn îşi flutură paharul dispreţuitor. Nu despre asta-i vorba. Dacă tu şi eu am fi primit visele acelea, Visul Viu tot ar fi existat. Ele îi inspiră pe oameni. Oricine poate vedea şi singur ce viaţă frumoasă şi simplă se poate trăi în Gol, o viaţă pe care o poţi perfecţiona, indiferent de cât de ratat sau prost eşti, indiferent de cât timp este nevoie. Dar poţi face asta doar în interiorul Golului, aşa că, dacă promiţi să faci acest lucru posibil pentru toată lumea, nu poţi să nu aduni o grămadă întreagă de fani, nu-i aşa? E inevitabil. Ce spun eu se referă la omul însuşi. Domnul Incoruptibil. Asta e rar. Dă majorităţii oamenilor o astfel de putere şi vor abuza de ea. Şi eu aş face-o. Ethan cu siguranţă o face. Îşi turnă ultimul porto de Mithan vechi de două secole şi jumătate într-un pahar de cristal la fel de vechi…

Aaron zâmbi crispat. Alcovul era deschis către etajul restaurantului principal, iar Corrie-Lyn îşi băuse doza obişnuită.

– De aceea Inigo a stabilit ierarhia mişcării ca pe cea a unui ordin călugăresc. Nu când ai putea face mult sex, râse ea dispreţuitor. Tu chiar nu ar trebui să profiţi de o credincioasă disperată, n-ai decât să te culci în stânga şi-n dreapta cu cei de nivelul tău.

– Până acum, nimic nou.

– Desigur, nu am fost pură. A fost ceva destul de serios între mine şi Inigo. Ştiai?

– Cred că ai spus asta o dată sau de două ori.

– Sigur că da, de aceea te-ai dat la mine.

– Nu m-am dat la tine, Corrie-Lyn.

– Zveltă şi în formă. Îşi linse buzele. Aşa sunt eu, nu crezi?

– Foarte de acord.

De fapt, nu voia să recunoască faptul că era atractivă fizic. Îl ajuta că orice impuls sexual ar fi putut avea era efectiv neutralizat de băutură. După prima oră din orice seară, nu mai era o persoană care îţi făcea plăcere s-o ai alături.

Corrie-Lyn zâmbi privindu-şi rochia.

– Da, sigur, asta sunt eu. Aşa. Am avut chestia asta, aventura asta. Adică, sigur, s-a văzut şi cu alte femei. Pentru numele lui Ozzie, bietul rahat avusese un miliard de femei dornice să-şi smulgă de bunăvoie hainele pentru el şi să-i facă copii. Şi m-am delectat şi eu, adică, la naiba, Aaron, unele dintre ele m-au făcut să arăt ca şi cum aş fi fost lovită zdravăn cu un ciomag.

– Mi s-a părut că ai spus că era incoruptibil.

– Aşa era. Nu profita, astea vreau să spun. Dar e om şi el. La fel şi eu. Au fost distrageri, asta-i tot. Cauza. Viziunea. El i-a rămas fidel, el ne-a dat visele Golului. El crezu, Aaron, el crezu cu adevărat în ceea ce i-a fost arătat. Golul este într-adevăr un loc mai bun pentru noi toţi. El m-a făcut şi pe mine să cred asta. Am fost întotdeauna un adept loial. Am avut credinţă. Apoi l-am întâlnit pe el, i-am văzut credinţa, devoţiunea şi aşa am devenit un adevărat apostol. Îşi termină vinul şi se prăbuşi înapoi în scaun. Eu sunt o fanatică, Aaron. O adevărată fanatică. De aceea Ethan m-a dat afară din consiliu. Nu-i place vechea gardă, nu-i plac cei care au rămas fideli. Aşa că, domnule, fă bine şi păstrează-ţi prostiile condescendente doar pentru tine. Nu-mi pasă ce crezi, urăsc cuvintele tale viclene de nevăstuică. Nu crezi şi asta te face rău. Pun pariu că nu ai experimentat niciunul dintre visuri. Asta e greşeala ta, pentru că sunt reale. Pentru oameni, Golul este raiul.

– Ar putea fi raiul. Dar nu ştii sigur.

– Vezi?! Îndreptă degetul spre el, abia putând să se concentreze. Asta faci de fiecare dată. Vorbe viclene. Nu eşti destul de prost ca să fii de acord cu mine, oh nu, dar destul ca să mă faci să predic pentru tine. Înscenezi ca să te pot salva.

– Te înşeli. Este vorba numai despre bani.

– Ha! Ridică sticla goală de porto şi se încruntă la ea.

Aaron ezită, neputând să-şi dea seama cât de mult control mai avea Corrie-Lyn. Riscă şi forţă nota.

Oricum, dacă Golul înseamnă mântuirea, atunci el de ce a plecat?

Rezultatul nu a fost tocmai cel aşteptat. Corrie-Lyn începu să hohotească.

– Nu ştiu! jeli ea. Ne-a părăsit. Ne-a părăsit pe toţi. Oh, unde eşti, Inigo? Unde te-ai dus? Te-am iubit atât de mult.

Aaron mormăi disperat. Masa lor liniştită era acum un spectacol de toată frumuseţea. Suspinele ei creşteau în intensitate. Îl chemă în grabă pe chelner şi schimbă iute locul scaunelor pentru a sta alături de Corrie-Lyn, punându-se între ea şi ceilalţi clienţi curioşi.

– Haide, murmură. Hai să mergem.

Era o platformă de aterizare la etajul treizeci, dar voia ca ea să iasă la aer, aşa că luară un lift direct spre holul de la intrarea zgârie-norului. Afară, bulevardul era aproape pustiu. Drumul subţire din mijloc era ascuns în spatele unui şir lung de arbori înalţi şi stufoşi de tuia. Trotuarul de alături era luminat de arcuri zvelte strălucitoare.

– Crezi că sunt atractivă? întrebă împleticit Corrie-Lyn în timp ce el o încuraja să meargă.

Dincolo de clădire erau câteva blocuri de apartamente, toate înconjurate de grădini suspendate. Păsări de noapte săgetau aerul în tăcere printre arcade. Aerul era cald, cu miros de ozon de mare care însoţea de obicei rafalele umede ce veneau dinspre coastă.

– Foarte atractivă, o asigură Aaron. Se întreba dacă ar trebui s-o convingă să ia aerosolii de detoxifiere pe care îi adusese cu el exact pentru o asemenea eventualitate. Problema cu băutorii de statura asta era că nu voiau să se trezească atât de repede, mai ales atunci când erau împovăraţi de