şi cu musafirii lui? De ce se joacă cu tine numai când nu e nimeni prin preajmă? O să-ţi spun eu de ce, hazarule. Pentru că în ochii lui nu eşti decât un animal de casă urât. Ceva cu care să se joace când se plictiseşte şi pe care să se răzbune când e furios. Nu te amăgi închipuindu-ţi că însemni mai mult pentru el.

— Amir aga şi cu mine suntem prieteni, a zis Hassan. Era îmbujorat.

— Prieteni? a întrebat Assef, râzând. Prostovan jalnic ce eşti! Într-o bună zi o să te trezeşti din mica ta fantezie şi o să descoperi cât de bun prieten îţi este! Şi-acum, baas! Ajunge cu atâta flecăreală! Dă-ne zmeul!

Hassan s-a aplecat şi a cules o piatră de jos.

Assef a tresărit. A făcut un pas înapoi şi s-a oprit.

— Ultima şansă, hazarule!

Răspunsul lui Hassan a fost să întindă elasticul praştiei în care piatra era deja pregătită.

— Cum vrei tu! Assef şi-a descheiat paltonul, l-a dezbrăcat şi l-a împăturit cu mişcări intenţionat încetinite. L-a aşezat lângă zid.

Am deschis gura, pe punctul de a spune ceva. Pe punctul. Poate că toată viaţa mea de acum ar fi arătat altfel dacă aş fi făcut-o. Dar nu, eu am rămas înţepenit acolo, privind.

Assef a făcut un semn cu mâna şi ceilalţi doi băieţi s-au despărţit, formând un fel de semicerc în care l-au prins pe Hassan, la capătul aleii.

— M-am răzgândit, a zis Assef. O să te las să păstrezi zmeul ăla, hazarule! O să te las să-l păstrezi, ca să-ţi amintească de ceea ce am să-ţi fac!

Atunci Hassan a dat drumul pietrei. L-a lovit pe Assef în frunte. Assef a urlat, aruncându-se în aceeaşi clipă asupra lui Hassan şi doborându-l la pământ. Wali şi Kamal l-au urmat.

Eu mi-am muşcat pumnul. Am închis ochii.

 

O amintire:

Ştiai că Hassan şi cu tine aţi supt lapte de la acelaşi sân? Ştiai asta, Amir aga? Sakina, aşa o chema. Era o hazară frumoasă, cu ten deschis şi ochi albaştri, din neamul Bamyanilor şi vă cânta vechi cântece de nuntă. Se spune că cei care au supt acelaşi lapte devin fraţi. Ştiai asta?

O amintire:

„O rupie de căciulă, copii! Doar o rupie şi o să înlătur, pentru voi, vălul care ascunde adevărul!” Bătrânul stă sprijinit de un perete de lut. Ochii lui lipsiţi de vedere seamănă cu argintul topit, ascuns în adâncuri – două cratere îngemănate. Aplecat peste toiagul lui, ghicitorul îşi trece o mână deformată peste obrajii scofâlciţi, apoi o întinde, cu palma în sus şi degetele adunate, cerşind:

— Nu-i mult ca să afli adevărul, câte o rupie de căciulă, nu-i aşa?

Hassan puse o monedă în palma bătătorită. Şi eu am făcut la fel.

— În numele lui Allah cel atoateiertător şi binefăcător – murmură cerşetorul. Luă întâi mâna lui Hassan şi o împunse cu un deget ascuţit, desenând cercuri în palma acestuia. Apoi acelaşi deget se plimbă, plutind, peste faţa lui Hassan şi scoase un soi de scârţâit sec când coborî, urmărind conturul obrajilor şi al urechilor. Buricele bătătorite ale degetelor trecură peste ochii lui Hassan. Se opriră acolo, căutând parcă ceva. O umbră trecu peste chipul bătrânului. Hassan şi cu mine am schimbat o privire. Bătrânul luă mâna lui Hassan şi-i puse rupia în palmă. Apoi se întoarse spre mine:

— Dar tu, băiete? a zis el.

De cealaltă parte a zidului cântă un cocoş. Bătrânul se întinde să-mi prindă mâna, dar eu mă feresc.

Un vis:

Sunt pierdut într-o furtună de zăpadă. Vântul şuieră, aruncându-mi în ochi valuri subţiri, tăioase, de zăpadă. Cutreier, pierdut, prin viforul alb, mişcător. Strig după ajutor, dar vântul îmi îneacă ţipetele. Cad şi mă târăsc prin zăpadă, pierdut în albul desăvârşit, asurzit de urletele vântului. Privesc cum zăpada îmi şterge urmele proaspete ale paşilor. Sunt o fantomă, mă gândesc eu, sunt doar o fantomă, fără urme de paşi. Încep din nou să ţip, speranţa topindu-se, ca şi urmele paşilor mei. Dar de data asta aud un răspuns îndepărtat. Îmi pun mâinile la ochi, să mi-i protejez de acele ninsorii şi reuşesc să mă ridic în fund. Dincolo de cortina mişcătoare de zăpadă reuşesc să zăresc o licărire mişcătoare, o părere colorată. O formă cunoscută prinde contur. O mână se întinde după mine. Văd dâre adânci, paralele, brăzdând palma întinsă şi pică